Lendl: “Andy este mult mai talentat decât eram eu”

Absent  la Indian Wells, unde elevul său a pierdut în turul doi la Guillermo Garcia-Lopez, Ivan Lendl şi-a făcut apariţia în tribune la Miami şi deja Andy Murray este în semifinale. Cele trei luni de când lucrează împreună încep să dea roade. Deşi a pierdut semifinala cu Djokovic de la Australian Open, Murray a luptat cu mai multă înverşunare decât în alte ocazii, iar după AO şi-a revenit mult mai repede decât a făcut-o în 2010 și 2011, când a început să câştige din nou abia în sezonul de zgură. Andy a ajuns în finală la Dubai, iar acum are ocazia unei noi calificări în finală. Pentru asta însă, va trebui să treacă de Nadal.

Întrebat la o conferinţă de presă dacă prezenţa lui Lendl îl ajută, Murray a spus: “Să-l am în preajmă este util. Întotdeauna învăţ lucruri noi de la el”. Însă Andy nu este singurul care învaţă lucruri noi în acest parteneriat. Deşi câştigător a opt Grand Slamuri, Lendl este la prima încercare ca antrenor. Andy: “Când l-am întâlnit prima oară, mi-a spus că n-a mai antrenat niciodată şi o să aibă nevoie de sfaturi, pentru că a fi antrenor şi a fi jucător sunt două lucruri diferite. Asta îmi place la el, că nu vede lucrurile doar din perspectiva lui. Mi-a pus multe întrebări în comparaţie cu alţi antrenori cu care am mai lucrat. Vrea să înveţe, ceea ce e uimitor pentru cineva cu performanţele lui”.

Lendl recunoaşte că asemănările dintre el şi Murray l-au convins să accepte jobul de antrenor. S-a simţit solidar cu Andy, despre care spune că este perceput greşit de public ca un om morocănos. “La fel am fost şi eu caracterizat. Dar nu poţi să judeci pe cineva doar după cum se comportă când munceşte. E nedrept. Este un tânăr foarte politicos cu toată lumea, inclusiv cu străinii care îl acostează pe stradă. E un băiat foarte bun. Dar pe teren trebuie să câştige, nu să arate ce simţ al umorului grozav are.”

Dacă l-a surprins ceva la Andy, este cât de repede învaţă. “Ştiam că e foarte muncitor, dar am rămas uimit cât de repede prinde. Mie îmi lua şi un an şi jumătate să învăţ ceva nou. Are mai mult talent decât am avut eu vreodată. E foarte îndemânatic, şi ce unghiuri reuşeşte să facă! Acum ajută şi racordajul, e adevărat, dar eu n-aş fi reuşit niciodată să fac aşa ceva.”

Cei doi au însă un drum lung şi greu în faţă. Lendl: “Începi prin a identifica punctele unde trebuie să lucrezi, apoi înveţi să le faci la antrenament, apoi în meciuri, apoi în meciuri mari, şi apoi în meciuri mari în momentele cruciale. Acesta e ultimul pas.”

Iar Andy s-a tot împiedicat în trecut în meciurile mari, în finale sau semifinale de Grand Slam cu jucători ca Federer, Djokovic sau Nadal, care nu-ţi dau nimic gratis. Faptul că Lendl a pierdut şi el primele patru finale de GS, pentru ca apoi să câştige opt, a fost un factor în alegerea lui ca antrenor? Andy: “Numai faptul că poate înţelege ce înseamnă să aştepţi să joci o finală de Grand Slam, să aştepţi toată ziua până la 7.30 seara. E bine să ştii că şi jucătorii legendari au emoţii foarte mari. E bine să ai cu cine să vorbeşti despre toate astea.”

Dar să nu vă închipuiţi că discuţiile dintre ei seamănă cu vreun episod de telenovelă plin de lacrimi şi suspine. Lendl e faimos pentru disciplina lui mentală şi „răutatea” lui de pe teren (John McEnroe poate oricând să confirme): „Nu există poze pe tabela de marcaj. Doar cifre. Victoria e victorie. Poate să te doară stomacul sau să ai un picior rupt, există un singur câştigător. Şi ar fi bine să fii tu.”

Ceva din filozofia de mai sus s-a văzut în meciul din sferturi de la Miami, câştigat în trei seturi contra lui Tipsarevic, unde Murray chiar  a trebuit să lupte contra unei indispoziţii stomacale. Dar, diseară, Andy are întâlnire cu un tip care a dus lupta pe teren şi tăria mentală la un cu totul alt nivel. Şi care se întâmplă că are probleme cu un genunchi. Să vedem cine va fi mai Lendl decât celălalt.