Patru eroi anonimi, trei povești, două cuvinte: Cupa Davis

Adrian Țoca | 9 martie 2015

Trei povești tipice pentru Cupa Davis, competiția al cărei format e atât de contestat, dar care oferă oportunități nebănuite: transformă de multe ori în eroi naționali jucători altminteri modești în circuitul profesionist

Leo Mayer și Joao Souza. Oamenii-maraton – al doilea meci ca durată din istoria tenisului. La Buenos Aires, Argentina era condusă de Brazilia cu 2-1 după primele trei meciuri. Când au intrat pe teren Mayer și Souza, era 11:00 dimineața și nimic n-ar fi anunțat că există riscul ca jocurile de simplu ale ultimei zile să nu se termine până la lăsarea întunericului. Când au ieșit de pe teren cei doi, trecuseră șase ore și 42 de minute de la prima minge, ceea ce face din acest meci cel mai lung joc de simplu din istoria Cupei Davis și al doilea cel mai lung meci de tenis din istorie, depășit doar de maratonul istoric dintre Isner și Mahut.

Joao Souza, un jucător clasat pe locul 75 la simplu și care adesea e confundat cu portughezul de pe locul 52, Joao Sousa, mai jucase cinci seturi și vineri, în primul meci de simplu, când l-a învins pe Carlos Berlocq după fix cinci ore de joc și revenire de la 1-2 la seturi. Pe Leonardo Mayer îl știți, e omul care abia și-a potolit lacrimile după ce l-a scăpat din mână pe Roger Federer anul trecut, la Shanghai, în turul al doilea. A ratat atunci cinci mingi de meci, a fost întors, iar Federer s-a dus apoi și a câștigat turneul.

Azi, Mayer era să pățească un scenariu și mai dramatic. A condus cu 2-0 la seturi, 7-6 (4), 7-6 (5). Le-a pierdut pe următoarele două, ambele 5-7. În decisiv, Mayer a trecut prin toate stările din lume. A ratat trei mingi de break la 4-3, ratând șansa de a servi pentru meci. La 5-4, a avut trei mingi de meci consecutive. Toate ratate. Drept consecință, și-a pierdut prompt serviciul în proximul game. Souza servea pentru meci și pentru calificarea Braziliei la 6-5. Doar că Mayer a replicat, rebreak. S-a intrat în prelungiri. La 9-8, Mayer mai ratează trei mingi de meci. La 12-11, are din nou 40-0 pe serviciul advers și mai are alte patru mingi de meci, toate ratate. “Nu cred că băiatul ăsta, Souza, mai are nervi”, comentează aproape siderat crainicul englez, replică la loviturile direct câștigătoare executate nonșalant de brazilian.

De aici în sus, pauzele se prelungesc, ambii jucători acuză dureri și sunt masați insistent în pauze, pe lângă ei robotesc câte doi-trei terapeuți. Aproape dărâmat, Leo îi îndeamnă pe fani să îl susțină, îi roagă să crească presiunea, să scandeze, să țipe; repetă ca un robot obosit mișcările cu care cere aceste lucruri. Echipa argentiniană cântă și dansează la propriu pe marginea terenului, cu Del Potro pe post de fan de lux. La 12-12, Mayer și crampele sale evită break-ul, salvând trei BP. La 14-13, argentinianul reușește să concretizeze cu un winner a 11-a minge de meci. În sfârșit, meciul se termină. Leo izbucnește în lacrimi, se ia în brațe cu toată lumea, dă turul stadionului, aplaudă. Argentina și Brazilia intră în meciul al cincilea. Care n-apucă să se termine, din motive de întuneric. Perfect latin.

Henri Laaksonen. Efort spectaculos și trist. Că Federer și Wawrinka și-au permis să-și ia o pauză după atâția ani în care au vânat Cupa Davis până când, într-un final, au obținut-o, nu a mirat pe nimeni, era previzibil și de înțeles. Cupa Davis e și așa îndeajuns de solicitantă, te epuizează fizic și mai ales psihic în feluri greu de înțeles din exterior. Roger și Stan au sărit, așadar, peste meciul cu Belgia, moment în care, natural, echipa Elveției a devenit outsider cert. Lucrurile s-au complicat când Marco Chiudinelli, numărul 3 elvețian, a devenit indisponibil, iar Yann Marti a preferat să părăsească echipa, supărat că nu e printre titularii zilei de vineri. Ce șanse mai avea Elveția lui Severin Luthi rămasă doar cu doar trei oameni, printre care veteranul Michael Lammer?

Henri Laaksonen, numărul 344 mondial, un jucător de 22 de ani, a avut alte idei. Vineri l-a întors pe Ruben Bemelmans de la 0-2 la seturi, aducând primul punct Elveției. Belgia a trecut apoi în avantaj, conducând cu 2-1 după două zile. Apoi, duminică, tenismanul originar din Finlanda (țară pentru care a și apucat să joace un meci în Cupa Davis) a repetat isprava: l-a învins tot în cinci seturi pe mai bine cotatul Steve Darcis într-un maraton de patru ore, în care a revenit de la 1-2 la seturi, cu Wawrinka urmărind febril pe Twitter. Iar campioana en-titre încă mai spera la o minune în meciul cinci, deși nimeni, absolut nimeni, nu îi dădea vreo șansă înainte de acest meci.

Ambele echipe au făcut schimbări înainte de acest meci decisiv: Severin Luthi l-a schimbat pe ineficientul veteran Michael Lammer cu Adrien Bossel, numărul 321 la simplu, un jucător în sine cu o poveste impresionantă: la 21 de ani a fost operat pe cord, iar acum, la 28 de ani, este singurul jucător profesionist cu un pacemaker instalat. E și vârsta la care, după o carieră în anonimat, debutează în echipa de Cupa Davis a țării sale, și în ce manieră, direct în meciul decisiv. Încă una dintre minunile care numai în această competiție sunt posibile.

La rândul lor, belgienii au renunțat la folosirea lui Ruben Bemelmans și au riscat cu David Goffin, deși numărul 1 al lor era dat accidentat vineri, cu dureri la spate și la coaste. Goffin a rezistat, și cum diferența de valoare e mult prea mare, a câștigat confortabil, 6-4, 6-0, 6-4, anulând efortul magistral al lui Laaksonen. Campioana en-titre e eliminată la nici câteva luni după ce câștiga trofeul în premeră – încă una din temele preferate ale contestatarilor formulei de desfășurare a Cupei Davis, faptul că deținătoarea titlului nu primește niciun fel de protecție și e trimisă rapid înapoi la lucru, în ceea ce, spun ei, omoară interesul campionilor pentru competiție.

În ciuda înfrângerii, elvețienii s-au dus să discute cu fanii care i-au însoțit în Belgia.


Și cum ar fi un baraj România – Elveția, la toamnă?

Alexandr Nedovyesov. Jucătorul titularizat în ultimul minut. La 28 de ani, Nedovyesov n-are cine știe ce realizări în tenis. Ucrainean la origine, e unul dintre jucătorii importați și naturalizați de federația kazahă, alături de rușii Golubev și Kukushkin. A atins un maxim al carierei anul trecut, locul 72 la simplu, și joacă mai mult în circuitul Challenger, unde a adunat trei titluri din cinci finale. Astea fiind spuse, până și pentru el a fost o surpriză că a fost titularizat pentru meciul decisiv al întâlnirii dintre Kazahstan și Italia. După patru meciuri, cele două țări se aflau la egalitate, 2-2. Kukushkin îl învinsese pe Bolelli, Seppi egalase cu Golubev. Apoi Bolelli și Fognini, campioni la Australian Open, au câștigat la dublu, iar Kukushkin l-a bătut și pe Seppi. În mod normal, ar fi fost rândul lui Golubev.

“Ca să fiu sincer, decizia a fost luată în ultimul minut, la propriu”, spune Nedovyesov. “A fost luată de întreaga echipă, de președintele federației, de căpitan”.

Și ce decizie. Nedovyesov s-a dovedit dintr-o dată un matchup complicat pentru Fognini. Kazahul naturalizat și-a ținut nervii în frâu în decisiv, când a lăsat să-i scape un avantaj de dublu break. A câștigat iar pe serviciul adversarului la 5-5 și a pus capăt meciului cu un as, calificându-și spectaculos țara adoptivă în sferturile de finală ale Cupei Davis. Aparent, Cupa Davis e atât de puternică încât stârnește emoții extraordinare chiar și dacă joci pentru culorile unei țări în care nu te-ai născut. “Să joc pentru țara mea meciul decisiv, contra unui jucător de Top 20 și să câștig în cinci seturi, după ce am fost condus cu 2-1, e un sentiment incredibil”, a spus unul dintre eroii zilei. De mâine, el se întoarce la viața de zi cu zi: are un challenger de prins tocmai în China.

Trei povești tipice pentru Cupa Davis, competiția în care eroii sunt, de cele mai multe ori, anonimii de zi cu zi din circuit. Anonimi sau jucători cunoscuți, cu toții luptă până la ultima picătură de energie în maratoane epuizante (e de discutat dacă chiar e nevoie de set decisiv fără tiebreak), meciuri mai rar ieșite din comun din punct de vedere a calității jocului, pentru că emoțiile tuturor celor implicați sunt prea mari ca să mai primeze spectacolul. Ce-i cu adevărat impresionat: multe dintre astfel de eforturi sunt, adesea, inutile, pentru că ele sunt anulate de rezultatul meciului următor. În fapt, sunt inutile doar la o privire superficială, pentru că în realitate ele sunt printre poveștile de inspirație ale acestui sport; lecții despre devotament, dedicare, spirit de echipă, refuzul eșecului, sacrificiu. Lucruri pe care sportul le oferă mai des ca orice alt fenomen social. Cu bunele și cu relele ei, cu audiența ei mică, dar fidelă, Salatiera de Argint continuă să producă momente memorabile pe bandă rulantă.

Ce altceva mai e de notat din weekendul de Cupa Davis

Într-un weekend în care România a câștigat detașat, în Grupa Mondială s-au înregistrat rezultate în general scontate: Serbia lui Djokovic a învins Croația cu 5-0 (Nole a jucat un simplu, vs Delic, și dublul). Australia a câștigat în deplasare cu Cehia, o țară care își vede încheiată povestea de câțiva ani cu Cupa Davis. Australia, de altfel, i-ar putea lua locul: are un lot cu multe opțiuni și ar putea domina în anii următori. Franța, altă țară care are șanse la trofeu, a câștigat în Germania cu 3-2, dar meciul se rezolvase încă de sâmbătă. În fine, Marea Britanie a învins SUA cu 3-2 acasă la Andy Murray, la Glasgow. Liderul britanicilor a adus două puncte, Dar surpriza a venit de la James Ward, care l-a învins pe John Isner într-un meci de aproape cinci ore, cu revenire de la 0-2 la seturi. Și apropo de victorii inutile pentru rezultatul final, Kei Nishikori l-a învins încă o dată pe Milos Raonic în rivalitatea lor tot mai aprinsă, dar Canada s-a impus în decisiv, datorită lui Vasek Pospisil.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi