De două ori impresionant: Alexander Zverev câștigă Turneul Campionilor învingându-l pe Djokovic în finală!

Treizecizero | 18 noiembrie 2018

Succesul lui Zverev pregătește bine terenul pentru sezonul 2019, unul în care, chiar dacă vor avea în continuare succes, Big Four vor fi cu siguranță puși să muncească pentru el.

Alexander Zverev a câștigat cel mai important titlu al carierei, reușind imensa surpriză în finala Turneului Campionilor: 6-4, 6-4 cu Novak Djokovic.

A fost abia a treia înfrângere a sârbului de la startul Wimbledon încoace, perioadă în care Nole a câștigat 35 de meciuri, două titluri de Slam și a revenit pe locul 1 în lume. Însă cu Zverev, liderul mondial, care pleca drept mare favorit înainte de start, n-a găsit în niciun moment soluția la jocul propus de Zverev; germanul a servit extraordinar și l-a bătut pe Nole cu jocul lui. Fără să-și fi pierdut serviciul întreaga săptămână, Djokovic și-a cedat de patru ori serviciul în finală, stingându-se fără replica puternică pe final de meci pe care am fi așteptat-o. Trei dintre cele patru break-uri ale lui Zverev au venit consecutiv, transformând un scor echilibrat într-un 6-4, 3-1 pentru Sascha.

Ce diferență înseamnă câteva zile! Sascha a fost de nerecunoscut față de versiunea pe care a prezentat-o în meciul din grupe cu Djokovic. Atunci, germanul s-a stins la primul semn de adversitate: după ce a avut și a ratat șansă de break la 4-4 în primul set, și-a pierdut prompt serviciul imediat după, iar setul întâi se ducea atunci în contul lui Nole; al doilea a fost o simplă formalitate: 6-4, 6-1.

De data asta, când s-a ajuns la 4-4, Zverev a profitat de șansa ivită și nu s-a mai uitat în urmă. E ceva simbolism în felul în care, servind la 5-4, Zverev a privit direct în ochi oportunitatea și nu s-a sfiit să o apuce. A servit trei ași la rând, iar secunde mai târziu mergea spre bancă, având un set în cont.

Acel serviciu brusc impenetrabil este una dintre explicațiile victoriei lui Zverev; văzusem în meciul cu Isner ce poate Sascha cu serva (a pus în teren 18 ași atunci într-un meci cu calificarea pe masă), dar Djokovic nu e nici pe departe Isner, ci e cel mai bun returner din lume. Și totuși, nu i-a putut face decât un break în această finală, și acela venit într-un moment în care Sascha a privit probabil tabela și s-a speriat un pic la gândul victoriei. Sau poate la gândul că se uitase în urmă și Djokovic, ei bine, nu venea puternic, nici amenințător. Într-adevăr, imediat după aceea, Zverev a recuperat break-ul, l-a consolidat fără emoții și a mai făcut unul la final de meci, încheind cu un winner spectaculos pentru victorie.

Dincolo de serviciu, remarcabil a mai fost cum Zverev a controlat majoritatea schimburilor lungi și foarte lungi, adesea lăsându-l pe Djokovic în căutarea unor soluții de a ieși din ele. Foarte inspirat în momentele pe care și le-a ales ca să imprime mai multă viteză, Sascha a urcat de asemenea în față cu convingere, chiar dacă procentajul lui n-a arătat din prima grozav. Dar a pus suficientă presiune pe Novak cât să conteze în ansamblu. Toate aceste capitole – serviciu, retur, joc la fileu, anduranța în raliurile lungi – s-au adunat; la trasul liniei, Zverev a avut în mod categoric mai mult.

Ivan Lendl s-ar putea să aibă câte ceva de spus despre asta; bineînțeles, dacă taciturnul antrenor ar intenționa să vorbească despre noul său elev. Cert e că impactul lui Lendl e deja vizibil; cu el în spate, Zverev e și mai bine poziționat pentru viitor.

„Am încercat să fiu mult mai agresiv decât în grupe, și mi-am propus să țin mingea cât mai mult în schimburi, pentru că am făcut prea multe greșeli data trecută când ne-am întâlnit”, a spus Zverev, care devine primul german care câștigă turneul de final de an de la Boris Becker în 1995 încoace. „Am încercat să nu gândesc mai mult decât e cazul, ci să mă bucur de meci, de atmosferă. Serviciul meu a mers bine toată săptămâna și am avut multă încredere în el”.

Există vreun înțeles în aceste două înfrângeri la rând ale lui Novak în finale, ambele contra unor tineri extrem de talentați, cu un viitor care va gravita destul de cert în preajma primelor locuri? În primul rând, putem înțelege că noua generație chiar a ajuns, că a aruncat mănușa veteranilor și că nu se mai teme să se ia în serios. Mai putem vedea că circuitul decide să lupte, așa cum o face de cele mai multe ori când o dominație clară tinde să se instaureze, așa cum e acum cazul lui Djokovic. Dar se prea poate ca Nole să se fi simțit și un pic obosit mental; se știe că victoriile în șir solicită foarte mult, iar asta tinde să se vadă în finale. Dacă Novak a găsit mult mai ușor să treacă prin turneele de la Paris și de la Londra, în finală n-a mai putut să aducă acel extra-ceva necesar într-un meci cu trofeul pe masă, care, aproape fără excepție, nu presupune doar să aduci un tenis foarte bun, ci și o dorință de succes peste măsură. Lui Nole i-a lipsit asta un pic, atât cu Khachanov la Paris, cât și acum, cu Zverev la Londra, dar cu certitudine că fanii lui nu vor plânge prea mult după pierderea acestei finale.

Asta, chiar dacă Djokovic încerca să egaleze recordul de 6 titluri la ATP Finals deținut de Federer, iar aici era o ocazie excelentă. Însă, chiar și așa, sezonul liderului mondial se termină fabulos, cu un comeback incredibil, ținând cont de cum a început.

Dincolo, Sascha a devenit abia al patrulea jucător care îi învinge consecutiv în semifinale și finală pe Federer și Djokovic. Acest triumf îl legitimează de acum drept adevăratul poster-boy al generației viitoare, cea pe care ATP o aduce atât de des în discuție prin campanii de marketing cu care să țină cald locul, atunci când el va fi părăsit de Big Four; dar o generație care începe să-și câștige acest drept pe teren.

Zverev are acum de demonstrat aceleași lucruri și în turneele de Grand Slam, dar așa cum explica și proorocea Rafael Nadal, acest lucru este aproape inevitabil. Succesul lui pregătește bine terenul pentru un 2019 în care, chiar dacă vor avea în continuare succes, Cei Mari vor fi cu siguranță puși să muncească pentru el.

 

https://twitter.com/TennisTV/status/1064240464482701315

 

 

***

Best-seller în SHOP 30-0: Tricoul „N-o să”, inspirat de Simona Halep

Un tricou cu un design ultramodern, care transmite un mesaj puternic, apreciat în număr mare de cititorii Treizecizero. Inspirat de titlul câștigat de Simona Halep la Roland Garros, „N-o să” este despre outsiderul din fiecare dintre noi, despre muntele pe care fiecare trebuie să-l urce în văzul tuturor. Când toată lumea îți spune că n-o să reușești, că n-o să te poți ridica deasupra obstacolelor de tot felul, ambiționează-te și arată-le că se înșală. Apoi inspiră-i pe alții!

Comandă tricoul „N-o să” de aici.

Îți place?
Cele mai noi