Federer renunță aproape complet la zgură în 2016, va juca doar Roland Garros; patru turnee de Masters dispar din programul său

Novak Djokovic stă bine ascuns, Rafa Nadal tocmai ce și-a lansat Fundația care-i poartă numele, iar Andy Murray a avertizat că nu va ezita să lase baltă Australian Open, în cazul în care copilul său va veni pe lume în timpul competiției. Al patrulea din faimosul Big Four este și cel care produce cele mai multe știri, cu două săptămâni înainte de finalul intersezonului.

După ce s-a despărțit și oficial de Stefan Edberg și l-a recrutat pe post de înlocuitor pe Ivan Ljubicic, Roger a mai făcut un pas înspre sezonul următor, anunțându-și programul de turnee pentru 2016. De ce este important? Pentru că, de la acest punct al carierei sale, timpul se comprimă și este judecat altfel. Pe măsură ce înțelegem că perioada pe care o mai are de petrecut în circuit este mică, orice decizie pe care o ia elvețianul are o altă greutate. 

Federer a făcut eforturi să joace un program complet chiar și la 34 de ani, dar era de așteptat ca acest lucru să nu se mai petreacă în 2016, un an îngreunat de apariția în calendar a turneului olimpic. Când Federer a confirmat că va juca trei probe la Rio, adăugând și dublul mixt cu Martina Hingis probelor de simplu și de dublu, bănuielile s-au întărit. Pentru prima dată în cariera sa, calendarul elvețianului apare dramatic modificat față de rutina obișnuită. 

Mai exact, Federer renunță direct la patru turnee de Masters: Miami, Monte Carlo, Madrid și Roma. Întregul sezon de zgură dispare din planurile sale, însă Federer își propune să joace, chiar și așa, la Roland Garros, singurul Slam pe care l-a câștigat doar o dată în carieră.  

Roger poate să sară peste Mastersurile obligatorii în virtutea unei reguli a ATP care spune că orice jucător care îndeplinește simultan trei reguli poate fi scuzat de la orice Masters. Regulile sunt: 600 de meciuri la activ, 12 ani de activitate în circuit, 31 de ani împliniți până la 1 ianuarie al anului în cauză.

Noutățile sunt Rotterdam și Stuttgart, în vreme ce Mastersul Canadei, sacrificat anul acesta, reapare în 2016. Totalul turneelor rămâne însă unul rezonabil, 16, la care se poate adăuga Turneul Campionilor, în cazul în care va reuși să se califice. Bineînțeles, lucrurile se mai pot schimba. Dacă segmentul AO – Indian Wells se dovedește slab, probabil că elvețianul va mai adăuga turnee. Dar e mai rezonabil să ne așteptăm (valabil pentru cei care doreau să-și cumpere bilete în segmentul de turnee europene) că acest lucru nu se va întâmpla.

E întotdeauna interesant de urmărit cum anume gândește Federer și ce prioritizează, cunoscute fiind talentele sale în ce privește managementul timpului și al resurselor. Într-un an atât de condensat și la o vârstă înaintată din punct de vedere sportiv, nu e de mirare că actualul număr 3 alege să-și simplifice opțiunile. Deciziile sale au influențat nu o dată întregul circuit, așa că e de văzut care-s ideile care se desprind din strategia lui Federer:

1. Fără zgură, focusul este pus pe segmentul iulie – septembrie. Adică pe Wimbledon și pe Jocurile Olimpice. Renunțând aproape complet la suprafața roșie, Federer își ia, practic, o vacanță neobișnuit de mare între finalul lui martie și finalul lui mai. E perfect realist să anticipăm că ea va continua și la Roland Garros, unde, fără jocuri în picioare, e greu de închipuit că ar mai fi un factor. În schimb, imediat după, începe o serie intensă. Două turnee pregătitoare pe iarbă, Federer adăugând și Stuttgart tradiționalului Halle. Apoi, segmentul nord-american de hard, cu Rio înghesuit între cele două Masters-uri nord-americane. 

Cât despre zgură, sigur că e un pic șocant ca din cele trei Mastersuri pe zgură Federer să nu încerce nici măcar unul, dar e perfect logic: el poate în continuare să obțină rezultate bune pe zgură, în ciuda oscilațiilor din ultimii ani, dar câștigul mai mare este să sară complet peste acest segment, în locul unui efort și a unor succese totuși incerte. Nu-i despre stilul de tenis, ci despre efortul fizic suplimentar cerut de zgură. Înlăturând aceste turnee, el își salvează resursele pentru o vară în care intensitatea jocului său va fi alta. Practic, scoate din peisaj orice turneu la care titlul o probabilitate foarte mică. Își joacă punctele forte, renunțând la ce era de prisos. 

De asemenea, se pune de la sine întrebarea dacă Federer va mai juca vreodată un turneu de zgură, altul decât Roland Garros. Ceea ce, printre altele, face nerealizabil visul fanilor săi, acela ca RF să câștige, totuși, toate turneele de Masters; Monte Carlo și Roma încă îi lipsesc, în ciuda finalelor reușite acolo în ultimii ani. 

2. Locul 1 e scos din calcule, cel mai probabil; Slamurile sunt prioritizate. Nu că ar fi fost o posibilitate mare, dar Federer practic renunță la orice șansă de a mai prinde locul 1 și de a mai adăuga la cele 302 săptămâni petrecute deja în fruntea circuitului; afară de un context neobișnuit, firește. În schimb, e rezonabil să credem că el se poate menține în zona locurilor 2-4 chiar și cu programul anunțat. Mai ales dacă turul masculin va continua să fie la fel de slăbit de la locul 5 în jos precum a fost în 2015. Strategia poate să aibă avantaje, pentru că Federer va căuta acum să-și aducă jocul cel mai bun la Slamuri. Cu acest program, el își păstrează șanse solide de a mai adăuga la totalul de 17 titluri de Grand Slam. Sau, cel puțin, le maximizează.

3. Îi vor urma și alții exemplul? E o întrebare solidă. Trăim într-o eră a trendurilor, în care abordările neobișnuite sunt rapid replicate. ATP este un circuit destul de îmbătrânit în partea sa superioară, așa că mulți dintre oamenii cu pretenții la titlurile importante ar putea găsi inspirație în alegerile lui Federer, căutând să-și aleagă cu grijă bătăliile pe care să le ducă, momentele în care să prindă un vârf de formă. Asta riscă să dea naștere la multe momente seci în circuit, cu turnee mari care vor fi văduvite de mai multe nume importante. Cupa Davis va fi, de asemenea, o competiție pusă deja pe planul al treilea anul viitor. Dar, în același timp, contextul poate să ofere și o oportunitate reală tinerilor care încearcă să își facă un nume. Vom avea, astfel, un preview al Erei de După, epoca post-Big Four – vom vedea cum reacționează publicul larg la turnee lipsite de vedetele obișnuite, dar și ce alternative va oferi ATP. 

Really hope Federer plays Roland Garros left handed.

— Tumaini Carayol (@tumcarayol) December 17, 2015

Federer's clay season in 2016. pic.twitter.com/fYxhgILtq5

— Chris de Waard (@TennisPurist) December 17, 2015