Rocada zeilor: Federer salvează cinci mingi de meci și trece pe 2. Rafa pierde cu Lopez și-și amână operația

Adrian Țoca | 8 octombrie 2014

Roger Federer a scăpat miraculos de înfrângere în turul 2 la Shanghai, după cinci mingi de meci salvate cu Leo Mayer. În aceeași fază a competiției, Rafa Nadal a pierdut cu Feliciano Lopez, iar cei doi vor schimba locurile în clasament, începând cu săptămâna viitoare.

N-a fost tocmai sejurul ideal de data aceasta pentru Rafa în China. Câteva zeci de ore pline de evenimente s-au încheiat, relativ previzibil, cu un eșec timpuriu la Shanghai Masters, pentru care luna plină și toate astrele au complotat serios în ultimele zile. Eliminarea de la Beijing a fost urmată de un eveniment neprevăzut, care i-a pus sub semnul întrebării participarea la penultimul Masters al anului. Conferința de presă programată marți n-a adus cu ea retragerea, ci vestea că Rafa a fost diagnosticat cu o inflamare a apendicelui, sursa durerilor care l-au împiedicat să se antreneze peste weekend. Spaniolul le-a explicat reporterilor că intenționează să joace oricum, iar inevitabila operație urmează să fie amânată. În schimb, condiția medicală urmează să fie controlată cu antibiotice.

Decizia i-a luat cumva prin surprindere pe fanii jucătorului, care se așteptau la o retragere sau chiar cu o înghețare a restului sezonului, dar Rafa, care a reușit să se antreneze 45 de minute în prima parte a zilei de miercuri, a fost good to go la ora meciului cu Feliciano Lopez, din turul secund.

Cât de în regulă a fost, de fapt, Nadal, numai Dumnezeu știe. De sâmbătă și până miercuri, fostul lider mondial a dormit iepurește, a mâncat rar spre deloc și nu s-a antrenat, exceptând sesiunea menționată mai sus, deloc. Oricum în lipsă de meciuri, “rugina” văzându-se deja cu Klizan, Nadal n-avea cum să nu fie afectat în ceea ce privește forma sportivă, chiar dacă a refuzat să pună eșecul pe seama problemelor de sănătate. Afară de o ușoară amețeală dată de pumnul de medicamente, el a spus că n-a simțit niciun fel de durere contra lui Feliciano. “Chiar și doctorii mi-au spus că am fost foarte, foarte norocos că n-a trebuit să intru direct în operație. Durerea e sub control, asta e important. Am fost norocos din acest motiv”.

Cu un an foarte bun în spate, Feliciano Lopez a zis mersi în fața oportunității ivite și a luat primul set jucând mai agresiv la retur, în condițiile în care Rafa a lovit scurt într-un număr mare de ocazii și n-a găsit (cu mici excepții, una dintre ele în video-ul de mai jos) suficientă adâncime de pe niciuna din laturi, în special pe rever. Cu o combinație între o apărare suficient de rezistentă, atacuri solide de pe dreapta și urcări la fileu inspirate, cu care să aducă variație și imprevizibil în joc, Feli s-a putut ține de Nadal și în setul secund, după ce numărul 2 mondial, între timp ceva mai bine intrat în meci, plecase cu break.

Dar chiar și așa, Rafa ar fi putut trage meciul în decisiv, și știm cu toții cine ar fi avut prima șansă odată ajuns acolo. Dar, la fel ca și la Beijing, Nadal a clipit atunci când a servit pentru meci. A dat break-ul înapoi cu un serviciu foarte slab, iar după alte câteva erori care l-au înfuriat pe foarte manieratul Rafa, setul a intrat în tiebreak. Când Feliciano, apăsat de presiune, a făcut cadou o minge de set cu o dublă greșeală, potopul de șabloane s-a abătut pe Twitter. Dar Feliciano s-a răzbunat jucând perfect următoarele trei puncte, obținând o victorie pe care, în ciuda circumstanțelor, a muncit-o și a meritat-o.

Rafa, de altfel, i-a dat credit, cum era și normal: “Nu mă simt perfect, dar nimic grav, de care să-mi fac griji. Când pierzi un meci, nu e momentul să vorbești despre lucruri evidente. Am pierdut. Feli a jucat mai bine decât mine”.

Vestea cu adevărat importantă: Nadal nu intenționează să se opereze acum, ci va încerca să joace restul sezonului – adică Basel, Paris și Londra – sub antibiotice, urmând să se opereze ulterior. O intervenție chirurgicală imediată ar însemna, practic, punct final pentru acest sezon, pentru că recuperarea ar putea necesita până la o lună, ceea ce ar însemna ca Nadal să joace Turneul Campionilor direct din recuperare.

