Nole în criză? Isner îl bate pe Djokovic, locul 1 e în pericol

Adrian Țoca | 17 august 2013

John Isner a făcut un joc formidabil și i-a oprit visul sârbului de a deveni primul jucător din lume care să câștige toate cele 9 turnee de Masters. Finalist anul trecut la Cincy, Djokovic pierde alte puncte prețioase, iar șansele lui Rafa de a trece primul cresc considerabil. Și Murray a pierdut în sferturi

În plină criză de imagine a tenisului american, John Isner a găsit cel mai potrivit moment pentru una dintre cele mai bune evoluții ale sale din întreaga carieră. Foarte alert, mișcare excelentă pe teren, agresiv la retur și aproape lipsit de greșeală pe propriul serviciu, Isner l-a presat pe Djokovic atât de puternic până când sârbul a cedat. Și a cedat exact când îi era lumea mai dragă, în game-ul de la 5-6 din decisiv, și exact pe planul care, teoretic, ar trebui să fie punctul său forte, mentalul adică. Ceea ce ne duce cu gândul la o altă discuție: putem deja să spunem că este un sezon sub așteptări pentru Novak? Sau, chiar mai mult, că sârbul e în pierdere considerabilă de teren? Începe Novak să simtă, pentru prima oară efectele presiunii la care e supus de urmăritorii săi?

Exceptând intermezzo-ul în care Roger Federer a trecut la șefia clasamentului, anul trecut din vară și până la Turneul Campionilor, Nole domină cu autoritate circuitul masculin de aproape trei ani. A încheiat doi ani la rând anul pe primul loc și părea favorit să repete isprava și pentru al treilea sezon consecutiv. Numai că, în ultimele luni, numărul meciurilor strânse pe care le pierde Djokovic crește văzând cu ochii. Sunt din ce în ce mai multe ocaziile importante pe care Novak le ratează, iar adevărul e că sârbul are mai multe eșecuri sfâșietoare decât victorii glorioase. Exceptând Australian Open, ceea ce a devenit, de ceva vreme, casa lui Nole, singurul loc în care liderul mondial s-a impus în stil de mare campion a fost Monte Carlo, paradoxal, unul dintre ultimele turnee la care s-ar fi așteptat cineva să se întâmple așa ceva. În rest, multe deziluzii. La Roland Garros, obiectivul său major în acest an, a pierdut dramatic în fața marelui său rival, fiind eliminat în cinci seturi în semifinala cu Rafael Nadal. La Wimbledon, a pierdut clar și incontestabil finala cu Andy Murray. Turneele Masters, cu excepția deja amintită, le-a ratat in corpore, oferind șansa unor victorii mari lui Del Potro la Indian Wells, Tommy Haas, la Miami, Grigor Dimitrov, la Madrid sau Tomas Berdych la Roma. În fine, când am revenit pe hard, adică pe terenul preferat al sârbului, Nole a cedat încă o dată în fața lui Nadal la Montreal, iar azi s-a înclinat cu Isner. Trăgând linie și adunând, ar fi un sezon senzațional pentru mulți jucători. Nu și pentru Novak. Standardul lui e altul, iar la acest moment nu pare exagerat de concluzionat că barca lui Djokovic începe să piardă viteză.

Cu atâtea turnee și obiective importante pentru el ratate, efectul va începe să fie, în curând, vizibil și în clasament. Nole are, încă, în jur de 2.000 de puncte avans față de locul secund, și aproape 3.000 față de Nadal. În Race to London lucrurile stau fix invers. Sezonul aproape perfect al lui Rafa se traduce printr-un avans de aproape 1.500 de puncte, asta înainte de sfertul lui Nadal cu Federer. Spaniolul e pe plus de aici și până la finalul sezonului indiferent de ce rezultate obține, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce ne apropiem de finalul anului, distanța dintre cei doi se va micșora văzând cu ochii. Iar după această din urmă înfrângere (Nole avea o finală de apărat la Cincy), se poate spune că dinamica este una favorabilă lui Rafa. Ba chiar spaniolul îl are deja în cătarea puștii. De exemplu, dacă Rafa câștigă Cincy și US Open, Djokovic e obligat să ajungă în finală la Flushing Meadows, altfel e detronat.

Mai important decât matematica seacă e altceva. De-a lungul ultimilor ani, Djokovic a impresionat prin atitudinea și răspunsurile avute mereu în situațiile critică. Sintagma „reacția lui Nole când e cu spatele la perete” a fost folosită până la refuz. În ultima perioadă, lucrurile se întâmplă fix invers. Când intrăm în așa numitul crunch time, când se joacă punctele grele, procentajul de reușită al sârbului e tot mai mic. Așa s-a întâmplat și azi, cu Isner. La 5-6 în decisiv, după un set decisiv în care a trebuit să vină mereu din spate, Nole a clacat. Într-un game în care a condus cu 40-15, el a făcut o serie de greșeli neforțate care i-au grăbit sfârșitul. Asta nu-i scade cu nimic din merite lui Big John, care, cum spuneam, a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale carierei. Foarte solid și de pe fundul terenului, și când a trebuit să vină în față, Isman a meritat victoria indiscutabil. Iar premiul său este o semifinală cu Juan Martin Del Potro, reeditarea finalei de la Washington. Câștigătorul va avea șansa să joace pentru primul titlu Masters din carieră.

