Nici acum. Simona pierde din nou cu Sharapova, calificarea rămâne deschisă

Orgolii mari pentru un meci de grupe, dar încă o dată Maria Sharapova a știut ce să facă pentru a o ține la distanță pe româncă. Un prim set echilibrat și un al doilea rupt devreme de rusoaică, în care comeback-ul Simonei a fost tardiv, și Maria câștigă a șasea oară cu Simona: 6-4, 6-4.  În primul meci al etapei, Flavia Pennetta o învinsese pe Agnieszka Radwanska, iar combinația de rezultate înseamnă că niciuna dintre cele patru fete nu este calificată sau eliminată matematic înaintea ultimei etape, programate joi. Simona o va întâlni atunci pe Radwanska, iar Sharapova, pe Pennetta. Toate scenariile posibile sunt aici.

„Death by a thousand cuts” a pierdut la „Death by one blow”. Acum că ne-am mai liniştit puţin, hai să ne uităm la meciul ăsta cu un ochi limpede şi realist. Sau cel puţin să încercăm.

Nivelul tenisului a fost foarte ridicat – bucăţi mari din meci s-a jucat pe viaţă şi pe moarte şi lupta a fost foarte strânsă. Simona a fost prezentă şi a crezut, cu excepţia ultimului game din primul set, unde a şovăit cu acele două duble şi apoi căderea de încredere (de aşteptat) la începutul celui de-al doilea. Asta e o problemă şi o vom discuta puţin mai încolo.

Dar să ne uităm pur şi simplu la nivelul jocului atunci când amândouă au jucat concomitent la maxim, adică până la 4-5 în primul. Aici trebuie să spun din start că maximul Mariei a fost peste maximul Simonei. Nu cu mult, dar a fost. Motivul este tipul de joc al Sharapovei, care atacă total din secunda unu, adică de la retur. Simona a pornit din start cu un handicap în multe schimburi datorită faptului că serviciul ei nu a fost o armă la fel de periculoasă cum a fost returul Mariei.

Dar cum s-au desfăşurat schimburile în care amândouă intrau pe picior de egalitate? Ei bine, şi aici tipul de joc şi tatica Mariei au avut întâietate. Nu degeaba Sharapova are un tip de tenis numit first strike. Tactica ei este să lovească decisiv prima, adică să atace liniile prima. Este un tip de joc foarte riscant, să recunoaştem şi când nu-i intră loviturile duce la meciuri dezastruoase pentru ea. Dar când prinde o zi bună şi îi intră tot, este copleşitor. Iar când prinde o zi foarte bună, când poate să şi apare foarte bine, ca în acest meci, nu prea ai ce să mai faci. Foarte multe schimburi au mers aşa: Simona era impinsă încă de la retur cu un pas în spate, câteva mingi stânga dreapta în care Simona era obligată să fie din ce în ce mai defensivă, Maria prindea mingea scurtă, game over. Să nu credeţi că Simona nu a încercat şi ea s-o scoată pe Sharapova din dispozitiv. Dar stânga-dreapta Maria s-a mişcat excelent acum, şi cred că pe viitor ar trebui ca Simona să exploreze mai degrabă ideea de a mişca faţă-spate decât lateral. Scurte, loburi, mingi cu adâncime şi înălţime diferite. Dar toate astea sunt utopii şi visuri frumoase când tu abia ajungi la minge pentru că eşti bubuită încă de la serviciu-retur.

Deci serviciul-returul mi se pare că a fost cheia de boltă şi a acestui meci, şi a celor viitoare. Simona are un plafon pentru viteza serviciului, e de înţeles. Însă poate să lucreze la plasament, la spin, la diversitate. Presiunea serviciului e obositoare, mental mai ales, şi apasă greu, tot timpul – nu există scăpare, trebuie să serveşti. Iar în game-urile de presiune de la sfârşitul setului, rezistenţa, erodată pe parcursul meciului, se rupe. Şi apar dublele în momentele cele mai proaste.

Revirimentul Simonei din setul doi s-a produs pe un fond de scădere al Sharapovei. Asta e foarte important – Maria nu poate ţine nici ea intensitatea sus tot timpul, va avea căderi; Simona a făcut foarte bine că a speculat această sincopă. Însă când Maria a reuşit acel rever senzaţional în lung de linie la 0-15 în ultimul game, şi-a recăpătat curajul şi Simona s-a dezechilibrat din nou.

În mod clar, meciurile lor au o componentă mentală de netăgăduit. Şi această componentă mentală va deveni din ce în ce mai importantă cu cât scorul întâlnirilor directe se acutizează în favoarea Mariei. Însă Simona cred că trebuie să accepte un lucru: că nivelurile lor maxime sunt extrem de apropiate şi dacă e să o bată pe o Sharapova în forma din acest meci, victoria va fi smulsă la mustaţă, şi va trebui în ultimă instanţă să fie smulsă cu o minte calmă şi vicleană.

Dar mintea este întărită sau slăbită nu numai de amintirea meciurilor trecute, dar şi ce ce se întâmplă în meciul curent. Dacă Simona e să ajungă să aibă încredere în timpul meciului că poate să o învingă pe Sharapova, are nevoie de mai multe instrumente tactice. Are nevoie să aibă mai multe opţiuni pe teren. Are nevoie de un serviciu cel puţin mai surprinzător, dacă nu mai puternic. Are nevoie de un desen diferit al raliurilor, de lovituri surprinzătoare şi disruptive (scurte, loburi), are nevoie de un tenis de guerrillă. Din spate, cu lovituri stânga dreapta, este ce iubeşte Sharapova cel mai mult. Şi Simona ştie asta. „Everything I do, she likes”, i-a spus lui Darren în OCC („Tot ce fac eu, îi place”).

Da, Maria va fi o nucă tare pentru Simona dacă joacă cum a jucat acum, riscând tot şi câştigând. Simona are nevoie să meargă înapoi la planşa de desen şi să găsească soluţii noi.

Când am salvat acest document în Word, am vrut să-l salvez prima dată sub numele  „Maria Simona WTA Finals”. Apoi, după o secundă de gândire, am adăugat „Grupe”. Sper că ştiţi la ce mă gândesc şi ce îmi doresc. Cred că suntem toţi pe aceeaşi pagină aici, inclusiv Simona.

Foto: Jimmie48Photography