“E adevărat, în ultimele câteva luni n-am avut deloc noroc”, a mai spus Rafa. “Aveam un sezon foarte bun, foarte pozitiv. După Wimbledon, am fost ghinionist cu încheietura și cu ce se întâmplă acum”. E o formă elegantă de a descrie un sezon frustrant, în care spaniolul a suferit în toate felurile posibile: bătături foarte dureroase în timpul AO, dureri la spate în finala AO și în următoarele două luni, epuizare totală (cu doctor chemat în vestiare) în ultimele game-uri ale finalei RG, încheietură post-Wimbledon și problemele de acum.

Iar una dintre consecințe: cedarea locului doi în lume, începând de luni, lui Roger Federer, rivalul etern de-a lungul timpului. Aparent neimportantă, rocada poate influența, dacă ordinea se va păstra, începutul sezonului viitor. Rafa, spre exemplu, va putea pica în grupă cu Djokovic la Londra, sau pe jumătatea sârbului la Australian Open, primul mare obiectiv al noului an.

„La doi milimetri!”

Între Roger și Rafa sunt multe legături, dar una dintre cele mai hazoase este tradiționalul meci timid făcut de elvețian aproape de fiecare dată când Nadal părăsește prematur un turneu. Tradiția, verificată de multe ori de-a lungul timpului, s-a păstrat și azi, când Federer, cu perspectiva preluării locului 2 în caz de victorie, l-a întâlnit pe Leonardo Mayer, un argentinian la cel mai bun an al carierei. Acum câteva luni, Leo Mayer spunea că este fanul lui Federer și că își dorește enorm un meci direct cu acesta și “lecția gratuită de tenis” cu care ocazia ar fi venit la pachet.

Numai că, în primele game-uri ale meciului, lecția a dat-o însuși Mayer. Incredibil de focusat, energic, agresiv și bine poziționat, argentinianul a blitzuit trasoare de foc în apărarea pasivului Federer, urcând un break în față și având două mingi de dublu break. Federer le-a salvat cumva, dar, letargic și cu un joc de picioare mult sub cel post-Wimbledon, a avut în continuare emoții pe fiecare serviciu. Până la 5-4. Când s-a dovedit încă o dată că e important cum îți faci serviciul, respectiv cum îți faci rost de mingi de break, dar mult mai important e când. Federer a testat returul cu timiditatea unui copil care încearcă apa înainte de a se bălăci în mare, iar emoțiile in crescendo ale lui Mayer i-au dat o șansă să reintre în set. Și apoi două. Și trei. Și patru. Toate cele patru mingi de break au fost însă jucate neinspirat de Federer, parcă mai dispus să aștepte o greșeală dintre cele tot mai numeroase făcute, în acele momente ale jocului, de Mayer. La a cincea șansă de break, elvețianul a reușit să reechilibreze jocul, iar situația s-a repetat la următorul serviciu al lui Mayer. În ciuda unui start atât de inspirat, deși putea să se desprindă cu dublu break, sud-americanul pierdea frustrant un prim set pe care l-a avut în mână.

Judecata convențională ar spune că meciul era gata acolo. Dar Federer a început manșa secundă cu un alt serviciu păcătos, și, deși un rebreak rapid a plutit în aer, setul doi s-a dus cuminte în contul lui Mayer. Federer a pierdut prim-planul în principal pentru că n-a găsit echilibrul potrivit în raliuri și n-a reușit, cu mici excepții, să treacă cu adevărat în controlul acestora. În plus, a avut o zi mult sub standarde la fileu, unde a greșit o mulțime de mingi ușoare. Printre multe erori neforțate ciudate și shank-uri a la 2013, au mai fost și episoade contra lui, precum câteva filee ghinioniste, pe ici, pe colo, sau decizii eronate ale arbitrilor de linie, care l-au dezavantajat pe elvețian de câteva ori.

Roger are însă o vorbă veche: “Toate momentele norocoase se echilibrează în cursul unui meci”. Oh, și încă cum. La 4-5, după nouă game-uri în care serviciul celor doi a ținut fără probleme, Federer a greșit teribil în două raliuri consecutive, oferindu-i două mingi de meci lui Mayer. La prima dintre ele, după un rally intens, cei doi s-au prăvălit către fileu: Federer a apărat disperat un passing de rever suficient de agresiv al lui Mayer, mingea a căzut aproape de fileu, dar nu suficient de moartă încât să nu-i dea lui Leonardo o șansă. Argentinianul a urcat, s-a așezat la minge, a avut probabil timp să-l și privească pe Federer, să se și gândească la perspectiva victoriei iminente, dar, odată lovită, mingea s-a împins în banda fileului, scurgându-se chinuitor înapoi. “La doi milimetri!”, a țipat, uimit, Robbie Koenig, în vreme ce Mayer, transfigurat, s-a dus să pună mingea cu mâna dincolo de fileu.

