Downloading Australian Open 2015. Înapoi în casa lui Stan The Man | Preview masculin

Dacă tabloul feminin este înclinat în partea superioară, în turneul masculin jumătatea inferioară este de-a dreptul înghesuită. Are de toate. Are jucători world class, mereu printre favoriții la titlu indiferent de formă, adică tripleta Federer-Nadal-Murray. Are veterani rutinați, care navighează de ceva timp în ape line, dar care sunt în căutarea unui restart inspirațional, a unei zile de excepție cu care să-și reînvie momentele de glorie (Berdych, Robredo, Gasquet, Karlovic). Are obișnuiții “sleepers”, adică jucătorii relativ ignorați în calcule, dar care au nevoie de doar câteva detalii în favoarea lor ca să pună cap la cap un parcurs surprinzător de lung (Gulbis, Kohlschreiber, Klizan, Tomic, Anderson, Troicki). Și mai are grupul de “young guns”, tinerii sau încă-tinerii care forfotesc neliniștiți în așteptarea Marelui Moment (Dimitrov, Goffin, Kyrgios, Coric, Vesely, Kokkinakis), cu toții capabili de evoluții cu care să-și schimbe cariera. Tot acest mix plin de variabile este așteptat să ducă greul în ceea ce privește spectacolul și intriga turneului masculin pentru următoarele două săptămâni, mai ales atunci când reprezentanții acestor patru dimensiuni se vor intersecta, cu tot cu mizele lor personale.

Prin comparație, jumătatea superioară a tabloului pare predestinată unui nou duel Djokovic – Wawrinka, ceea ce începe să devină un fel de branding al AO. Două dintre cele mai faimoase meciuri de Slam din ultimii cinci ani (atât ca joc, cât și ca rezultat) i-au avut ca protagoniști pe cei doi și cu siguranță că nimeni, absolut nimeni n-ar zice nu unui “3peat”. S-ar păstra și un fel de evoluție: în 2013, meciul lor s-a jucat în optimi. În 2014, Nole și Stan s-au întâlnit în sferturi. Anul acesta, ar urma să se vadă în semifinale.

Numărul 1 și numărul 4 mondial vor fi asistați, îndeaproape, de Kei Nishikori și Milos Raonic, la rândul lor cu o rivalitate în plină formare, cu multe meciuri strânse în ultimul an, dintre care cel de cinci seturi de la US Open. În rest, partea aceasta de tablou e relativ subțiată, cu Isner, Ferrer, Monfils și Simon pe post de opoziție. Tot aici ar fi fost și cel mai mare Sleeper dintre toți, Juan Martin Del Potro, dar argentinianul s-a retras din turneu duminică dimineața, din cauza durerilor recurente la încheietura mâinii stângi. Din păcate, ghinioanele se țin lanț de argentinian, care spusese încă de dinainte de Sydney, turneul său de întoarcere, că încă mai resimte disconfort la mâna operată. După 11 luni de pauză, Delpo trebuie să amâne iar revenirea; la conferință, el n-a putut să dea un timeline precis, explicând că va lua câteva zile de pauză, apoi va merge din nou să-și vadă doctorul. “Încă vreau să joc tenis, cred că voi putea juca din nou fără dureri. Dar e momentul să fiu calculat, nu are rost să îmi supun corpul unor riscuri și mai mari acum”, a declarat argentinianul, care ar fi urmat să-l întâlnească pe Jerzy Janowicz, într-unul dintre meciurile cu sclipici din primul tur.

Înainte de a trece mai departe, e important de notat că se vorbește destul de mult că suprafața de anul acesta de la Australian Open e mai rapidă decât cea din anii trecuți, informație confirmată de câteva voci din rândul jucătorilor. Ceea ce, evident, crește speranțele în rândurile jucătorilor ofensivi.

Sfertul lui Novak Djokovic

Novak a provocat și el un pic de panică după ce un tweet plecat din zona jurnaliștilor prezenți la Melbourne s-a propagat rapid pe Internet, purtând un mesaj aducător de îngrijorare: liderul mondial și-ar fi anulat antrenamentul de sâmbătă și ar fi convocat o conferință de presă neprogramată inițial. Natural, ca și la Del Potro, asta pare avertismentul pentru vești proaste. Dar, ulterior, alte voci au spus că, de fapt, Djokovic nu a convocat o conferință specială, ci doar și-a amânat-o pe cea de sâmbătă, cea din Media Day. Într-un final, adevărul a fost undeva la mijloc, confirmat și de oficiali: Nole s-a simțit rău și și-a anulat antrenamentul de sâmbătă, dar nu e vorba de o conferință “specială”, ci de una obișnuită. Cu alte cuvinte, în ce-l privește, lucrurile ar trebui să fie în regulă vizavi de participarea la turneu. Djokovic s-a mai retras, cu febră, și din finala de la Abu Dhabi, iar pe lângă asta, a fost suspect de neliniștit în meciul de la Doha cu Karlovic. În avantajul său, mai are timp prețios de refacere, după ce organizatorii au anunțat că secțiunea superioară de tablou va debuta în turneu marți.

Dacă va fi în regulă din punct de vedere fizic, cvadruplul campion de la Australian Open ar trebui să-și reia liniștit rolul de favorit principal al turneului, atât pe hârtie, cât și pe teren. Cu un final puternic în 2015, pus în umbră doar de ziua dumnezeiască a lui Federer de la Shanghai, Nole se simte ca acasă la Melbourne, la Slamul la care a cunoscut cel mai mare succes. Traseul e confortabil până în turul 3, când Fernando Verdasco, etern legat de AO datorită acelui meci fantastic cu Nadal din 2009, ar putea fi un test bun pentru sârb.

It's 2015 and I still can't believe Fernando Verdasco double faulted on match point against Nadal in 2009.

— Fernando (@quaG27) January 18, 2015

Dacă John Isner se ferește de meciuri lungite inutil în cinci seturi, un “obicei” care l-a costat resurse importante de energie la alte Slamuri, Big John va fi alt test greu în optimi, știut fiind că Novak are probleme în match-up-ul cu big server-ul american: șase din cele șapte meciuri ale lor au ajuns în decisiv. Pentru sferturi e calculată întâlnirea cu Milos Raonic, care a arătat o formă într-atât de bună la Brisbane încât a început să-și câștige de partea lui și pe unii din scepticii de până acum. Cu patru victorii din patru meciuri directe cu jucătorul canadian, Djokovic rămâne însă marele favorit pentru a ajunge în semifinală de pe această parte de tablou.

Sfertul lui Stan Wawrinka

Și ne-am întors la locul faptei. Pentru Stan, revenirea la Australian Open din calitate de campion trebuie să însemne o experiență intensă, într-atât de intensă încât să ajute la trezirea bestiei, cam adormită pasaje îndelungate din sezonul anterior.

Până spre sferturile de finală, tragerea lui pare exact ce avea nevoie ca să-și adune și mai multă încredere. Cu alte patru victorii în cont, lipite de cele patru de la Chennai, Wawrinka ar ajunge în full-beast mode la ora teoreticului sfert cu Kei Nishikori (dacă se confirmă capii de serie). Va avea nevoie de încredere ca să-și ia revanșa în fața lui Kei pentru înfrângerea din precedentul lor meci de Slam, cel de la US Open. Problema lui Nishikori e că are un traseu foarte dificil pentru un cap de serie 5: Almagro în turul 1, posibil Dodig în turul 2 și foarte probabil David Ferrer în turul 4. Știm cât de strânse au fost meciurile dintre Nishikori și Ferru în trecut, iar dacă se va întâmpla o întâlnire și aici, cinci seturi sunt aproape o certitudine. Nu tocmai încurajator pentru speranțele lui Nishikori la o nouă finală de Slam.

Revenind la Stan? „Nu mă gândesc că trebuie să câștig, trebuie să-mi apăr titlul. Acum știu că pot. Tot ce trebuie e să fiu atent de la primul meci. Mă simt grozav, mă simt pregătit. 2014 a fost o nebunie, dar a trecut, acum totul începe de la zero”.

