Printre aplauze, fluierături și controverse, Nick Kyrgios încheie săptămâna de vis de la Acapulco cu un nou titlu

Radu Marina | 3 martie 2019

Nick Kyrgios a câștigat al 5-lea titlu al carierei cum numai el putea s-o facă: a lăsat inițial impresia că nu poate sta pe teren, a polarizat opiniile în ce-l privește, a stârnit controverse și a trecut, în drumul spre trofeu, de Andreas Seppi, Rafael Nadal (cu trei mingi de meci salvate), Stan Wawrinka, John Isner și Alexander Zverev.

Zgura
Zgura

A fost la un pas de retragere în turul doi din cauza durerilor la genunchi. În loc de o altă ieșire pe ușa din dos, Nick Kyrgios a învins toți favoriții care i-au ieșit în cale și încheie turneul de la Acapulco în cel mai bun mod cu putință: este din nou campion al unui turneu ATP, după succesul, 6-3, 6-4, în fața favoritului doi, Alexander Zverev.

Căzut până pe locul 72 în clasament – cea mai slabă clasare a sa din ultimii cinci ani –, Nick Kyrgios a ajuns la Acapulco bandajat la ambii genunchi, cu o intoxicație alimentară și cu doar două victorii adunate într-un start de sezon ratat. Asta nu l-a oprit însă, deși vulnerabil și fără mare încredere, să învingă, în meciuri grele și foarte grele, jucători precum Andreas Seppi, Rafael Nadal (cu trei mingi de meci salvate), Stan Wawrinka, John Isner și Alexander Zverev. Acest parcurs, care i-a scos în cale atât jucători experimentați și în formă, cât și campioni de Grand Slam, a adus și câteva premiere pentru australian: e pentru prima dată când Kyrgios învinge în aceeași săptămână doi jucători din top 3 (Nadal, Zverev), respectiv trei din top 10 (Nadal, Zverev, Isner). De săptămâna viitoare, Kyrgios va urca peste 40 de poziții în clasament, până pe locul 31.

Titlul cu numărul 5 pentru Kyrgios – al doilea ATP 500 – este, fără mari îndoieli, cel mai semnificativ de până acum al carierei sale. Nu doar pentru întregul context (forma de moment, parcursul avut, problemele de sănătate, controversele), ci pentru tenisul pe care australianul l-a produs pe parcursul turneului în aceste condiții. A fost cea mai bună sumarizare a întregii lui cariere. Printre aplauze, fluierături și controverse, Kyrgios a fost spectaculos, a uimit (din nou) pe toată lumea și a putut duce la bun sfârșit treaba începută cu Rafael Nadal, momentul de cotitură al săptămânii. Cumva, este o victorie obținută în stilul său: gălăgioasă, impresionantă, imprevizibilă.

Apropo, Kyrgios spunea la scurt timp după meciul cu Alexander Zverev că a fost esențial să aplice stilul său de joc, în condițiile în care neamțul „nu are multe slăbiciuni”. Acest Kyrgios-style a presupus, de fapt, o selecție a loviturilor ieșită din comun, care a avut la bază o ofensivă la fel de spectaculoasă. Agresivitatea nu a făcut diferența însă, ci doar i-a ușurat munca. Ca să ajungă să-l domine pe Zverev de pe linia de fund, a trebuit întâi să-l amețească cu efecte, cu mingi joase, înalte, scurte și combinații curajoase scurte-lob. Asta l-a derutat suficient de mult pe neamț cât să-și piardă răbdarea.

După serviciu și forehand, scurta a fost lovitura care i-a adus australianului puncte prețioase. Toată această combinație imprevizibilă de elemente l-au făcut pe Zverev să se îndoiască, iar faptul că nu a putut căpăta ritm, deci nu și-a putut pune în valoare jocul solid din teren, i-a accentuat frustrarea. Zverev rămâne, totuși, cu titlul la dublu, obținut alături de fratele său, Mischa, dar și cu satisfacția celor câteva meciuri adunate aici înainte de Indian Wells; și-a confirmat statutul și a profitat (ceea ce nu e la îndemâna multora) de un culoar relativ facil până în finală: Popyrin, Ferrer, De Minaur, Norrie.

În setul 1, primul serviciu al australianului a fost atât de eficient, încât Zverev a atins mingea doar de trei ori cu returul, făcând doar două puncte – astfel că breakul izbutit de Nick chiar în primele game-uri a fost suficient pentru primul set. Această eficiență n-avea să continue și în setul doi (a scăzut de la 89% la 69%), acolo unde Kyrgios și-a pierdut serviciul de două ori, dar de fiecare dată și-a reparat greșeala cu retururi fulgerătoare și o selecție a loviturilor genială, care în final i-au și adus trofeul.

„Asta e, nu-ți alegi tu talentul, te alege el pe tine. Am compasiune pentru problema lui Kyrgios – toată lumea îi căinează pe cei care își doresc și luptă, dar n-au cu ce, însă nimeni nu are simpatie pentru cei care sunt buni la ceva după care nu se dau în vânt. „Brânză bună în burduf de câine” sunt numiți în românește, ”underachievers” în engleză. Kyrgios nu este nici primul nici ultimul jucător de genul acesta”. Continuarea, în 30-0+

Cu această victorie, Kyrgios preia conducerea în rivalitatea cu Zverev (4-3 în H2H). O rivalitate care, deocamdată, e încă în stadiul de dezvoltare. Vârstele apropiate, potențialul lor, stilurile de joc fac ca aceste întâlniri ale lor să fie așteptate. Ca ea să existe cu adevărat, va depinde, cel mai probabil, de Kyrgios, care ajunge mai rar la astfel de întâlniri. Dar și când o face, o face în stil, e adevărat.

În final, concluzia cea mai pertinentă a acestei săptămâni intense din Mexic, cu mult tenis spectaculos, dar și destule controverse, o are chiar învingătorul Nick Kyrgios: “Sper să fie un exemplu pentru oamenii care se luptă, se chinuie și se găsesc în niște situații din care nu cred că pot ieși. Dacă eu am putut să o fac, și voi o puteți face. Am fost la pământ, nu știam ce am de gând să fac, dar apoi s-a întâmplat o astfel de săptămână, deci lucrurile se pot schimba oricând.”

Îți place?
Cele mai noi