Pe Federer trebuie să-l fi trecut toți fiorii, iar o dată cu el, toată tabăra de Fedfani care a urmărit finalul dramatic al unui meci trecut de miezul nopții la Shanghai, a răsuflat cu inima în gât. Dar evenimentele n-aveau să se termine acolo. Elvețianul a salvat cu un forehand plasat a doua minge de meci din acel game, iar meciul a sprintat alert către singurul deznodământ posibil: un tiebreak. Nu înainte ca Federer să câștige un rally magistral la 5-5, 0-15, cu un blocking forehand pass în lung de linie spectaculos.

În tiebreak, fileul și-a jucat iar rolul: la 1-3, Mayer a beneficiat de două ori în același schimb de ajutorul aceluiași element care îl dezavantajase ceva mai devreme. Căzut, pe câteva winners ale lui Leo, la 2-5, Federer a mai găsit un passing excelent la 5-3, dar, în loc să facă 5-5, Federer a fost prea drăguț la un atac de forehand cu tot terenul liber, pe care l-a trimis în out. Și 6-4 pentru Mayer, și alte două mingi de meci consecutive. Prima, salvată cu un smash, a doua, tot cu un passing. După ce a salvat și a cincea minge de meci, Federer și-a făcut rost de prima, pe care a fructificat-o cu un lob magistral, care a prins linia. Același lob care îi mai adusese puncte importante în cursul jocului. În primă fază, elvețianul nici nu s-a prins că făcuse punctul, apoi a sărbătorit cu o ușoară întârziere, sărind exuberant și săltându-și brațele ca și cum și-ar fi chemat pe teren cele câteva pâlcuri de fani gălăgioși, să celebreze victoria într-un group-hug de poveste. Bietul Leonardo a ajuns cu lacrimi în ochi la fileu, în vreme ce Federer, mereu cu compasiune în astfel de momente, l-a gratulat cu o tentativă de îmbrățișare transformată într-un salut care putea însemna foarte bine atât “Luke, I am your father”, cât și “Știu, meritai mult mai mult”. Până la urmă, lecția pe care și-o dorea Mayer a venit, și a venit în cel mai cinic ambalaj cu putință. La doi milimetri distanță de o victorie pe care, probabil, ar fi meritat-o și pe care ar fi povestit-o toată viața.

Suficient de norocos pe alocuri, Federer are și marele merit de a nu se fi panicat atunci când situația și scorul o cereau. În plus, Federer a returnat bine la cele câteva mingi de meci sau aproape-de-meci și a găsit câteva execuții magistrale în momente cheie, ceea ce, într-un final, l-a salvat, trecându-l primul linia de sosire într-o cursă în care n-a condus decât câteva tururi de pistă înainte de sprintul final. „Cred că am fost foarte norocos azi. Să fim sinceri, el merita victoria. A fost foarte strâns; iar prima minge de meci a fost nebună. Îmi pare rău pentru el, dar așa-i în tenis: uneori pierzi meciuri strânse, alteori le câștigi. Am avut multe reveniri de-a lungul anilor, dar aceasta cred că a fost cea mai spectaculoasă salvare a mea dintr-un meci”, a spus elvețianul, care a salvat o singură dată mai multe mingi de meci decât a făcut-o azi – într-un meci cu Scott Draper, din 2003, când a salvat șapte mingi de meci. 

Insistența și perseverența lui Federer sunt premiate, nu întâmplător, tocmai azi, tocmai într-o astfel de manieră spectaculoasă. Vorba lui, lucrurile se egalează într-un final. După multe înfrângeri frustrante de-a lungul anului, elvețianul își primește recompensa pentru un sezon mult peste așteptări, prin revenirea în Top 2, loc pe care îl ocupă pentru prima oară după 16 luni. E abia al doilea an, din 2006 încoace (i-a întors atunci pe Roddick și pe proaspăt retrasul Olivier Rochus), când Federer câștigă două meciuri în același an de la minge de meci salvată. Dacă îl va ajuta acest episod, nu știe nimeni. La US Open, firul narativ a fost că meciul răsturnat dramatic cu Monfils îl va catapulta către titlu. Ceea ce știe însă toată lumea acum este că Federer continuă să vină “la serviciu” cu determinarea unui adolescent, mânat din spate și de adrenalina oferită de momente precum cele de azi.

Într-o rocadă simbolică, 2014 le sucește iar pe cele două legende. Anul trecut, Federer suferea în tăcere și cobora până pe opt în lume, târându-se spre ieșirea din Top 10. La rândul său, Nadal trăia un an și o toamnă de poveste, revenind pe primul loc în lume. Anul acesta, problemele de sănătate au schimbat vestiarul, iar cei doi merg încă o dată în direcții opuse, făcând rocada pe parcurs. Și atunci, și acum, îi ține încă în joc pasiunea fantastică pentru un sport căruia i-au dat totul.

Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi