O oră de joc foarte bun nu a fost de ajuns: Simona rămâne fără energie înainte de linia de sosire, pierde finala de la Doha

Codruț Baciu | 16 februarie 2019

După primele 40 de minute, acest meci părea să-și fi dezvăluit toate secretele. Dar Mertens, după ce luase doar șase game-uri în precedentele patru seturi jucate cu Simona, a putut să se agațe de setul al doilea și, mai proaspătă, să-l domine pe al treilea. Simona rămâne doar cu finală la Doha, dar cu un tenis excelent în ultimele 7 zile, mai mult decât încurajator pentru lunile următoare

Nu poți să iei de guler tenisul și să-i explici că „hei, nu-i corect, nu așa trebuia să se întâmple” și așa mai departe. Poți merge în paralel cu el, făcându-i onest galerie și bucurându-te că, din toate sporturile, tu te-ai nimerit fix în trena lui. Ca fan, ca jucător, ca scriitor, ca antrenor sau ce mai vreți voi. Am crezut până la ultima minge că Simona va întoarce meciul în decisiv, dar nu a fost să fie. Niciun regret, însă. După o săptămână ca a ei, ar fi nedrept și un pic meschin să nu ne sticlească ochii de bucurie. Semifinală de Fed Cup, finală la Doha, locul 2 mondial din nou.

De altfel, după fiecare victorie din Qatar, MC-ul a întrebat-o pe Simona de weekendul de la Ostrava, unde a fost cea mai importantă jucătoare a României. Mi-a plăcut asta. Orice standard ne-am alege pentru a judeca turneul de la Doha, a fost o săptămână foarte bună pentru ea.

Din 34 de finale, Simona câștigase 18 înaintea meciului de azi. Iar primul set părea să arate că va trece la 19. A început partida cu un game lung, la capătul căruia i-a făcut break adversarei. În general, mi se pare că dacă nu prinzi începutul meciurilor Simonei, e bine să nu te iei prea mult după scorul pe care-l vezi pe ecran. Două breakuri pierdute la rând sau un handicap de 4-0 sunt, adesea, înșelătoare. Ideal este să o observi atent ca să îți dai seama încotro se îndreaptă meciul. Iar văzând setea cu care lovește cu dreapta inversă, verdictul meu a fost clar: victorie în două seturi. Vedeți, vintage Simo are inclusiv darul ăsta de a ne face pe mulți dintre noi un pic prea optimiști, lăsându-ne să fixăm meciurile ei într-un cadru ideal, complet lipsit de imprevizibil.

Nassim Nicholas Taleb, un statistician libanez cu apetit pentru filozofie, numește Lebede Negre aceste evenimente imprevizibile, care se află mereu în punctul nostru mort și pe care nici de-ai naibii nu le putem prevedea când ar trebui. Cu alte cuvinte, atunci când lucrurile se regăsesc într-un tipar, suntem tentați să prognozăm (ba chiar să luăm decizii) în funcție de tipar, de istoria recentă a evenimentelor. Traderii și bancherii fac frecvent tot felul de predicții; iar când totul face POC!, au simpaticul obicei de a da vina pe sistem, pe hazard, pe economie sau pe guvern. Cam la fel procedează și fraierii ca mine – li se amputează orice urmă de scepticism și aplaudă ca o focă. Să nu faceți ca mine, copii. Simona joacă splendid, Simona câștigă de 6 meciuri încoace, Simona ia primul set Elisei, Simona are încredere. Totul arată cu degetul spre o victorie în două seturi. Sau, pentru că știm că (evident!) Simona se descurcă bine în seturile decisive, în cel mai rău caz, Simona va câștiga în setul trei.

Însă un meci de tenis este și el la fel de sensibil ca o profeție financiară pe câțiva ani. E suficient ca cea mai mică fluctuație de… orice să se petreacă și gata, nu mai poți pune bază în niciun fel de „educated guess”. Un Medical Time Out, oboseala, vântul, o gleznă sucită, un pescăruș aventuros care a mâncat prea bine la prânz – oricare sau toate la un loc pot schimba soarta unui meci de tenis. Un meci care, după primele 40 de minute, părea să-și fi pus pe masă toate secretele. Pentru mine, Mertens a fost un fel de Fucsovics de ieri, doar că stelele din Doha i s-au aliniat mai cu spor. Nu știu dacă ați văzut sfertul de finală de-aseară (Fucsovics – Nishikori), însă asemănările dintre Elise și Marton sunt acolo. Amândoi au renunțat la orice teamă de a lovi plat, amândoi și-au depășit cu mult condiția și amândoi au fost convinși că pot câștiga împotriva campionilor din fața lor.

Simona a câștigat primul set cu o serie furibundă, iar apoi a prelungit câștigul ăsta până în al doilea, ajungând, la un moment dat, să lege 18 puncte câștigate la rând. Cu toții o urmărim de atâția ani deja – ziceți voi când s-a întâmplat asta ultima oară, că eu nu-mi amintesc.

La 2-0, Mertens a făcut breakul, iar apoi a luat un MTO pentru dureri la spate, pauză care s-a prelungit la opt minute. Din acel punct, meciul s-a schimbat. Nu irevocabil, nu dincolo de speranță pentru Simo, dar pauza aia pentru o durere de spate, a resetat-o ideal pe belgiancă. Iar de-aici, discuțiile obișnuite. Cât e de corect? Cât de fair-play? Cât de „tesnisistic”? Păi, să le luăm pe rând.

E corect? 100%. MTO-ul este nu doar legal, dar face obiectul unor alineate scrutate atent de arbitri și superviseri. Iar Kader Nouni ne-o fi lăsat pe noi cu niște sechele de când cu Sharapova la Paris, dar dacă nici el nu știe regulile…

E fair-play? Este 100% fair-play, dacă chiar te doare ceva ce nu te durea înainte de meci. Nu avem de unde să știm dacă Mertens suferise o accidentare, știm doar că masajul ăla a transformat-o într-o jucătoare mai bună. Sau ceva.

E în spiritul tenisului? Aș spune că nu. Chiar dacă făcuse break, deci are argumentul ăsta. Într-o finală, când ești atât de clar dominată, e de preferat să nu ceri pauză de regrupat nervi, emoții și/sau mușchi fesieri. Măcar din simplul motiv că MTO-urile întotdeauna au vulnerabilizat, la nivel de imagine, sportivii care-l cer când sunt aproape de înfrângere. Însă Mertens are 23 de ani, are timp suficient să învețe că reputația ți-o clădești în timp și ți-o șubrezești într-o clipită. Iar cu fanii de români de pe internet nu e de joacă, unii chiar fac glume răutăcioase:

Simo a părut aproape de desprindere și de victorie tot setul doi, însă și-a pierdut serviciul la zero la 4-4. N-a jucat deloc rău, în ciuda neforțatelor tot mai multe și a echilibrului adus de Elise; problema cred că a fost la felul în care a jucat ocaziile de break. Un pic mai multă luciditate acolo și ar fi putut câștiga meciul. Tot istovită, conștientă că i-a trecut glonțul pe la ureche, dar învingătoare. A convertit o singură minge de break din cele cinci avute în setul secund.

„Cred că ea a fost mai proaspătă azi, de aceea a putut să ia controlul, să domine un pic. Loviturile mele n-au fost îndeajunse de puternice s-o pună în dificultate. Am încercat totul, n-am renunțat, dar mă bucur că am fost în postura să joc finala” – Simona Halep

În decisiv, Mertens a fost mai fresh, în ciuda meciului din turul întâi pe care l-a avut în plus de jucat. Pe Simona a ajuns-o însă efortul celor șase meciuri disputate în opt zile – câteva dintre ele de o încărcătură emoțională remarcabilă: Siniakova, Pliskova, Goerges, Svitolina. Ea a revenit de la 0-2 și a avut chiar și o minge de 3-2, minge care, dacă ar fi fost concretizată, i-ar fi putut tăia elanul lui Elise. Ne-am ales și cum minunăția asta de lovitură.


De la 2-4 în sus a fost însă evident pentru toată lumea că Simona nu mai are niciun fel de energie, lucru vizibil mai ales în game-ul de retur de la 3-4, când i-a oferit adversarei câteva neforțate direct din retur. Simona, care a spus după meci pentru Digisport că i s-au blocat mușchii la spate și că a simțit încă din setul secund că o lasă puterile, a încercat să dea mingilor tot mai mult topspin și înălțime, însă nici asta nu a ajutat-o foarte mult. E singura jucătoare din circuit care-mi lasă impresia că se hrănește din oboseală, însă de data asta a fost prea mult. Dacă ne-am uita la statistică și n-am ști că în tenis toate victoriile vin pe merit, am putea crede că se cuvenea altă campioană azi. Dar nu ne uităm, respectiv știm.

Una peste alta, Mertens a fost jucătoarea mai bună azi atunci când a contat, așa cum Simona a și recunoscut la interviul de după meci, așa cum i-a oferit frumos credit pe Twitter. Pentru Simo urmează Dubai, acolo unde va juca nu mai devreme de marți; deci putem spera că-și va odihni corpul și mintea îndeajuns de rapid.

„Are nevoie de toată energia, și ea, și noi pentru că ne așteaptă o campanie intensă de primăvară, care începe în Orientul Mijlociu, va continua cu dubla de foc Indian Wells-Miami, după care va veni semifinala de Fed Cup deja mult-așteptată. Și, după toate astea, imediat după vine sezonul de zgură, cu ale lui săptămâni lungi și provocări mari. Urmează o jumătate de an lungă.” 30-0+, AICI.

***

Tenisul românesc chiar este „Fire”. Adică puternic, performant, apreciat, iubit!

Urmărește sezonul 2019 purtând „Romanian Tennis is Fire”, noul tricou de la 30-0, inspirat și dedicat incredibilelor rezultate ale tenisului românesc din ultimii șase ani! 😍😍

Și nu avem doar rezultate; avem o mulțime de personalități puternice; sportivi care ne bucură și de la care ne putem inspira.

Tricoul „Romanian Tennis is Fire” vrea să sărbătorească multitudinea de campioni pe care ni i-a oferit tenisul românesc în ultimul deceniu.

Poartă un tricou care transmite asta, indiferent că ești pe străzile din România sau în tribune la Melbourne sau la New York, la Paris sau la Londra, la București sau la Madrid, în meciurile de Cupa Davis sau de Fed Cup! 🇹🇩🎾🔥

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Prima victorie a carierei într-un turneu pe iarbă pentru Patricia Țig a venit la Bad Homburg: 7-6, 6-3 cu Mona Barthel. Nadia Podoroska urmează pentru Pati, în turul următor.

Sorana Cîrstea a pierdut cu Andrea Petkovic, 6-3, 6-4.