Marius Copil, după înfrângerea la Haase: „Cu siguranță nu aici e locul meu, la locul 90, cu siguranță că pot să fiu mai sus”

Codruț Baciu | 4 iulie 2018

”Ceva trebuie schimbat. Sunt acolo în meciuri, nu pot să spun că pierd meciuri din cauză că n-am nicio șansă. Sunt situații, de exemplu, la o minge de break: trebuie să fiu mai hotărât, să iau inițiativa. Puțin mai mult curaj. Sunt chestii care lipsesc, asta dacă vrei să faci pasul următor. Că așa, eu am decis să fiu mai agresiv, dar poate trebuie făcut ceva mai mult de atât”

Pentru câteva zeci de minute, prin setul al patrulea, m-am întrebat dacă Marius Copil n-ar putea să fie un fel de Cechinnato al Wimbledonului de anul ăsta. La Paris, italianul a revenit de la 2-0 chiar cu Marius și a sfârștit prin a deveni revelația turneului, cu victorie inclusiv la Novak Djokovic, în sferturi. Și de ce nu? O bună bucată din meci, Marius a arătat exact ce voia să spună când povestea despre noutățile din jocul lui. Venirile la fileu, curajul de a încerca lucruri noi, o rezistență sporită la efort. Unde lucrurile încă scârțâie se pare că e rezistența la stres. Un jucător cu serviciul lui n-ar trebui să-și reducă nivelul de joc exact în tiebreak. Mai ales împotriva lui Robin Haase, un jucător al cărui randament în tiebreak-uri nu este dintre cele mai bune.

Terenul 5 a adus pe marginea lui curioși, români și olandezi, în primul rând. Erau alte meciuri mai interesante, poate, însă tribunele au fost mereu pline, iar microfoanele, destul de sensibile. Asta n-a fost mereu un lucru bun, dar e interesant de auzit cum se motivează jucătorii, cum se insultă ei pe ei, și cum comentează către Ceruri. Apropo, la un moment dat, lui Haase i-a intrat ceva în ochi, dar a refuzat politicos intervenția picăturilor de ochi, pe care arbitrul i le-a sugerat.

Așii (și, în general, serviciul bun) din primul set au fost completate de veniri la fileu din partea lui Marius. Nu mereu inspirate, dar asta e noima jocului agresiv: vei fi pasat, dar dacă ai niște reguli, iar stilul ți se potrivește, avantajele vor fi mai importante decât dezavantajele. La 4-3 pe propriul serviciu, Marius e reușit una din acele lovituri care la Federer trec drept normă, pe când la alții e wow. Un backhand în cross, executat din retragere, mai mult din încheietură. Iar lovitura de rever, trebuie să recunoaștem, arată mai bine la Marius decât forehandul.

Și pe cât de calm și riguros a jucat tot setul, pe atât de haotic și neinspirat a abordat tiebreakul. Noul joc al lui Marius are scopul de a-i diminua din vulnerabilități, ceea ce, în schimb, i-ar ridica nivelul per ansamblu. În general, chestia asta se observă, însă dacă nu e executat uniform, adică și când e liniștit, și când e sub presiunea scorului, rezultatul suferă (7-6).

Setul 2 a debutat cu câteva sărituri nefericite ale mingilor de pe linia de fund. Un pic frustrant pentru ambii jucători. E abia ziua a doua a turneului, însă unele terenuri sunt mai oropsite decât altele, se pare, iar Cinciul a tras paiul mai scurt. Haase a început să lovească ceva mai agresiv, mai ales cu backhandul. Eu un jucător ”așa și-așa” pe iarbă, așa că, uneori, încearcă să facă abstracție de faptul că joacă pe suprafața asta și-și imagineze că e pe hard. Un fel de wishful thinking prin care speră să intre ”în zonă”. E adus la realitate, de multe ori, de servicii sau slice-uri, dar minute în șir, se întâmplă să îi iasă exercițiul ăsta și să câștige puncte. Olandezul a făcut breakul încă de la începutul setului și a urcat până la 3-0. Iar dacă în alte ocazii asta însemna set pierdut pentru Marius, de data asta, el a continuat să-și facă jocul.

A făcut la rându-i break, însă la 6-5 pentru adversar, câteva greșeli neforțate l-au frustrat până și-a pierdut și serviciul, și setul. De altfel, Marius a încheiat setul doi (7-5) cu 12 neforțate, de fix două ori mai multe decât Haase. Însă tot el a făcut cele mai frumoase puncte. S-au petrecut în game-ul în care a egalat la 5. Mai întâi, un passing din alergare, la care până și felul în care a sărbătorit a adus un pic Rafa. Iar apoi, un tweener cu fața la adversar, cum mai face Kyrgios, din când în când. Nu i-au servit la nimic în setul 2, însă poate i-au oferit un tonus bun în al treilea. Pe care a izbutit să-l câștige. Mai multe greșeli neforțate de ambele părți, dar mai mulți nervi la olandez, vizibili la mici întâmplări peste care, până atunci, trecea mult mai ușor. Cum ar fi, de exemplu, vântul întețit sau lipsa hawkeye-ului.

La adăpostul unor cifre excelente pe primul serviciul (78% din puncte câștigate cu el), Marius a închis setul cu un slice lung, care aproape că a aterizat în spatele lui Haase. 

Ultimul set ar fi trebuit să fie penultimul; însă neatențiile și inspirația unui adversar experimentat au făcut ca Marius să nu izbutească să-și păstreze avantajul până la final. Curajos, cu o lungime bună a loviturilor, Copil a făcut break în primul game al setului 4, și a avut alte patru ocazii în game-ul cincilea. Însă în loc să se facă 4-1, olandezul a făcut rebreak și și-a ținut serviciul până când s-a ajuns iarăși în tiebreak. Acolo, din 11 puncte, 6 au fost mini-breakuri. Ca și în primul set, Haase a făcut mai multe și a terminat învingător. Un final de meci destul de ciudat, pe care Marius ar fi putut să-l împingă în decisiv. A părut, până la 6-6, jucătorul mai fresh, dar nu s-a putut mai mult.

 

Marius, după meci: ”Dacă aș avea încredere mai mare în deciziile mele, ar fi mai bine și pe teren”

Primul lucru pe care l-a făcut Marius când ne-am văzut a fost să se intereseze de rezultatele celorlalți români. Apoi s-a lăsat pe scaun și a depănat gândurile despre înfrângerea cu Haase. Și-a expus onest dubiile care au început să-i intre în gânduri când vine vorba de jocul său.

”Cred că va trebui să schimb ceva”, a început el, după ce a făcut o scurtă radiografie a meciului, observând cu memorie foarte bună momentele cheie ale meciului. Spre exemplu, șansa unei mingi de break în primul set, pe care știe sigur că a jucat-o prea pasiv.

”Am decis să fiu mai agresiv, să vin cât mai des în față, să nu las timp adversarului, dar nu știu, poate trebuie lucrat mai bine la antrenamente. Mai bine, mai mult, pentru că tot timpul mă împotmolesc la sfârșit. Și clar nu e din cauza adversarului, e din cauza mea. Poate îmi lipsește încrederea aceea, sau, nu știu… dar ceva trebuie schimbat. Sunt acolo în meciuri, nu pot să spun că pierd meciuri din cauză că n-am nicio șansă. Sunt situații, de exemplu, la o minge de break: trebuie să fiu mai hotărât, să iau inițiativa. Puțin mai mult curaj. Sunt chestii care lipsesc, asta dacă vrei să faci pasul următor. Că așa, eu am decis să fiu mai agresiv, dar poate trebuie făcut ceva mai mult de atât”.

Îl afectează și faptul că rezultatele nu se leagă. „Să mi se lege ok o serie de turnee, să pot să stau mai liniștit, să fiu ok și cu punctele”. Dar e primul care arată că „Trebuie să mai adaug ceva la jocul meu, dacă vreau să am mai multe victorii, pentru că, după cum se vede, ceva mai lipsește.”

Despre schimbările pe care ni le povestea în interviul de la Geneva, Marius spune că încă n-a ajuns la un nivel de confort: „De exemplu, sunt unele volee pe care nu le stăpânesc foarte bine, nu-s atât de sigur pe ele. Dar, na, încet-încet o să vină. Sper ca încet-încet-ul ăla să vină cât mai repede, pentru că e puțin enervant.”

L-am întrebat dacă îi este greu să aibă răbdare:

”Eu sunt un tip răbdător, dar uneori e greu, pentru că sunt niște așteptări, și de la mine, și de la familie, și de la prieteni. Și oamenii vorbesc. Și atunci, chiar dacă nu îți spun direct în față, uneori o simți. Te gândești dacă e bine ce fac, pentru că rezultatele nu au venit să lege. Trebuie să lupt în continuare și să trec pragul ăsta.”

Iar dacă la alții găsește mai dificil să ceară sfaturi, Marius spune că ”lucrul cel mai important e ca eu cu mine să vorbesc, pentru că adesea m-am lăsat ușor influențat de alți, nu aveam încredere în deciziile mele și asta cred că mă costă mult. Dacă aș avea încredere mai mare în ele, ar fi mai bine și pe teren.”

„Cu siguranță nu aici e locul meu, la locul 90, cu siguranță că pot să fiu mai sus”, spune Marius, care va avea un sezon de hard cu patru opriri înainte de US Open: Atlanta, Washington, Toronto, Cincinnati. 

Marius spune ceva ce și-ar dori să audă orice antrenor: ”Mie îmi place să joc, să muncesc, chiar dacă pierd, eu mă duc imediat să mă antrenez. De multe ori, antrenorii îmi zic că poate ar trebui să iau un pic de pauză, dar nu simt chestia asta. Poate ar fi benefic să iau o pauză de câteva zile, pentru mental. Că fizic nu sunt încărcat”.

Marius, despre rezultatele fetelor 

L-am mai întrebat și cum i s-a părut succesul Simonei de la Roland Garros, iar Marius a lăudat întregul grup de fete pentru rezultatele lor și spune că n-ar fi deloc surprins dacă Mihaela Buzărnescu ar încheia anul în primele 12 jucătoare din lume.

”Foarte tare, m-am uitat la meci. În setul doi, aveam flashback-uri de la ultima ei finală, când ea a condus. Și mi-am zis, cu siguranță ea va triumfa acum. Mă bucur foarte mult pentru ea și pentru tenisul românesc. Mă uitam, avem opt fete pe tablou, plus încă două la dublu, 10 fete. Suntem atât de mulți aici, la Wimbledon. Și cred că tenisul este acum numărul 1 în România. Mai ales că este săptămână de săptămână, iar oamenii au pe cine să urmărească. Și cred că la fete o să avem tot mai multe în primele 100, pentru că se trag una pe alta. Când vezi că se poate…

Uite, Buzărnescu, despre care eu cred că va termina în primele 10, 10-12, la cum joacă acum și la ce rezultate bune are. Nu m-ar mira. Rezultatele astea le ajută și pe celelalte, chiar și involuntar.

Mie-mi lipsește asta. La început de carieră, când era Hăne, Adi Ungur, mai era Crivoi, tot timpul mă uitam la ei și voiam și eu. Cumva te face să tragi mai tare”.

(Adrian)

 

Îți place?
Cele mai noi