Novak Djokovic: “Aveam prea mult respect pentru Nadal și pentru Federer”

 

Vă povesteam, săptămâna trecută, despre apariția lui Novak Djokovic la “60 minutes”, o emisiune importantă de pe CBS dedicată în întregime campionului sârb. Înregistrarea completă a acesteia a fost difuzată aseară. Novak vorbește despre întreaga sa carieră, despre saltul făcut anul trecut și învingerea propriilor demoni, dar și despre copilărie, război, activitățile din afara terenului sau faimoasele sale personificări ale rivalilor din circuit.

Montajul îl prezintă pe Novak în copilărie, alături de bunicul său, pe străzile din Serbia, într-o vizită surpriză făcută primei sale antrenoare, pe platourile de filmare, dar și în multe alte momente memorabile. 

Despre locul 1

În cazul meu, simt că nimic nu e imposibil. Când am spus că vreau să fiu numărul 1, și aveam șapte sau opt ani când am spus asta, lumea râdea de mine, pentru că șansele de a se întâmpla asta erau infime. Dar am reușit.

Despre titlul de la Wimbledon

A fost ca și cum aș fi ajuns în paradis. Un vis. Să-ți îndeplinești cele mai mari dorințe din viață… Visul de a câștiga Wimbledonul, visul de a deveni numărul 1. Ambele s-au întâmplat în doar câteva zile. Nu puteam cere mai mult.

Despre declarația președintelui Serbiei: “Djokovic este cel mai bun PR pe care l-a avut Serbia vreodată”

E o presiune pe care o resimt. Și o simt pentru că sârbilor le-a fost mereu mai greu să răzbească  în viață. Şi asta din cauza trecutului şi a istoriei pe care o avem. A trebuit să muncim mai mult, să tragem mai mult ca să obţinem ceea ce vrem”.

Despre faimoasele lui personificări

Sharapova a râs. Nadal nu a găsit prea amuzant la început. Nu prea am mai făcut-o în ultima perioadă, pentru că n-am vrut să-i mai supăr iar pe cei pe care i-am imitat. Deși mi se strigă adesea din tribune: “Novak, imit-o pe Sharapova!”. 

Despre visurile din copilărie

Când eram mic, îmi făcusem o imitație de trofeu. Îl ridicam în oglindă și spuneam în engleză: “Bună ziua, numele meu este Novak Djokovic și sunt campion la Wimbledon!”.  Când am câștigat finala cu Nadal, când am mâncat acea bucățică de iarbă,  toate amintirile m-au năpădit. Zilele petrecute în Belgrad, terenurile pe care am început să joc tenis, toate astea. A fost un moment minunat.

Despre Nadal și Federer

Nu aveam încredere când jucam cu ei în anii anteriori. Era totul despre încrederea în mine. Îmi era teamă să câștig. Aveam prea mult respect față de ei, ca să fiu mai clar.

Despre 2011

A fost istoric, a fost incredibil, va fi în cărțile de istorie ale tenisului, dar eu îmi voi aduce aminte mereu de acea perioadă drept cele mai frumoase șase luni din viața mea.