Emoții de toate felurile. Serena Williams se retrage în lacrimi de la Wimbledon. Roger Federer scapă cu bine de primul tur

Adrian Țoca | 29 iunie 2021

O zi dramatică la Wimbledon, pe Centre Court: după ce Carla Suarez-Navarro a jucat ultimul ei meci în turneu, Roger Federer a evitat cu noroc o situație dificilă, iar Serena Williams s-a retras pentru abia a doua oară dintr-un meci de Slam în întreaga ei carieră.

Wimbledon este oferit de

Wimbledon are ocazional momente când e neiertător cu jucătorii cu nume. E ceva cu acest turneu și cu rumoarea pe care o provoacă eliminările favoriților aici; parcă la niciun alt turneu de Grand Slam ele nu sunt la fel de sonore. Iar când vin, necazurile favoriților vin de obicei legate, cum s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, cu acea faimoasă zi de miercuri de la Wimbledon 2013, denumită ulterior Black Wednesday.

Nu a lipsit foarte mult să se întâmple ceva asemănător azi, când pe Centre Court au fost programate, una după alta, două legende ale acestui turneu. Roger Federer și Serena Williams au numeroase lucruri în comun, cum scriam și în preview, iar printre ele este relația strânsă cu Wimbledon, unde au triumfat în serie, și unde erau așteptați să-și joace una dintre ultimele cărți la un titlu de Grand Slam. Pentru acest turneu și-au canalizat toate energiile în ultimele luni, fie că a fost vorba de revenire după accidentări sau după o formă sportivă mai slabă.

Dar startul lor la Wimbledon a fost invers proporțional cu așteptările lor. Roger a scăpat de eliminare cu destulă șansă, Serena n-a avut deloc noroc și s-a văzut obligată să se retragă în game-ul șapte, la 3-3, accidentată.

Serena a ajuns pe teren cu piciorul drept bandajat serios, dar a pornit cu break, conducând cu 3-1 atunci când a alunecat pe baseline. Nu a căzut la pământ, dar a solicitat fizioterapeutul după ce și-a pierdut serviciul în acel game și a primit intervenție medicală off-court. A mai jucat un singur game înainte de a se retrage în lacrimi, aplaudată de tot stadionul.

Serena, care apăra o finală de la ediția anterioară, nu mai fusese niciodată eliminată în turul 1 la Wimbledon, unde a câștigat de 19 ori din tot atâtea apariții. E abia a doua retragere din timpul unui meci de Grand Slam din întreaga carieră a Serenei.

Continuă astfel o serie prelungită de necazuri în această parte a carierei Serenei, fie legate de rezultatele ei (cele patru înfrângeri la rând în finale de Slam de la revenirea post-naștere), fie legată de accidentări, destule dintre acestea afectând-o tot în timpul unor Slam-uri. În 2019, Serena o conducea pe Pliskova în sferturile Australian Open, înainte de a călca strâmb și a se vedea întoarsă și învinsă. În 2020 n-a fost în plenitudinea forțelor fizice la meciul cu Azarenka, din semifinalele US Open, iar mai apoi s-a retras de la Roland-Garros, accidentată la tendonul lui Ahile.

Deși e prematur acum, există o șansă ca aceasta să fi fost ultima apariție a Serenei la Wimbledon, ceea ce face momentul cu atât mai trist. Americanca s-a impus de șapte ori la Londra, și a mai jucat alte 4 finale, incluzând aici și anterioarele ei două apariții. Serena a anunțat înainte de Wimbledon că nu va juca la Jocurile Olimpice, ceea ce înseamnă că are timp la dispoziție să se refacă înainte de startul US Open, la sfârșitul lunii august.

Este cea mai nouă dintre problemele medicale apărute în ultimele luni la jucătorii de top, după accidentările suferite de Simona Halep, Stan Wawrinka, Dominic Thiem, și sunt voci care fac o conexiune între aceste accidentări și pauza forțată de anul trecut, care a dat peste cap cu totul programul firesc al sportivilor.

Federer a evitat un moment greu

Tot o accidentare a marcat și meciul care a precedat retragerea Serenei. Adrian Mannarino a fost, bucăți mari din meci, jucătorul mai bun, asta în condițiile în care în fața lui era cel mai titrat jucător din istoria Wimbledon. Însă pe la jumătatea setului patru, atunci când Federer căuta să conserve avantajul unui break și să ducă meciul în decisiv, Mannarino a alunecat și s-a accidentat la genunchi. „Am auzit ceva trosnind”, i-a spus el fizioterapeutului. A încercat să joace cu un analgezic, dar fără să se mai poată mișca, s-a retras după primul punct din decisiv, după un as al lui Federer la care nici măcar n-a schițat că se poate deplasa. Tot acest ghinion, de ziua lui de naștere.