Cât despre Nole, prima lui reacție imediat după meci a fost un pic diferită față de tradiționalul „credit adversarului, a jucat mai bine”. Novak a declarat că a făcut un meci oribil și că e foarte, foarte supărat. Că motivul pentru care a jucat atât de slab a fost parțial fizic, parțial psihic. Și că e dezamăgit. Cu o zi înainte mai spusese ceea ce e deja evident: că Nadal e jucătorul anului până în acest moment.

E încă devreme, dar dacă l-ați stabilit deja pe Novak drept principalul favorit pentru US Open, poate e timpul unei noi analize.

Nici Murray nu merge mai bine

Într-o zi în care sferturile masculine i-au aliniat la start pe câștigătorii ultimilor 34 de titluri de Slam, lucrurile n-au funcționat prea grozav nici pentru numărul doi mondial și, teoretic, celălalt mare favorit la titlul de la US Open. Andy Murray a fost eliminat de Tomas Berdych în două seturi seci, 6-3, 6-4, dar parcă la scoțian un astfel de derapaj nu mai miră. Exceptând Miami, performanțele lui Muzz în turneele Masters au fost foarte slabe în ultimii doi ani. Iar Berdych se simte excelent în meciurile contra lui Andy, al doilea membru Big Four pe care îl preferă, alături de Federer. E aproape fascinant să-l vezi pe ceh cât de bun și de eficient este contra lui Murray și Federer și cât de lipsit de colți rămâne atunci când îi întâlnește pe Djokovic sau Rafa. It's all about matchups in tennis, unul dintre marile adevăruri ale acestui sport. Motiv pentru care e destul de lesne de presupus ce adversar și-ar dori Tomas pentru semifinale.

Meciul în sine s-a decis, practic, în game-urile 2-3 ale setului secund. La 1-0 pentru el, Murray a avut 40-0 pe serviciul advers, dar Berdych și-a păstrat cumpătul și serviciul. Cehul a făcut break în game-ul imediat următor, apoi s-a mers cu serviciul până la final, un final care a contabilizat 28 de erori neforțate pentru britanic. Și iată cum, până să apuce să intre ei doi pe teren, Federer și Nadal au rămas ultimii reprezentanți ai Big Four la Cincy. Ca în vremurile bune.

 

Simona, eliminată din nou de Serena

N-a fost loc de minuni în sfertul de finală dintre Simona Halep și Serena Williams. Pentru a doua oară în acest sezon, liderul mondial a pus capăt unui traseu fulminant al româncei, precedentul fiind semifinala de la Roma. De altfel, devine un soi de obicei pentru Serena, care săptămâna trecută oprea, la Toronto, visul Soranei Cîrstea. E și o parte plină a paharului, pentru că nu e nicio rușine să pierzi la cea mai bună jucătoare din lume în sferturi, semifinale sau finală.

N-a fost deloc o zi plăcută pentru Simona. Cel puțin primul set a fost dezastruos, românca adunând numai 6 puncte, dintre care trei pe erorile neforțate ale Serenei. Un 6-0 sec, în numai 16 minute, dar au pățit-o la fel și nume mai mari decât Simona. 

Spre lauda ei, Simo a revenit mai aproape de nivelul ei în setul secund, când a recuperat un break și a făcut eforturi mari să țină pasul cu o Serena dezlănțuită și, pe alocuri, imposibil de strunit, mai ales raportat la diferența de forță dintre cele două, una absolut imensă. Halep a jucat tot mai curajos odată cu trecerea timpului, dar nu a mai putut ieși din încercuire în game-ul de la 4-5, când o dublă greșeală a pus capăt meciului.

Dincolo de scorul urât din setul 1, sunt foarte multe părți bune din acest turneu pentru Simona: revenită după o pauză consistentă, ea a arătat că nu și-a pierdut deloc din nivelul arătat în seria celor trei turnee câștigate cu câteva săptămâni în urmă. A mai bifat două victorii sonore, la nume grele, și a mai săltat două locuri în clasament, urmând să ocupe locul 23 începând de luni. Iar până la finalul sezonului, are unde să mai adauge.

O vom revedea la US Open, unde va avea ocazia să se bucure de avantajele muncii ei de peste vară: cap de serie fiind, va putea să evite o întâlnire cu Serena (sau cu alte nume grele) în primele tururi. Iar dincolo de Serena, nu mai e nimeni cu care Simona să nu poată juca de la egal la egal în acest moment. 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi