Raluca Olaru, după un maraton de trei ore și jumătate: „Nu te încălzește mult să te gândești la lucrurile bune, dar nu le pot ignora”

(Paris)

Raluca Olaru a revenit la Roland-Garros alături de Nadiya Kichenok, iar cele două, una dintre echipele puternice de pe tablou, au trebuit să accepte o înfrângere strânsă în duelul din primul tur cu elvețiencele Golubic/Teichmann, 6-7 (9), 6-4, 7-6 (7), un maraton de trei ore și jumătate neobișnuit pentru turneele de dublu. Un rezultat frustrant, decis la doar câteva puncte, dar Raluca a căutat să vadă partea bună a acestui rezultat, raportat la felul în care s-au desfășurat ultimele săptămâni pentru ea.

„A fost greu să pierd un meci ca ăsta, mai ales că anul nu a fost grozav, din punct de vedere al rezultatelor. Dar nu pot să trec cu vederea nici lucrurile bune – multe – pe care le-am văzut în meciul ăsta. Sigur, la finalul zilei, după ce-ai pierdut, nu te încălzește foarte mult să te gândești la lucrurile bune. Însă, per total, nu pot să le ignor. Mai ales că am avut o pauză de o lună în care nu am jucat. Și consider că nivelul a fost unul foarte bun, având în vedere cât de puțin am putut să mă antrenez. Eu, personal, sunt foarte mulțumită de nivel”, spune jucătoarea română.

Raluca a avut Covid și spune că „totul a durat foarte mult, neașteptat de mult. Și astea au fost primele mele două turnee de după.“

Înainte de Strasbourg, turneul de revenire de săptămâna trecută, Raluca jucase ultimul meci pe final tocmai la martie, pe hard-ul american de la Miami. Dar chiar și fără match fitness, Raluca a arătat foarte bine în meciul de joi: ea și Nadiya Kichenok, cu care a legat o echipă frumoasă sezonul trecut, au câștigat un prim set lung, dur și spectaculos (11-9 în tiebreak, peste o oră de joc) contra perechii Golubic/Teichmann. Și au condus mai mereu și-n setul secund, în care, din păcate, n-au putut să-și ia ocaziile.

Decisivul a fost o poveste separată: o oră și 14 minute de tenis de tenis sinusoidal, cu Raluca și Nadiya revenind de la 3-5 la 6-5 și minge de meci, o minge care a trecut repede, înainte ca adversarele că fie mai precise în decisiv.

„Am avut, într-adevăr, destule șanse – din păcate nu le-am fructificat. Dar așa e în tenis, acum privesc înainte. Revin acasă, mă recuperez puțin, că după meciul ăsta nu știu cum o să fiu mâine. Apoi să mă antrenez, e clar că trebuie să mă pun la punct fizic, iar apoi pe iarbă.”

Raluca o să meargă să joace pe iarbă, întâi în Germania, la Bad Homburg, apoi la Wimbledon: „Indiferent de toate circumstanțele, pe care nu am să le comentez, mi s-ar părea aiurea să nu merg la Wimbledon. E un Grand Slam, voi juca acolo.“

„Mă concentrez mai ales pe pregătirea fizică, pentru că vin după o pauză destul de lungă. Jocul este acolo, chiar sunt foarte mulțumită, chiar mândră de cum am jucat; repet, ținând cont că nu am avut timp de pregătire. Deci este clar că jocul e acolo, am avut meciuri bune și înainte de covid anul ăsta, chiar dacă pe unele le-am pierdut, tot așa, la mustață. Deci focusul este pe fizic și să rămân mental OK.“

Pauza mai lungă a făcut-o să-i fie din nou de viața agitată din circuit, de călătorii, de acest du-te-vino care poate fi adesea și obositor?

Raluca a făcut o pauză mai lungă, pentru a-și ordona gândurile: „Anul trecut a fost greu, cu multă oboseală acumulată; și fizică, și mentală. A fost un an plin, lung, pe care l-am terminat în Guadalajara (Raluca și Nadiya au fost rezerve la WTA Finals), deci simțeam, într-un fel, că anul ăsta trag de mine și că n-am apucat să mă deconectez și recuperez suficient între sezoane.

Dar nu pot să zic că m-am deconectat și m-am odihnit în perioada asta, dar eu sunt o militantă – în sensul că la mine funcționează – pentru echilibrul ăsta între turnee și perioadele dintre ele, cu odihnă, relaxare și antrenament. Eu așa funcționez cel mai bine. Dacă joc non-stop turnee, mi se taie filmul. Cred că este nevoie de un echilibru, unul greu de atins în sportul ăsta, dar eu tind mereu măcar spre un minim echilibru.”