Momentul Soranei. Cu victoria în fața campioanei Australian Open, Sorana Cîrstea se întoarce într-o semifinală WTA 1000 după 10 ani

Pentru prima dată din 2013, Sorana Cîrstea se întoarce într-o semifinală de turneu WTA 1000 după o victorie entuziasmantă contra Arynei Sabalenka, câștigătoarea de la Australian Open și numărul 2 mondial. A fost 6-4, 6-4 pentru Sorana, în ceea ce se poate considera una dintre cele mai importante – dacă nu cumva cea mai – victorii ale carierei sale. A fost pentru prima dată când ea a învins o jucătoare clasată pe locul 2 în clasamentul WTA.

Cu această victorie, Sorana s-a întors în Top 50 și nu e deloc departe de primele 30 de jucătoare ale lumii. De asemenea, e al 5-lea meci consecutiv pe care-l câștigă la Miami fără a pierde set. După succesul cu Fernanda Gomez Contreras, Caroline Garcia, Karolina Muchova, Marketa Vondrousova, azi a venit marea victorie în fața Arynei Sabalenka. O jucătoare care a triumfat anul acesta la Melbourne și, până la meciul cu Sorana, fusese învinsă în 2023 doar de două jucătoare (Barbora Krejcikova la Dubai și Elena Rybakina la Indian Wells).

Înaintea meciului, conform estimărilor celor de la WTA, Sorana avea sub 20% șanse sa câștige meciul cu Sabalenka – 17% mai exact. Acest procent nu e neapărat o mare surpriză, ci doar o reflectare ale unor fapte: Aryna Sabalenka, campioană la Australian Open, recent finalistă la Indian Wells, se întâlnea cu o jucătoare care, deși aflată pe un trend ascendent, nu câștigase niciodată vreun meci în care să fi întâlnit o jucătoare de așa calibru (locul 2) și nu mai câștigase un sfert de finală într-o astfel de competiție tocmai din 2013, de la turneul de la Montreal, când, într-un traseu asemănător, a mers până în finală.

Calculele sunt însă făcute uneori să fie date peste cap, tocmai pentru că ele nu pot cuprinde în totalitate momentul real în care se găsește o jucătoare, în ce privește încrederea, capacitățile ei curente, abilitățile ei de a executa planul de joc la un moment dat. Iar Sorana ne-a arătat, încă o dată, că rămâne o jucătoare care poate să răstoarne oricând toate supozițiile, ipotezele și clasamentele cu o evoluție încântătoare, în care a făcut ca totul să pară sigur și ușor – deși în fața ei s-a aflat cea mai bună jucătoare din acest început de sezon.

Tactic vorbind, Sorana a jucat exact ceea ce nu îi place Arynei Sabalenka să i se facă pe un teren de tenis: serviciile i-au fost returnate aspru, serviciul doi slab i-a fost pedepsit cu orice ocazie, a fost alergată și obligată să se apere și în puține rânduri a fost lăsată la conducerea unui schimb de mingi. Sabalenka a câștigat mult și va mai câștiga și de acum încolo pentru că de cele mai multe ori pune pe masă o agresivitate cu care multe jucătoare nu sunt neapărat obișnuite; le ia pe sus, joacă repede și le atacă necontenit, lăsându-le fără multe idei.

Doar că sunt și jucătoare care știu cum să folosească acest plus de agresivitate venit de la Aryna în favoarea lor. Iar Sorana e una dintre ele.

Deși aceasta a fost prima lor întâlnire, Sorana a dat impresia încă de la primele mingi jucate că e pregătită pentru meciul ăsta – fizic, mental, ca plan de joc. Că se bucură, de fapt, de el. A intrat în meci dând senzația că simte bine mingea și a pus, încă din primele puncte, stăpânire pe joc. Asta e o provocare extraordinară pentru oricine, în condițiile în care ai în față o jucătoare atât de puternică și agresivă, proaspătă câștigătoare de Grand Slam, aflată în cea mai bună perioadă a carierei.

Startul de meci avut de Sorana, atât de coerent și de convingător, lovind tot timpul curat, cu cel mai bun timing pe lovituri, i-a deschis calea către una dintre cele mai mari victorii ale carierei sale. Modul în care Sorana a început și a continuat acest sfert de finală i-a dat încredere că e posibil, a determinat-o să joace mai liber și a transmis suficiente semnale către adversară, pe care a domolit-o treptat și a făcut-o să se gândească de două ori înainte de a servi sau de a accelera o lovitură.

Toate acele retururi direct câștigătoare virulente ale Soranei, venite pe servicii de peste 185 km/h ale adversarei, și toată siguranța pe care a arătat-o de pe linia de fund, absorbind forța venită de la Aryna și redirecționând mingile spre lateralele terenului, folosindu-se ingenios de agresivitatea adversarei, i-au dat mari bătăi de cap Arynei pentru simplul fapt că s-a văzut pusă în situația în care chiar ea își pune adversarele.

Sorana a mers aproape perfect tot setul întâi, iar când a fost prinsă pe picior greșit și egalată (de la 4-2 la 4-4), s-a redresat impecabil și a avut grijă să înfrâneze imediat avântul luat de bielorusă: a fost egalată, dar a răspuns promt cu un break la 4-4, venit după o serie de retururi absolut fabuloase.

Din nou, Sorana a gestionat grozav acele momente mari și importante care decid învingătoarea și învinsa. Sabalenka e imprevizibilă și nu are nevoie de multe lucruri pentru a se activa. Dacă îi permiți și îi deschizi mici ferestre, se cațără în meci rapid, te sufocă și mai apoi te învinge fără să se mai uite în urmă. Are nevoie doar de câteva retururi bine executate și câțiva ași în serie pentru a nu mai înțelege apoi cum ai fost egalată și apoi învinsă.

Sorana i-a oprit aceste tentative de revenire, de fiecare dată, într-un mod absolut spectaculos, de ținut minte chiar. Nu doar că a câștigat puncte mari în momente cheie. Ci a făcut-o atât de convingător, sigur și apăsat încât asta a demoralizat-o și a scos-o din ritmul obișnuit pe Sabalenka. E o adevărată bucurie să o vezi pe Sorana jucând cu așa sânge rece mingile mari, lipsită de stres, și executând într-o manieră impecabilă planul de joc: fără ezitări, fără greșeli, fără hibe, doar bucurându-se de moment și de tenisul ei.

Această atitudine bună (și joc fără cusur în momentele-cheie) a fost replicată formidabil și în setul doi, când Sorana, deși a condus cu 2-0, a fost egalată și a avut de înfruntat mingi de break consecutive la 2-3. Un break la izbutit de Sabalenka la 3-2 probabil ar fi descătușat-o pe Aryna – ar fi fost pentru prima dată în meci când ar fi avut un avans de două game-uri. Ar fi făcut-o să joace mai precis și mai clar și dinamica meciului s-ar fi putut schimba drastic în defavoarea Soranei. Dar n-a fost așa.

Sorana a ieșit din încercuire, a egalat și și-a continuat liniștită drumul spre acest mare succes, care o readuce într-o semifinală de turneu WTA 1000 zece ani mai târziu de la ultima. Acest drum n-a fost însă unul fără emoții: Sori a avut de salvat două mingi consecutive de break la 5-4, când a servit pentru victorie. Din nou un moment mare, care ar fi putut schimba soarta meciului. O altă oportunitate pentru Sorana să iasă în față: și-a câștigat punctele în mod curajos, a servit impecabil și, în cele din urmă, și-a luat și victoria.

Pentru că, în esență, despre asta este victoria de azi; despre cum să învingi convingător, autoritar pe alocuri, o campioană de Slam în exercițiu, numărul 2 mondial, făcând lucrurile să pară ușoare, având răspunsuri la toate încercările adversarei de a reintra în meci și tratând curajos și lucid fiecare moment mai complicat.

Acesta e momentul Soranei – poate unul dintre cele mai mari ale carierei sale de până acum. Nu e un moment mare doar pentru că e într-o semifinală de turneu important, după ce a învins deja pe parcurs două jucătoare clasate în top 5 (Garcia, Sabalenka). E un rezultat remarcabil și definitoriu pentru cum a jucat, pentru cum a tratat meciurile și, poate cel mai important, e un rezultat care vine într-un moment în care Sorana înțelege, vede și trăiește tenisul diferit de acum câțiva ani. E un moment pe care se poate construi enorm și pe care-l poate folosi să-și atingă cele mai îndrăznețe obiective.

Și, în final, mai e și o reamintire a faptului că tenisul nu-ți rămâne niciodată dator. Schimbările pe care Sorana le-a făcut în ultimul an (la nivel de antrenor, preparator fizic, sparring partener) au fost făcute pentru că a simțit că e loc de îmbunătățit, că încă poate fi cu adevărat relevantă și încă e capabilă de rezultate mari. Dacă nu ar fi simțit lucrurile astea, nu ar fi luat niciodată o asemenea decizie curajoasă – dar a făcut-o, și-a asumat asta, a muncit mai mult ca niciodată, a crezut în acest proces, chiar dacă victoriile nu au venit rapid și ușor și și-a așteptat momentul. Iar momentul ei a venit.