Numărul 14! Rafael Nadal câștigă Roland-Garros 2022, își extinde recordul la Paris și ajunge la 22 de titluri de Grand Slam

Treizecizero | 5 iunie 2022

Rafael Nadal a câștigat al 22-lea titlu de Grand Slam și al 14-lea la Paris, după o finală dominată cap-coadă cu Casper Ruud.

Roland Garros este oferit de


Rafael Nadal a reintrat în posesia trofeului Roland-Garros, după o victorie categorică în finala cu norvegianul Casper Ruud.

A fost 6-3, 6-3, 6-0 pentru Nadal, care n-a fost în niciun moment în pericol, în drum spre al 22-lea titlu de Grand Slam al carierei, cele mai multe câștigate de un tenisman.

Nadal reușește cu această ocazie să facă și dubla Australian Open – Roland Garros pentru prima oară în carieră, o altă performanță extraordinară pentru spaniolul în vârstă de 36 de ani.

Rafa va urca astfel pe locul 4 în lume, în vreme ce Ruud, debutant într-o finală de Slam, urcă pe 6.

Pe lângă alte recorduri, Rafa devine și cel mai în vârstă campion din istoria lui Roland-Garros.

*

Rafa a avut porția lui de meciuri dramatice și epuizante la Roland-Garros, nu doar de-a lungul anilor, ci chiar în acest turneu. Așa că va primi cu brațele deschise o victorie atât de dominantă și fără istoric precum cea din finala ediției 2022.

A fost o finală absolut ideală pentru Rafa, jucată în termenii lui, în condițiile lui – atât de joc, cât și de vreme -, în stilul lui. Nici măcar în startul setului secund, când Casper Ruud a avut, temporar, avantajul unui break, Rafa n-a fost în pericol. A fost ca un cadou din partea zeilor tenisului, care l-au încercat și în această ediție în câteva feluri pe Nadal, testându-i rezistența și apetența pentru sacrificiu. Și ghici ce: sunt aceleași ca întotdeauna. Neafectate de trecerea timpului, de numărul de accidentări, de cea mai nouă dintre problemele medicale înfruntate.

Strict în termeni de joc, finala n-a avut, practic, un istoric. Casper Ruud are un joc solid, pe alocuri foarte bun de pe baseline, genul de tenis care-i poate câștiga turnee mari în continuare și care l-a adus într-o finală de Roland-Garros. Dar cu care nu-l poate răni pe Nadal în vreun fel. Nu poate lovi prin Nadal, nu-l poate zbura din teren doar cu serviciul și este expus masiv pe rever, lovitura pe care suferă și către care Nadal și-a axat devreme tirul. Eforturile lui Ruud de a-și feri reverul s-au soldat cu rezultate copleșitoare pentru el, pentru că a lăsat teren liber în prea multe ocazii, spațiu pe care Nadal l-a exploatat în liniște, fără să fie grăbit sau deranjat.

Apoi, față de meciurile anterioare (mai ales semifinala cu Cilic), Ruud n-a putut să se scoată din necazuri cu ajutorul serviciului. Fără să sufere în vreun fel pe retur, spaniolul a reușit la un moment dat cinci break-uri consecutive. Iar de fiecare dată când și-a pierdut serviciul, a făcut break înapoi imediat.

Ajutat și de condițiile de joc, cu soarele ieșind din nori în partea a doua meciului, Nadal a dominat și și-a executat planul de joc în liniște, având timp pentru lovituri și găsind de cele mai multe ori soluțiile potrivite. Nivelul lui a crescut de la un set la altul, până când Ruud nu s-a mai putut măcar atinge de el în setul al treilea. Iar senzația a fost că Nadal nici nu a accelerat cât ar fi putut s-o facă. Și nu-i cu adevărat nevoie de spus mai mult despre un match-up cu adevărat confortabil pentru Rafa, cu atât mai mult într-un context literalmente imposibil pentru oponentul său. Un context încărcat de semnificație, în care Ruud a trebuit să-și facă debutul într-o finală de Roland-Garros în fața istoriei acestui turneu, personificată de un jucător pentru care limitele sunt acolo doar ca să fie mereu împinse cât mai departe.

Dar Casper nu poate fi, firește, criticat că n-a putut mai mult, pentru că nu e despre asta. Jucători mai mari decât el au încercat înainte de el și au eșuat. E despre a-i recunoaște meritele lui Rafa, care are această abilitate de a ne fi făcut pe toți să ne uităm la un titlu la Roland-Garros ca la ceva simplu, banal. Dar nu este. E poate cel mai greu de câștigat turneu de tenis din lume, iar faptul că Nadal l-a câștigat de 14 ore, și că n-a pierdut niciodată ori de câte ori a ajuns în finală, e pur și simplu absurd.

La fel de absurd este că a câștigat și această ediție, înainte de care nu doar că nu s-a putut pregăti cum și-ar fi dorit, dar a fost mai vulnerabil ca oricând pe zgură, înainte de Paris. Apoi a nimerit în cel mai greu sfert de tablou posibil. L-a primit pe Novak Djokovic încă din sferturi, și în sesiunea de seară, sub acoperiș, în condiții grele. Dar nici asta nu l-a oprit. I-a supraviețuit apoi lui Alex Zverev într-una din cele mai bune zile ale acestuia într-un turneu de Grand Slam, deși, e adevărat, nu vom ști niciodată ce s-ar fi putut întâmpla dacă acel meci-maraton ar fi continuat dincolo de momentul accidentării germanului. Totuși, Nadal câștigase cumva primul set, deși a privit în față un 2-6 în tiebreak, așa că sunt motive să credem că ar fi putut să găsească o soluție și pe mai departe.

Mai mare drama din jurul acestei finale a fost cea creată în jurul zvonurilor potrivit cărora Nadal ar urma să-și anunțe retragerea imediat după meci.

Dar e limpede, dacă-l urmărești și îl înțelegi pe Nadal, că spaniolul nu operează așa. Astfel de ieșiri din scenă în gloria momentului sunt mai degrabă fan fiction sau media fiction.

Sportivii de top, dar în special Nadal, o persoană care spune nu situațiilor imposibile de 17 ani și o face fără întrerupere, nu se vor retrage așa, la cald după o victorie mare, doar pentru că e cool să iasă din scenă așa. Nadal se va retrage doar când nu mai există în mod cert o soluție clară de a merge mai departe fără să aibă de suferit pe termen lung. Lucru despre care încă nu știm dacă e posibil, dar pe care Rafa va continua să îl exploreze.

Deocamdată, el s-a limitat la a spune, în mai multe interviuri în direct date pe teren televiziunilor deținătoare de drepturi, că va face tot posibilul să continue. A explicat și cum a jucat acest turneu, făcând injecții – „nu vreți să știți câte” pentru a amorți nervul care i-a provocat cele mai multe dureri, dar că e o situație care nu poate continua așa. Și că „viața de zi cu zi” e foarte dificilă pentru el în acest moment.

Carlos Moya, antrenorul lui Rafa, a spus că dacă Nadal va câștiga acest turneu, va fi poate cea mai mare realizare a lui în întreaga carieră. Am spus cu toții de atâtea ori fraza asta, încât probabil că și-a pierdut un pic din înțelesuri. Cum poți alege, la urma urmelor, cea mai mare realizare dintre atâtea realizări uluitoare?

Însă, în mod cert, ceea ce reușește Rafael Nadal în 2022 e destul de aproape de limita miracolului sportiv. La startul acestui sezon, se presupunea că Rafa e în dubiu dacă va putea juca. Și totuși, spaniolul a sfârșit prin a câștiga ambele turnee de Grand Slam de până acum, o dublă Australian Open – Roland-Garros pe care n-a reușit-o niciodată anterior, urcând, în acest proces, la 22 de titluri de Grand Slam. Indiferent cât și cum va mai continua, dacă nu te bucură, încântă, inspiră sau măcar mișcă un pic această performanță, nu știu ce altceva din sport o poate face.


Prezența 30-0 la Roland Garros este susținută de
Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi