Rafa: "Suntem încă acolo, încă luptăm pentru titluri importante! E foarte special și important pentru amândoi"

Rafa a terminat interviul cu Jim Courier de pe teren, apoi a intrat pe tunelul către vestiare, șovăind la un moment dat la vederea unui grup de jurnaliști, oameni din staff și alți insideri care-l așteptau într-un soi de zonă mixtă. A intrat într-o cămăruță, apoi a vorbit cu cineva din staff-ul de comunicare, solicitând să vină direct la conferința de presă. Câteva secunde mai târziu, întregul centru de presă se grăbea către sala de conferințe, acolo unde Rafa își făcuse deja loc și se înghesuia în scaun cu un rictus care aducea aminte de celebra conferință de la US Open, când s-a băgat sub masă la propriu din cauza crampelor musculare. 

De data asta n-a avut crampe, dar miza principală era să plece cât mai repede spre hotel, de aceea și graba conferinței. Era deja trecut de ora 1.00 dimineața la Melbourne, iar orice minut câștigat e important în ce privește recuperarea. De altfel, prima întrebare chiar la recuperare se referă, plus o aluzie la felul în care s-a recuperat după semifinala din 2009. Atunci, în circumstanțe asemănătoare, Nadal l-a învins pe Verdasco într-un alt supermeci, în 5 ore și 14 minute, apoi, deși cu o zi în minus la dispoziție, l-a învins într-o finală fantastică pe același om pe care-l va întâlni acum. 

“Voi încerca să mă recuperez și acum, cum am reușit atunci. Dar sunt cu 7-8 ani mai în vârstă acum. În fine, nu e momentul să vorbim despre asta. E momentul să fiu fericit, foarte fericit. A fost un meci fantastic, foarte emoțional”. 

Rafa e mereu reținut la conferințele de după victorii, aproape întunecat la început, se mai destinde pe parcurs. Dacă nu-l știi sau nu-l urmărești atent, nu ți-ar fi clar în primă fază dacă a câștigat sau nu. Vorbește cumpătat, parcă cu grijă să nu deranjeze pe cineva, dar nu ocolește întrebarea. E același băiat politicos, educat, departe de intensitatea de pe teren. Federer îți poate și îți va vorbi pe larg despre orice, îți dă mult context și te trece prin proces, lăsându-te la final să te minunezi de capacitatea lui de înțelegere a tot ce se întâmplă pe lângă el sau departe de el. Rafa se duce direct la ideea de bază și adesea te frapează prin răspunsuri aparent simpliste, dar pline cu miez și de adevăr. E genul de situație în care prima reacție este „Ah, știam și eu asta”. Dar de fapt nu știai.

Dă mereu credit adversarului. “Grigor a jucat foarte bine. Eu am jucat foarte bine, deci a fost o seară de tenis grozav. În setul cinci mi-am zis: am dat tot ce am, joc foarte bine. Dacă pierd, asta e. Grigor merită și el la fel de mult. Cred că amândoi am meritat. Într-un final am fost eu. Mă simt foarte norocos și fericit”.

O întrebare bună în astfel de situații e un reminder despre momentul cel mai dificil din perioada anterioară; Rafa a trecut prin multe în ultimii doi ani, iar adesea revenirea într-o finală de Grand Slam părea un capitol tot mai îndepărtat. “Eu-s o persoană pozitivă. Niciodată nu zic niciodată, pentru că am muncit mult să fiu unde sunt. Înainte să înceapă turneul, am zis că mă antrenez bine, că lucrez bine, și că dacă reușesc să câștig niște meciuri, atunci orice se poate întâmpla. Dar anul trecut a fost foarte greu. Simțeam că joc bine, dar apoi a trebuit să plec de la Roland Garros fără să pot juca. Îmi amintesc că am plâns în mașină, în drum spre hotel, nu? Acela a fost un moment greu”, spune Rafa, reamintind apoi despre cum a decurs restul anului și cum a luat decizia să se oprească înainte ca sezonul 2016 să se termine. “Aceea a fost o decizie foarte bună”. 

Îmi reamintesc de conferința lui de la Paris, când și-a anunțat retragerea din turneu; dar, vorba lui Rafa, acum nu e momentul. Acum deja ne îndreptăm privirile spre un meci fantastic. E clar pentru toată lumea că nu va conta dacă nivelul va fi cel mai bun posibil, cât bucuria revederii lor într-un meci cu o asemenea miză. 

“E special să joc cu Roger din nou într-o finală de Grand Slam. E foarte plăcut pentru mine și pentru amândoi. Suntem încă acolo, încă luptăm pentru titluri importante! E foarte special și important pentru amândoi”, spune Rafa, care apoi respinge importanța pe care ar avea-o în contextul de acum meciurile anterioare, în special cele din finale de Slam sau cele din Australia. “Nu, alea au fost acum mult timp. E o situație diferită, un altfel de moment. Cred că-i un meci complet diferit, e special. Nu am mai fost niciunul în această postură de ceva vreme, ceea ce schimbă totul. Nu mă gândesc la ce-a fost în trecut. Cred că va câștiga cine va juca mai bine duminică“.

E specială pentru Rafa această rivalitate, la modul în care e pentru noi toți, cei care ne bucurăm de ea? “Da, e incredibilă pentru mine și pentru tenis. E combinația stilurilor noastre care face totul special. Amândoi avem mult succes cu două stiluri complet diferite. Cred că rivalitatea noastră iese din lumea noastră, a celor din tenis. Vorbesc despre ea oameni care nu se uită la tenis, ceea ce e bine pentru sportul nostru”.

Întrebările despre finala cu Roger curg necontenit. Ca și Federer, Nadal își reamintește discuția avută de cei doi la Manacor, la inaugurarea Academiei lui Rafa, într-un moment în care niciunul nu se prezenta prea grozav fizic. Câteva luni mai târziu, se vor regăsi de cealaltă parte a fileului, într-o finală de Grand Slam. “Atunci cu siguranță nu ne-am gândit că vom avea această șansă, în niciun caz așa de repede. Cred că amândoi am muncit din greu să ajungem aici. Sunt foarte fericit pentru mine, dar și pentru el, pentru că va fi un moment foarte frumos”. 

Și nu-i doar Fedalul, e și finala Williams vs Williams. Ultima oară când s-a petrecut această combinație de finale a fost în 2008, la Wimbledon. “E o situație unică, să ne bucurăm de ea, că probabil nu se va mai întâmpla din nou”, zâmbește Rafa. 

Pe final, face o serie de concesii: admite că uneori merită penalizările pentru timpul excesiv luat între servicii. Mai admite și că Pascal Maria, sau alți arbitri, sunt rezonabili în cazul unor meciuri precum cel de acum. Care meciuri, spune Rafa, “îți distrug corpul, dar așa-i tenisul. Asta face tenisul special. E mult mai special decât să joci două din trei, și cred că ar trebui să rămână așa”. 

Înainte să rămână cu presa spaniolă, Rafa salută pe toată lumea. “Thank you, everybody”, surâde. Îl lăsăm să se ducă la somn, la hotel. 

Ceva mai târziu, Grigor a venit cu o atitudine pozitivă, decis să nu lase înfrângerea să-l afecteze. A fost la șase puncte de finală și vede partea bună. “Nu e niciodată simplu să pierzi un meci ca acesta. Dar sunt fericit cu multe lucruri. O să-mi țin capul sus și să rămân pozitiv. Rafa merită tot creditul, pentru că e un luptător incredibil. În același timp, a fost o onoare pentru mine să joc un astfel de meci cu el. E un meci care-mi arată că-s pe drumul cel bun. Sunt sigur că mă voi uita la meci, să văd ce puteam face mai bine. Cu siguranță există dezamăgire, dar nu vreau să fiu prea dur cu mine, e abia a doua semifinală de Slam. Concurez bine, fizic sunt acolo unde trebuie să fiu. Mă simt bine și mai aveam energie să duc meciul. Dar un lucru e clar, am lăsat totul pe teren și sunt mândru de asta. Mândru de echipa mea, de antrenorul meu. Toată lumea a lucrat bine și a avut grijă de mine, a fost o lună super intensă”, a spus Grigor, care a încheiat spunând că “bineînțeles că mă voi uita la finală. E super tare că se întâmplă rivalitatea lor, e bine pentru tenis și va fi un meci dat naiba. Dar în timpul meciului bineînțeles că nu te gândești la așa ceva”