O situație nefericită pentru Mannarino, care, chiar dacă ar fi pierdut setul al patrulea, avea argumentele lui ca să câștige în decisiv. Adrian nu e deloc un jucător rău pe iarbă, dimpotrivă; iar tragerea aceasta era una capcană pentru Federer, mai ales în contextul apariției sale descurajante de la Halle. Și, vreme de măcar un set, am revăzut pasaje din acel Federer ezitant, distras, absent, cu un body language foarte pasiv. Revenirea la Wimbledon după doi ani, pentru care a muncit atât de mult, n-a părut suficientă să-l scuture de letargia arătată în meciul cu Felix Auger-Aliassime. Elvețianul a început bine, și după ce a salvat prompt trei șanse de break la rând în chiar primul game, a presat constant în primul set și a avut destule șanse de break. A mutat decisiv chiar la 5-4, și fanii lui de pe Centre Court au răsuflat ușurați: dacă primul set era pus la rece, restul nu putea să fie atât de greu, mai ales că Roger avea un 6-0 solid cu Mannarino în meciurile directe.

Dar în aceste meciuri au mai fost pasaje când Adrian s-a dovedit imprevizibil, creativ și greu de contracarat. În contrapartidă, Federer a redevenit lent și ezitant, cu un joc de picioare care l-a forțat să lovească adesea în contratimp. Seturile doi și trei au curs destul de firesc către Mannarino, iar momente din meciurile cu Stakhovsky și Falla au circulat prin memoria suporterilor elvețianului.

E drept, setul al patrulea a arătat un cu totul alt Roger, mult mai aproape de ce joacă el la Wimbledon în mod curent. Și probabil că această oscilație de nivel asemănătoare cu piețele de crypto poate fi pusă pe seama absenței îndelungate din circuit, dar mai ales a contextului în care ea s-a produs. E una să fii accidentat, dar să știi că există niște date și niște turnee la care să revii, și cu totul alta să fii accidentat în pandemie, când tenisul se schimbă și, ocazional, dispare din jurul tău. Mental, nu trebuie să fi fost ușor nici pentru Federer, nici pentru nimeni să rămână conectați – și am mai văzut și la alți jucători că au acuzat dificultăți similare de focus la revenire.

Una peste alta, e cinstit de spus că Federer a evitat o coajă de banană în acest tur inaugural, cum de altfel a recunoscut foarte onest și el, la interviul de pe teren – un format care încă pare neobișnuit la Wimbledon: „Îi doresc tot binele, sper să se recupereze repede, ca să-l putem vedea iar pe teren. E teribil, vedem cum un punct poate schimba un meci, un sezon, o carieră. Ar fi putut câștiga meciul la urma urmelor, în mod evident a fost jucătorul mai bun. Cu siguranță că am fost un pic norocos”.

Uneori, mai ai nevoie să treci și prin astfel de situații, pe post de șoc, iar Federer are acum șansa unui alt start la Wimbledon, cel mai probabil cu un alt francez pe care l-a dominat de-a lungul anilor, Richard Gasquet. Poate familiarul unui meci cu un coleg de generație e ceea ce i-ar prinde bine acum lui Federer.

Carla Suarez și-a luat la revedere de la Wimbledon

A fost cu siguranță o zi emoțională pe Centre Court, pentru că înainte de drama de la Federer – Mannarino și retragerea Serenei am avut și meciul dintre Ash Barty și Carla Suarez Navarro. Două dintre cele mai apreciate jucătoare din circuit, față în față într-un meci important pentru fiecare: Barty căuta o validare a nivelului ei fizic, după accidentarea la șold suferită la Paris care i-a pus sub semnul întrebării șansele ei de a câștiga la Wimbledon. Dincolo, Carla era la ultimul ei Wimbledon, iar șansa de a juca pe Centre Court a fost o decizie inspirată luată de organizatori.

Barty a câștigat în trei seturi, 6-1, 6-7 (1), 6-1, apoi a sărbătorit cu discreție victoria, indicând publicului să o salute pe Carla.

„E o competitoare extraordinară, o luptătoare. A fost un privilegiu să împart acest moment cu ea. Nu am avut oportunitatea să joc cu ea până acum, și a fost special să am această experiență”, a spus Barty după meci.

„Cred că Wimbledon mi-a făcut un cadou frumos, nu puteam cere ceva mai bun decât ziua asta. Să joc unul dintre ultimele mele meciuri pe Centre Court, cu numărul 1 din lume, sub acoperiș, totul a fost minunat. Mă bucur de tot ce mi se întâmplă acum, și cred că azi am fost cea mai fericită jucătoare din circuit”, a spus Carla, aflată la abia al doilea ei meci după ce a învins cancerul; în precedentul a pierdut într-o luptă strânsă cu Sloane Stephens la Roland-Garros.


Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi