Indoorul îi prieşte: Federer, al 71-lea titlu al carierei

Adrian Țoca | 20 februarie 2012

Indoorul îi prieşte: Federer, al 71-lea titlu al carierei

Dacă s-ar juca numai indoor hard, probabil că Federer ar domina autoritar circuitul, la fel de impunător cum o făcea în urmă cu câţiva ani. 

Este cea mai bună concluzie care se poate trage după o săptămână care i-a adus elveţianului al 71-lea titlu din palmares, o cifră absolut aiuritoare. A doua concluzie e că Federer a depăşit momentul delicat în care s-a găsit după ce a strâns trei înfrângeri la rând, dacă o socotim, răutăcios, şi pe cea de la dublu din Cupa Davis (celelalte două, cu Nadal, la AO, şi cu Isner, tot în Cupa Davis).

Roger avea nevoie de un trofeu, şi nu obţinut oricum, ci preferabil în compania unor adversari de top, pentru a mai îndepărta din dubiile care s-au strâns asupra sa ca un nor, după eşecurile menţionate mai sus. Iar elveţianul a profitat de şansa apărută la Rotterdam, acolo unde a revenit după şapte ani de la ultima absenţă, ca să-şi apere, vorba vine, titlul obţinut în 2005. Publicul l-a primit cu braţele deschise, făcându-l, la final, să declare că a fost puternic impresionat de ataşamentul fanilor. “M-am simţit excelent la Rotterdam. Tot acest buzz creat în jurul meu de suporteri, felul în care m-au ovaţionat la fiecare intrare pe teren, toate astea m-au făcut să mă simt nemaipomenit”, a spus Roger, completând: “Mi-am păstrat ce-am avut cel mai bun pentru final”.

Şi cu siguranţă că aşa a fost. Finala cu Del Potro i-a oferit ocazia lui Federer de a-şi pune în valoare tot arsenalul de lovituri, întregul display de tehnică şi de virtuozitate. Combinaţiile de lovituri ale fostului lider mondial l-au dereglat din start pe masivul argentinian, incapabil să repete nici măcar un sfert din evoluţia uimitoare din semifinala cu Berdych. 

Până să se dezmeticească Del Potro, era deja 5-0 pentru Federer, care a găsit răspuns pentru dreapta fenomenală a argentinianului şi a contracarat, elegant, orice tentativă a acestuia de a întoarce presiunea. Şi când Del Potro a insistat, previzibil, pe backhand-ul elveţianului, el s-a întors, ca la pomul lăudat, cu sacul gol. Reverul lui Roger a mers mult mai bine decât în semifinala cu Davydenko, dublat excelent de forehand şi de slice-urile deranjante pentru înălţimea lui Juan Martin. Şi, din când în când, câte o scurtă de efect l-a contrariat şi mai mult pe acesta. Susţinut zgomotos de o fană insistentă din tribune, către care s-a şi întors la un moment dat, jumătate deranjat, jumătate amuzat, Del Potro a ridicat nivelul în setul doi, însă Federer a avut răspuns către tot ce a încercat argentinianul.

Vă mai amintiţi de 2009?

Interesant este cum Federer şi-a ridicat nivelul  preoponderent la mingile de break ale adversarului, şapte la număr, toate anulate! Altă dată supus unei presiuni sub care claca, deseori, Roger a fost acum netulburat de situaţiile delicate, găsind de fiecare dată ieşirea, pe care a sărbătorit-o de fiecare dată cu câte un strigăt scurt, dar intens.

Finalul i-a adus relaxarea şi încă o bucăţică de revanşă pentru înfrângerea de la US Open din 2009. Poate nu vă mai amintiţi, dar Federer era, în acel moment, deţinătorul titlurilor la Roland Garros şi Wimbledon, iar câteva luni mai târziu câştiga Australian Open. Ceva mai multă concentrare într-unul dintre cele două tiebreak-uri pierdute în finala cu Del Potro şi Federer ar fi avut ocazia, poate, să deţină simultan toate cele patru titluri. O onoare de care acum se pregăteşte Djokovic

Ca să închei cum am început, Federer a câştigat al cincilea turneu indoor consecutiv la care a participat, seria începând cu Turneul Campionilor din 2010. Ultima lui înfrângere pe această suprafaţă datează din semifinalele Paris Masters din 2010, la Monfils (6-7, 7-6, 6-7), meci în care a irosit şi nişte mingi de meci. Este a 24-a victorie consecutivă a sa indoor, suprafaţă pe care are un record de 36-1 în ultimii doi ani. O performanţă care te face să te întrebi şi mai mult de ce Elveţia n-a ales indoor hard-ul pentru meciul de Cupa Davis cu SUA, adică suprafaţa cea mai bună a celui mai bun jucător al ei, în loc să meargă cu suprafaţa (teoretic) cea mai slabă pentru adversarii ei.

    Mai multe fotografii, pe pagina de Facebook a Treizecizero.ro.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi