Pegula găsește iar cheia pentru Swiatek, în drum spre finala din Canada, rămâne o forță pe hard

Jessica Pegula îi oprește seria de victorii Igăi Swiatek și se califică în finala turneului de la Montreal; Alex de Minaur – Jannik Sinner e finala de la Toronto 

Pentru a doua oară în acest sezon, Jessica Pegula a găsit soluțiile pentru a o învinge pe Iga Swiatek, liderul mondial, după cel mai echilibrat meci din cele opt întâlniri dintre cele două. A fost 6-2, 6-7, 6-4 pentru Pegula, care și-a asigurat locul în a treia finală WTA 1000 a carierei, după Madrid și Guadalajara. E și prima oară când Pegula trece de semifinale în Canada, ea fiind oprită în această fază de două ori de jucătoare care aveau apoi să câștige și finala, anul trecut chiar de Simona Halep.

Pegula confirmă, prin victoria în fața Igăi, că rămâne una dintre cele mai redutabile jucătoare pe hard și e capabilă să găsească cheile potrivite contra lui Swiatek, dând, totodată și mai multe nuanțe acestui match-up. 

Rivalitatea celor două – singurele jucătoare cu cel puțin 35 de victorii în ultimele 3 sezoane – este, de altfel, una cel puțin interesantă. În 2022 Pegula a câștigat un singur set contra Igăi în patru meciuri. Anul acesta, americanca nu doar că a spart gheața cu o victorie clară la United Cup, dar a reconfirmat-o acum, la Montreal, cu un meci pe care l-a controlat în mare măsură, în care a executat corect tot ce a avut de executat. Pegula și-a îngreunat mult situația în această partidă în momentele mari – a servit pentru meci la 6-2, 5-4, a condus cu 4-2 în tiebreak-ul setului doi – iar asta a costat-o, dar în cele din urmă a gestionat impecabil decisivul, unde a revenit de la 2-4, câștigând următoarele patru game-uri. 

Nu mai e un secret faptul că Jessica Pegula se simte foarte bine pe hard: a crescut pe această suprafață și hardul îi oferă o libertate (de a fi agresivă, de a fi mai creativă, de a se năpusti peste adversară și de lovi fără rețineri) pe care nu o poate găsi momentan pe iarbă sau, mai ales, pe zgură. Alături de Elena Rybakina este, fără dubii, una dintre cele mai bune jucătoare pe hard din cele aflate în activitate, iar asta s-a văzut încă o dată în partida cu Swiatek, pe care a dominat-o în multe segmente de joc, atât la jocul de pe linia de fund cât mai ales prin rapiditatea și viteza în execuții, adică niște capitole la care poloneză excelează de obicei. 

Evoluția semifinalei ar fi putut fi una mai puțin dramatică dacă Pegula și-ar fi ținut nervii în frâu atunci când a servit pentru meci la 5-4 în setul doi, respectiv atunci când a luat un avans important în tiebreak-ul setului doi. De fiecare dată însă Swiatek a simțit-o că e indecisă și a făcut ce știe ea mai bine: a presat, a făcut diferența cu returul și și-a ridicat suficient de mult nivelul încât să o pună pe gânduri pe Pegula, care nu are nevoie de prea multe pentru a scăpa un meci din mână. 

Asta este, poate, și una dintre problemele pe care Pegula trebuie să le rezolve pentru a putea trece la următorul nivel (o finală de Grand Slam, poate un titlu de Slam): gestionarea acelor momente de mare încărcătură, care fac diferența dintre învins și învingător. Doar în acest an, Pegula a pierdut multe meciuri importante, pe muchie de cuțit, din cauza faptului că nu a putut câștiga puncte mari atunci când avea cu adevărat nevoie (ultimele meciuri de acest gen fiind la Wimbledon, în sfertul de finală cu Vondrousova și recent, acum o săptămână, în semifinală cu Maria Sakkari de la Washington), deși a jucat bine și nivelul tenisului ei a fost unde trebuie în multe momente. 

În contextul acesta, victoria cu Swiatek are importanța ei nu doar pentru că o duce într-o nouă finală mare, ci mai ales pentru că a reușit să gestioneze cu luciditate scăpările avute și să o întoarcă pe Swiatek în decisiv, recuperând break-ul și oprindu-i poloneze șirul de 8 victorii consecutive, Iga ajungând la Montreal după titlul de la Varșovia. 

Pentru al doilea său titlu WTA 1000, Pegula va trebui să treacă de învingătoarea meciului Elena Rybakina – Liudmila Samsonova, meci care era programat să se joace tot ieri, dar fost împins în programul de azi din cauza ploii și se va juca de la ora 20:30, ora României. Finala se va juca tot astăzi, de la ora 00:30, ora României. 

Jannik Sinner și Alex de Minaur se luptă pentru primul titlu Masters

În schimb, la Toronto s-a putut juca, iar finala Openului Canadei a fost stabilită: va fi Jannik Sinner – Alex de Minaur, după ce ambii și-au câștigat fără mari dificultăți meciurile din semifinale. De Minaur a trecut rapid, 6-1, 6-3 de Alejandro Davidovich Fokina, iar Sinner l-a eliminat (6-4, 6-4) pe Tommy Paul, cel care trecuse în meciul anterior de Carlos Alcaraz. 

Până acum, niciunul dintre cei doi nu a bifat un titlu Masters: de Minaur e prima dată când se califică într-o astfel de finală, iar Sinner a pierdut ambele finale Masters jucate până acum. Va fi un meci cu miză mare după o săptămână în care  ambii au avut câteva evoluții bune spre foarte bune – în special De Minaur, care a învins doi jucători de top 10 (Fritz, Medvedev) și unul din top 15 (Cameron Norrie). În partea cealaltă, Sinner a avut un traseu mai liniștit, cu victorii la Berrettini, Monfils și Tommy Paul. 

Întâlnirea din finala de la Toronto va fi a patra dintre Sinner și de Minaur, toate meciurile jucate până acum fiind câștigate de italian fără să cedeze set. Ultimul meci jucat între cei doi a fost la Madrid, în 2022, cu o victorie categorică a lui Sinner.