Sfertul lui Rafael Nadal

“De ce parte a jocului tău ești mulțumit acum?”, “De niciuna!”, a râs Rafa, dar e foarte posibil ca spaniolul, deloc glumeț când vine vorba de forma sa sportivă, să spună adevărul. Adevărul e că nivelul lui Rafa e o mare enigmă. Testat în condiții de meci oficial doar o singură dată în acest sezon, Nadal n-a putut menține intensitatea necesară pentru trei seturi, ori exact de intensitate are nevoie el ca să-și etaleze brandul său obișnuit de tenis. Intensitate pe care o poate obține numai stând cât mai mult pe teren. La fel ca și încrederea, ingredient vital pentru Rafa. “Sunt calm și mulțumit de cum muncesc la antrenamente, dar meciurile oficiale sunt diferite de antrenamente, nu? Am nevoie să joc mult mai bine decât am făcut-o, asta-i sigur. Ca să joc mai bine, am nevoie să stau multe ore pe teren, să câștig meciuri”, a spus Rafa, al cărui bilanț de la finala Roland Garros cuprinde o mulțime de înfrângeri la adversari mult departe de top.

Asta înseamnă că Nadal e îndeosebi vulnerabil în fazele incipiente ale competiției, iar adversarii săi știu asta și vor căuta să profite. Primul oponent nu-i tocmai în formă grozavă la rândul său, dar nu-i nici simplu. Mikhail Youzhny va găsi cu siguranță inspirație în faptul că are nu mai puțin de patru victorii la Nadal, dintre care una într-un turneu de Slam. Chiar dacă asta s-a întâmplat acum o veșnicie (la USO 2006), în momentele cheie ale meciului poate fi suficient pentru ca rusul să se raporteze la trecut cu încredere. Cel mai recent, cei doi s-au întâlnit anul trecut, la Roma, pe zgură, unde Youzhny a mușcat și a jucat inspirat preț de un set și un pic, cedând apoi mental în trei seturi.

Rafa a spus, printre altele, că se așteaptă ca nivelul său să crească substanțial după primele câteva luni ale sezonului și că AO e prea devreme pentru el, motiv pentru care nu se simte îndeajuns de puternic să câștige titlul. “V-aș minți dacă aș spune că mă simt printre favoriți. Anul trecut, da. Nu și acum, e o poveste diferită, azi nu mă simt pregătit să câștig turneul. Cu cinci, șase meciuri în ultimele luni, nu poți să te pretinzi printre favoriți la un turneu care nu-i pe zgură”.

Partea bună e că, dacă va trece cu bine de primele câteva tururi (cu un potențial rematch cu Lukas Rosol în turul 3, genul de adversar cu timing prost în contextul actual al lui Rafa), încrederea lui va crește. Pe măsură ce se va deplasa mai bine, el se va putea apăra mai bine. “Știu ce am de făcut ca să fiu mulțumit de jocul meu. El este mereu bun când deplasarea este bună și când pot avea controlul punctelor cu forehandul, care trebuie să fie cu adevărat agresiv, să mă ajute să îmi creez spațiu”, a explicat Rafa.

E Rafa un fel de dark horse, mai departe de titlu ca oricând? Experiența ne-a învățat că nu e bine să-l scoți vreodată din calcule. Deocamdată însă, Rafa știe că a bifat prima condiție necesară, descriind-o în stilul său caracteristic: “Singurul fel prin care poți să câștigi un turneu e să ajungi la el și să-l joci, nu? Dacă nu ești aici, n-ai șanse. Deci sunt aici, ceea ce e bine, e direcția corectă. Asta îmi dă motivație să fac toate lucrurile pe care nu le-am putut face în ultimele șase, șapte luni. Australia îmi place mult, chiar dacă am avut multe accidentări de-a lungul timpului aici”

Sfertul lui Roger Federer

Știi că Roger e într-o perioadă excelentă când ajunge să fie întrebat dacă tenisul lui actual poate fi comparabil cu cel mai bun nivel al carierei sale; altminteri, o întrebare bună pentru discuția pe care a provocat-o: “Când câștigam aproape fiecare meci, totul era atât de bine încât nimeni nu putea să chestioneze nimic referitor la jocul meu. Poate dacă timpurile erau diferite, adversarii ar fi fost diferiți, aș fi schimbat mai mult la jocul meu. Dar pentru acea perioadă, am jucat exact ce trebuia, ce era nevoie să joc. A trebuit să-mi ajustez apoi jocul de-a lungul anilor. Cred că am adăugat multe pe parcursul carierei. Acum cred că servesc mai constant și mai bine ca oricând, lovesc și reverul mult mai bine decât în trecut. Îmi păstrez ușor concentrarea. Simt că joc un tenis foarte bun. Nu sunt chiar sigur că e cel mai bun nivel al carierei, dar sunt cu siguranță foarte mulțumit de cum am jucat în ultimele șase luni”, a spus Federer, al cărui record excelent la Australian Open a dăinuit peste ani cu o constanță neregăsită la celelalte Slamuri: el n-a mai pierdut la Melbourne mai devreme de semifinale tocmai din 2003. De asemenea, exceptându-l pe Safin, n-a pierdut niciodată la Australian Open în fața cuiva pe care să nu-l cheme Nadal, Djokovic sau Murray.

Cert e că Federer va avea nevoie de acest tenis foarte bun, în special în cazul în care va trebui să îi întâlnească în meciuri succesive pe toți ceilalți jucători din Big Four, așa cum e posibil într-unul dintre scenarii. Primul meci ceva mai provocator pentru elvețian ar fi cu Chardy, omul care l-a bătut la Roma anul trecut, apoi Federer l-ar primi pe unul dintre Karlovic, Kyrgios sau Robredo în optimi. 

Tot pe acest sfert se află Grigor Dimitrov și Andy Murray. Bulgarul l-a scos pe Murray la Wimbledon, anul trecut, și a mai jucat strâns cu el în alte câteva ocazii, dar Murray are multe de demonstrat în acest prim Slam al anului. Britanicul vine după o iarnă în care s-a antrenat cu gândul să șteargă impresia amară de pe final de sezon 2014; cel puțin așa a promis după eșecul usturător cu Federer.

Dacă Dimitrov va trece din nou de Murray (David Goffin ar putea avea și el un cuvânt de spus), bulgarul va trebui să arate mult mai mult decât a arătat la Brisbane, în cazul unui nou meci cu Federer. 

Popcorn în R1: Gulbis – Kokkinakis, Nadal – Youzhny, Thiem – Bautista

Ce altceva mai e notabil:
– Marius Copil – Pablo Andujar, debutul lui Copil pe tabloul unui Slam
– Vesely vs Troicki, meciul a doi câștigători de turnee din săptămâna precedentă AO;
– Istomin – Seppi: au patru meciuri directe la Slamuri (în intervalul Wimbledon 2012-US Open 2013) și toate aceste meciuri s-au încheiat în cinci seturi.
– Duckworth și Kavcic au jucat anul trecut cinci seturi în turul 2, un total de 4 ore și 52 de minute la 40 de grade, plus crampe și momente cumplit de dureroase pentru cei doi. Anul acesta se reîntâlnes în turul 1.
– Orice meci al lui Baghdatis – cipriotul iubește și e iubit teribil la AO

Meciuri de neratat în caz că se vor întâmpla: Djokovic – Wawrinka (SF), Monfils – Janowicz (R2), Wawrinka – Nishikori (QF), Dimitrov – Murray (R4), Federer – Nadal (SF)
Ce seeds sunt vulnerabili în primele tururi: Nadal, Gasquet, Fognini, Dolgopolov.
Ochii pe: Goffin, Kyrgios.

S-au tras la sorți și tablourile de dublu

Raluca Olaru / Tatjana Maria (fostă Malek) – B. Mattek / L. Safarova
Irina Begu / Lara Arruabarrena – K.Koukalova /S.Voegele
Monica Niculescu / Vitalia Diatchenko – C.McHale /L.Davis

Florin Mergea / Dominic Inglot (14) – M.Ebden / M.Reid
Horia Tecău / Jean Julien Rojer (6) – R.Berankis/A.Haider-Maurer

Horia și Florin sunt pe partea superioară de tablou, cea a fraților Bryan. Tabloul complet al fetelor.