Irina Begu trece repede pe lângă Kasatkina, e în sferturile de finală pentru a doua săptămână la rând

Codruț Baciu | 12 mai 2016

Irina Begu a învins-o pe Daria Kasatkina cu 6-1, 6-4 în turul trei la Roma și s-a calificat în sferturile de finală la Roma. Va juca în turul următor cu Misaki Doi, cea care a eliminat-o pe Johanna Konta în trei seturi.

Este a doua săptămână consecutivă în care Irina ajunge în sferturile de finală a unui turneu important, după ce s-a oprit în aceeași fază la Madrid. Diferența fundamentală între cele două turnee este maniera mai mult decât convingătoare în care Irina a trecut de primele trei meciuri la Roma: a pierdut doar 13 game-uri în total!

Victoria înseamnă, de asemenea, că îi asigură Irinei un loc printre capii de serie la Roland Garros.

În ultimele turnee, Irina a câștigat (cel puțin) trei meciuri la Miami, Charleston, Madrid și Roma.

Va fi prima întâlnire a Irinei cu Misaki Doi.

***

Terenul 1 din Foro Italico este, aşa cum vă puteţi închipui, lângă Terenul 2 din Foro Italico. Bizareria este insa, alta, având în vedere anvergura evenimentului. Cele două terenuri nu sunt despărţite de nimic, şi pe ambele se joacă, în acelaşi timp, meciuri de WTA. Am început cu asta pentru că nu văd aşa ceva în fiecare zi. Roma rămâne ciudată şi brută. Adică, ar spune unii, frumoasă. Personal, am plasat acest turneu în coada preferinţelor mele de Masters 1000/Premier 5. Cât despre tribune, ce ar fi de zis? Privindu-le, îmi amintesc de textele melancolice ale lui Vochin şi Ioaniţoaia, în care aduceau mereu aminte de gradenele de pe Stadionul Naţional.

Dar Irina Begu a câştigat, aşa că de ce atitudinea asta îndurerată? Corect. A câştigat, nu avem motive să fim prost-dispuşi, scuze. Şi, până la urmă, să nu uităm un lucru esenţial: Roma e Roma. Poate să facă ce vrea ea, poate să-şi trateze tenisul cum pofteşte. Nimeni nu o va scoate din ale ei. E foarte bine aşa. Am văzut astăzi, la meciul lui Federer, o pată mare şi udă în mijlocul terenului. A stat acolo 2 seturi întregi. Şi ce? Într-un oraş ca acesta, unde se driblează atâta cât se driblează, unde Totti încă îşi salvează echipa la aproape patru decenii de la naştere, este normal ca şi jurisprudența tenisului să fie un pic păcălită.

Ceea ce îmi place cel mai mult la Irina Begu este antrenorul ei. Glumesc. Adică şi de Cruciat îmi place, dar nu asta voiam să spun. Îmi place la Irina forehandul leneş cu care dă winnere. Cum împăcăm lenea cu performanţa, prieteni? Are cineva vreo idee? Puteţi să o exprimaţi, pe scurt, în comentarii? Căci eu am încercat să fac asta ani de zile fără prea mare succes. În schimb, forehandul Irinei pare că a reuşit. Evident, e o exagerare ce spun, nu e vorba de nicio lene în loviturile ei, dar nu ştiu altfel cum să explic. Hai să încerc, totuşi: alonja braţelor lasă senzaţia de iminenţă, de “dă-te că trag„. Şi nu poţi observa această iminenţă dacă lovitura pleacă instant şi din scurt, a la Kyrgios, ci numai luând act de amplitudinea acțiunii.

În primul set, Irina a făcut 4-1 destul de rapid. Atunci a fost momentul când mi-am spus “hai că poate-l prind şi pe Federer cu puţin noroc”. La 5-1 mi-era clar că-l prind. Kasatkina a început meciul drept favorită, but we all knew better, right? De fapt, în primul set, rusoaica nu a jucat foarte rău. Doar pe la 5-1 am observant că era atât de debusolată de ziceai că tocmai a coborât din rata de Vadu Paşii. În ciuda unor scurte grăbite şi fără vreo perspectivă, Irina a luat setul unu lejer, cu 6-1.

Apoi, a venit al doilea. Unul ciudat, în care Begu a condus cu 5-0, dar a piedut următoarele 4 game-uri. Ca şi Halep, Irina are nevoie să-şi îmbunătăţească slice-ul defensiv, executat din alergare. La 5-4, Cruciat a coborât în ţărână. “Dar nu putea să-i transmită ce avea de transmis direct din tribună? Haha”. Nu, nu putea, halepiștilor, lăsaţi glumele, ok?

In rest, Irina suferă un pic la aruncarea mingii. Într-un fel, poate că e mai bine că se opreşte din serviciu atât de des. Unele fete îşi aruncă mingea un milimetru prea în faţă sau prea în spate şi totuşi aleg să ducă la bun (sic!) sfârşit serva. Begu n-are chef să facă asta; ca atare, zice de vreo 10 ori pe meci “sorry”. Mi se pare în regulă. Sau poate e un pic distrată de arbitrii de linie de la Roma? Toţi cu pălării, toţi cu ochelari de soare, toţi neraşi. Oriunde te-ai uita, parcă-l vezi pe Smiley.

Irina merge iarăşi în sferturi, câştigând şi setul doi, cu 6-4. Dar a făcut-o oarecum frustrant, pe muchie, terminând meciul nu doar ușurată, ci şi cu un bad vibe, mi s-a părut. O înţeleg perfect, totuşi. Şi eu, dacă aş conduce vreodată cu 5-0 , m-aş enerva teribil dacă fata cu care aş juca s-ar apropia la două puncte de 5-5. 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi