Florin Mergea sugerează că parteneriatul cu Bopanna este pe sfârșite și dă indicii că el și Horia Tecău vor reface echipa: "Cred că avem nevoie să facem acest pas"

Adrian Țoca | 4 iulie 2016

După eliminarea din optimile Wimbledon, Florin Mergea a dat de înțeles că nu mai poate continua, pe termen lung, cu Rohan Bopanna, indicând probleme serioase de comunicare între el și partenerul său indian. Florin sugerează că sunt șanse tot mai mari ca el și Horia să redevină o echipă full-time: „Amândoi am ajuns într-un punct în care avem nevoie să facem acest pas”

Înfrângerea în cinci seturi cu Kontinen/Peers, în turul al treilea la Wimbledon, l-a mâhnit teribil pe Florin Mergea. Într-o discuție cu Treizecizero de după meci, Florin a spus că problemele de comunicare între el și Rohan Bopanna nu dau semne că se pot repara, iar echipa și-a atins plafonul maxim. Florin spune că a renunțat deja, pentru moment, la gândul calificării la Turneul Campionilor, că nu este mulțumit cu rezultatele fluctuante ale echipei și vede un sprijin în faptul că următoarea perioadă o va petrece alături de Horia Tecău. Cei doi vor juca împreună atât meciul de Cupa Davis cu Spania, cât și în turneele pe hard de la Washington și Toronto, după care se vor îndrepta către Rio. 

Iar de aici lucrurile devin și mai interesante, pentru că Florin spune că perspectivele sunt ca parteneriatul lor să se transforme într-unul full time. „E greu să iau acum o decizie (n.a. vizavi de Bopanna), dar voi fi forțat să o iau mai degrabă mai devreme decât mai târziu”, spune Florin, care crede că ar fi o posibilitate ca el și Horia să joace împreună în circuit chiar din finalul acestui sezon, ca pregătire pentru următorul. 

Despre toate, pe larg, în discuția de mai jos. 

 

Simona

Florin, o înfrângere grea azi.

A fost un meci cu doi jucători pe care trebuia să-i bați în trei seturi, dar, sincer, nici nu cred că meritam să ajungem în setul decisiv, la greșelile care au fost făcute în seturile doi și trei, dar a fost aceeași istorie ca anul trecut în semifinală. În fine, eu personal cred că am ajuns la o limită, iar de acum încolo, în zilele următoare, începe o altă perioadă alături de Horia. Este important în momentul de față pentru mine că urmează această perioadă, pentru că dacă jucam în continuare cu Rohan nu știu cum ieșeam.

Pot să zic cu mâna pe inimă că sunt pregătit să câștig un Grand Slam de doi-trei ani; acest lucru nu vine, este foarte frustrant pentru că în fiecare zi muncesc și pun ore întregi de efort cu acest scop. Mai ales că anul acesta avem toată echipa asta alături de noi și chiar am tot ce-mi trebuie și se vede asta pe teren. Dar atunci când ajungi la o limită în echipă, este foarte greu să mergi mai departe. Și, din punctul meu de vedere, în jocul meu sunt puține lucruri pe care le mai pot îmbunătăți, pentru că deja am ajuns la un nivel unde joc foarte bine. Și nu o spun ca să mă dau mare sau ceva de genul acesta, ci pentru că e important să realizez că joc bine și să arăt asta și adversarului pe teren. Acum, probabil îmi va lua câteva zile ca să diger acest rezultat și noroc că-s câteva zile până la meciul de Cupa Davis, cu Spania. E o întâlnire foarte grea pentru noi, meciul de dublu e important, pentru că plecăm de la egal la egal, probabil o să jucăm cu Lopez/Lopez, cred că șansa este foarte mare. Important este să reușesc să mă concentrez pe această perioadă următoare alături de Horia.  

Ce s-a întâmplat, mai exact?

Ideea e că nu pot să intru prea mult în detalii, pentru că aș da prea mult din casă. Sunt aceleași lucruri care ne-au mâncat și anul trecut, și în finala de la Turneul Campionilor, și în semifinala de aici, și în finala de la Madrid de anul ăsta. Și nu zic pentru că le-am pierdut pe toate la Horia. Mă refer strict la jocul nostru ca echipă, eu cu Rohan. E ca la o mașină, atunci când schimbi viteza și mai mult nu te poți duce în turație și ajungi la același prag superior. Este, repet, frustrant pentru mine și dacă am reușit, în timp, să trec peste acele înfrângeri, acest meci de azi o să doară puțin, mai ales că am și plecat cu o mică accidentare. Nu e nimic serios, nu sunt probleme pentru Cupa Davis. Am trecut peste aceste probleme și cred că azi am avut cea mai bună zi a mea pe iarbă de când joc tenis.

Ați apucat să vorbiți după meci?

N-am apucat să vorbim după meci, cred că comunicarea dintre noi n-a fost niciodată punctul nostru forte. Nu vreau să duc discuția doar într-o direcție, dar amândoi suntem două personalități puternice; avantajul meu față de el e că eu mereu îmi recunosc greșeala atunci când ceva se întâmplă. Sunt primul care spune “ok, îmi pare rău, asta am greșit-o eu”. Iau eu vina asupra mea de multe ori. Lucru care de multe ori nu a venit din partea lui, așa că este foarte greu să avem o comunicare normală, așa cum ar fi normal să fie într-o echipă la acest nivel. Asta este un lucru care ne trage în jos și se vede în aceste rezultate.

Atunci au fost recent niște discuții mai serioase, cu cărțile pe față?

A fost una. Am ajuns foarte greu să avem acea discuție. A făcut cât de cât bine pe moment, dar sunt anumite lucruri care n-o să se poată schimba. Și, de asta zic, pe viitor nu știu ce se va întâmpla. Dacă obiectivul era Turneul Campionilor, în momentul de față nici nu știu dacă merităm să ajungem acolo cu aceste rezultate. Nu poți să speri, cu turul III la un Grand Slam, să te califici la Turneul Campionilor.

În momentul de față, trebuie neapărat să mă concentrez pe perioada cu Horia. Nici el nu trece printr-o perioadă bună cu Juls și cred că amândoi avem nevoie unul de celălalt în această perioadă și avem două turnee foarte bune unde putem să facem puncte împreună. Am lucrat deja destul de mult pe jocul nostru și am realizat unele lucruri; de asta am și pierdut la Stuttgart, dar una este să joci un meci de Cupa Davis, pe care-l pregătești o săptămână, alta e să joci de pe o zi pe alta și de pe o suprafață pe alta.

Multe lucruri pozitive în această colaborare cu Horia și sper să pună bazele unei viitoare colaborări, pentru că eu cred că amândoi am ajuns într-un punct în care avem nevoie să facem acest pas.

Se pune deja concret problema unui parteneriat între tine și Horia?

Nu s-a pus direct, dar indirect probabil că amândoi conștientizăm treaba asta. Era normal să încercăm cu partenerii noștri actuali pentru că anul trecut au fost rezultatele care au fost. Din punctul meu de vedere, încă de anul trecut m-am lovit de aceleași probleme. Sunt conștient de munca pe care o depun, de rezultatele pe care trebuie să le am și care nu vin. Nu pot să mă culc pe o ureche seara și să fac același lucru și să sper ca a doua zi să vină un alt rezultat. Pentru că n-o să vină. Asta este limita echipei. Da, putem să facem un rezultat foarte mare, dar eu sunt un jucător care a lucrat foarte mult pe constanță. Am încercat să am pe fiecare zi un nivel mediu ridicat, pentru că niciodată nu poți să joci cel mai bun tenis timp de două săptămâni, e imposibil. Aceste rezultate, de la o săptămână la alta, cum s-o nimeri, chiar nu mă dau peste cap și simt că nu sunt în poziția în care trebuie să fiu și vreau să fiu.

Vizavi de Horia, și ei au jucat la fel, un rezultat ici, unul dincolo. Nu cred că Horia este jucătorul care să-și dorească treaba asta, și el e conștient de nivelul la care e și pe care poate să-l reproducă în fiecare zi. Dar într-o formulă de genul acesta, între mine și el, vom avea foarte multe de muncit, pentru că amândoi suntem doi jucători foarte buni și constanți și trebuie neapărat să ne dăm seama de ce trebuie să jucăm împreună. Și asta o spun și vizavi de următorul meci de Cupa Davis și de celelalte turnee până-n Rio.

Și atunci, următoarele luni? Încerci să salvezi sezonul cu Rohan sau te gândești să iei deja o decizie mai drastică, mai repede?

E o decizie pe care nu pot să o gândesc acum sau să o iau acum, dar voi fi forțat să o iau mai degrabă mai devreme decât mai târziu. Dacă șansele vor fi mici pentru Londra, atât pentru mine, cât și pentru Horia, cred că ar fi necesar să jucăm împreună încă din acest an, pentru mai departe. Turneul Campionilor este un loc special, unde fiecare jucător își dorește să fie, dar, în același timp, venind după finala de anul trecut, un rezultat extraordinar la prima participare, am realizat că îți dă foarte mult programul peste cap, pentru că termini aproape de luna decembrie și într-o lună tu trebuie să faci și pauză și pregătire pentru circuitul din Australia. Este și o binecuvântare, dar și un lucru negativ în același timp. În momentul de față, nu mă mai gândesc la Turneul Campionilor, pentru că îmi fac rău. Știu că pot să fiu acolo, știu că merit să fiu acolo, dar în aceste condiții va fi foarte dificil și nu fac decât să-mi fac mie rău, gândindu-mă în fiecare zi că trebuie să ajung acolo. Dacă ajungem, foarte bine, luăm pas cu pas, dacă nu, nu.

Cum gestionezi ce ține strict de tine, într-un astfel de context precum cel de acum?

Singurul lucru pe care-l pot face este să mă concentrez la ce-am eu de făcut. E greu, e foarte greu, pentru că jucăm dublu și depindem unul de altul, dar e singurul lucru pe care-l pot controla. Mi-a luat ceva timp ca să conștientizez și să accept treaba asta, dar sunt momente ca acum în care aceste rezultate sunt greu de digerat, pentru că știi că muncești și te trezești dimineața și muncești 6-7 ore pe zi ca să ai aceste rezultate și să fii în cea mai bună formă și nu vin rezultatele. Și atunci e puțin frustrant.

În altă ordine de idei, tu ce perspectivă ai despre Jocurile Olimpice și Zika? Sunt mai mulți jucători care dau semne că nu merg.

Da… E un subiect delicat, un lucru delicat. Nu pot să spun în momentul de față că ne-am gândit foarte mult. Singurul lucru pe care-l putem face este să avem spray-uri cu noi și să încercăm să ne protejăm tot timpul. Dar o mușcătură de țânțar poate să se întâmple oricând și sincer nu știu ce să zic. Urmărim situația de acolo, probabil că dacă va deveni situație critică, nu știu ce să zic, se vor lua anumite măsuri. Mulți jucători se gândesc să meargă, alții se gândesc să se retragă. E o situație mai aparte.

Lucruri bune după aceste zile la Londra?

Foarte multe, foarte multe. Jocul funcționează, serviciul funcționează, voleul. Toate au fost pe o pantă ascendentă, având în vedere că nu am putut juca multe meciuri pe iarbă, nu am putut să ne antrenăm pe iarbă din cauza ploii. Așa cum am zis, pentru mine personal azi a fost cel mai bun meci pe iarbă. Cred că dacă nu greșeam două sau trei mingi, aș fi jucat perfect. Și ei au jucat bine, nu pot să le iau ce este al lor. E clar că ceea ce muncesc dă roade, rămâne de văzut dacă va mai da roade în această formulă.

Îți place?
Cele mai noi