Daniil Medvedev, după înfrângerea cu Nadal în finala AO: „Copilul care visa să ajungă sus nu mai este în interiorul meu după ziua de azi”

Treizecizero | 30 ianuarie 2022

Întristat după eșecul cu Rafa, Daniil Medvedev a vorbit la conferință despre cum l-a afectat lipsa susținerii audienței în finală. „Puștiul a încetat să mai viseze. Copilul va juca de-acum pentru el”

„Va fi un alt tip de conferință de presă”, ne-a avertizat Daniil Medvedev, la câteva minute după ceremonia de premiere care a închis această ediție a Australian Open.

Și, într-adevăr: a urmat o incursiune neașteptată în amintirile lui Daniil, o privire înspre lucrurile care-l motivează și cele care-l supără pe un jucător care, de cele mai multe ori, și-a protejat gândurile prin glume sau declarații.

„Voi încerca să fiu scurt”, a continuat el. „Și să vă spun povestea unui copil mic care a visat să facă lucruri mari în tenis. Am luat prima rachetă în mână când aveam șase ani – ce repede trece timpul! Când aveam 12 ani, mă antrenam, jucam niște turnee acasă, mă uitam bineînțeles la Grand Slam-uri la televizor, unde jucau marii jucători susținuți de fani. Visam să fiu acolo.”

A început să joace câteva turnee de tenis din Europa, apoi a jucat finală la Jocurile Olimpice ale Tineretului: „Cred că se numeau Festivalul Olimpic al Tineretului. A fost frumos, am avut jucat pe un teren central. A fost în Turcia. Aș spune că au fost poate o mie de oameni, două mii în tribune. A fost foarte tare, uimitor să fiu acolo. Au fost momentele în care am visat și mai mult; și mai departe. Și visul fiecărui junior este să joace în Grand Slam de juniori. Acolo poți să-i vezi pe profesioniști, să fii aproape de ei. La US Open chiar mănânci la restaurant cu ei. Sunt momente grozave, în care îți spui: Uau, vreau să fiu acolo în acest Grand Slam jucând împotriva celor mai buni din lume!

„Dar există câteva momente în cariera mea – câteva înfrângeri dureroase – după care acest copil n-a mai fost sigur că ar trebui să continue să viseze la aceste lucruri mari. (…) Momente în care puștiul acesta a încetat să mai viseze. Iar astăzi a fost unul dintre ele. Nu am de gând să spun de ce”, a spus Medvedev.

„Puștiul a încetat să mai viseze”

„Însă de acum încolo o să joc doar pentru mine, pentru familia mea, pentru a-mi sprijini familia, pentru oamenii care au încredere în mine, bineînțeles pentru toți rușii – pentru că simt mult sprijin acolo. Dacă există un turneu pe terenuri rapide la Moscova, înainte de Roland Garros sau Wimbledon, o să merg acolo, cu riscul să ratez Wimbledon sau Roland Garros sau orice altceva. Puștiul a încetat să mai viseze. Copilul va juca de-acum pentru el Asta e. Asta e povestea mea. Mulțumesc că ați ascultat-o”, a închis Daniil, rugându-i pe jurnaliști să-l întrebe doar lucruri legate de meciul lui cu Nadal.

Întrebat dacă peste câteva zile va aprecia mai mult ce a reușit la turneul acesta, el a spus: „Dacă vorbim despre tenis, nu sunt chiar atât de dezamăgit. A fost un meci uriaș, cu siguranță a fost vorba de mici detalii, de câteva puncte pe care, dacă vreau să câștig, trebuie să le joc mai bine. Dar ăsta e tenisul. Asta e viața. Și a fost un meci uriaș, Rafa a jucat ireal, și-a ridicat nivelul. Adică, după primele două seturi am spus: Hai, du-te după el, du-te pentru mai mult! Iar în al cincilea set mi-am propus să-l fac să alerge. Dar el a fost fantastic. A fost foarte puternic. Știm cum poate juca Rafa, dar au fost momente când am fost surprins. Nu a mai jucat de șase luni… Mi-a spus după meci că nici nu s-a antrenat atât de mult. Deci a fost ireal. Dar vorbind despre tenis, nu prea am regrete. O să încerc să continui să fac tot ce pot. Voi munci și mai mult pentru a încerca să câștig unele dintre aceste turnee grozave. Nu sunt dezamăgit de înfrângere și de tenisul meu”, a întărit Daniil.

Natural, a fost întrebat direct dacă supărarea lui e datorată comportamentului tribunei, mai ales că a pătruns pe teren și unii oameni l-au fluierat din nou.

E ceva ce-l supără de mai multă vreme?

„După cum spuneam, au fost câteva momente în cariera mea în care m-am putut adapta. Când am început să urc puțin mai sus, în top 30, top 20, am început să joc cu Roger, Novak sau Rafa. Am făcut niște meciuri bune, dar încă nu-i băteam. Și au fost multe discuții – nu mai sunt așa de multe în acest moment – legate de generația tânără, care ar trebui să se descurce mai bine; erau mulți oameni care spuneau că își doresc cu adevărat ca generația tânără să crească, să fie mai bună, mai puternică. Și asta m-a motivat. Am zis: Da, hai să încercăm să le punem probleme! Ei bine, presupun că acești oameni au mințit. Pentru că de fiecare dată când am pășit pe teren în aceste meciuri mari, chiar nu am văzut mulți oameni care să vrea să câștig. Deci este un lucru cumulativ. Dar în seara asta a fost cireașa de pe tort”, a spus Daniil.

Și a continuat: „Inclusiv în setul decisiv, dacă înainte ca Rafa să servească cineva striga un Hai, Daniil!  – și așa rar, surprinzător – 1.000 de oameni făceau sssst, sssst, ssssst! N-am auzit sunetul ăsta înaintea serviciilor mele. E dezamăgitor, e lipsă de respect. Și nu sunt sigur că după 30 de ani voi mai vrea să joc tenis. Copilul care visa nu mai este în interiorul meu după ziua de azi. Și va fi greu să continui așa.”

Ce crede că s-a schimbat când a avut și a ratat acele trei mingi de break din setul 3, când părea gata-gata să închidă meciul relativ simplu? 

„Da, acela a fost un moment foarte bun pentru mine. Nu-mi amintesc toate detaliile, dar știu că am pus în teren toate cele trei retururi. Dar am devenit puțin încordat – lucrurile astea se întâmplă în teren. Ar fi trebuit să joc mai bine acolo; ar fi trebuit să vin cu o lovitură câștigătoare. Poate asta mi-ar fi adus și victoria. Dar nu cred că s-a schimbat ceva tactic de acolo. Cred că am jucat ce trebuia să joc, doar că Rafa și-a crescut nivelul. Nivelul meu fizic a fost când sus, când jos, și da, cred că el a stat mai bine fizic decât mine. Începând cu setul al treilea, au fost câteva mingi și câteva puncte la care am fost prea defensiv, ezitant. Și Rafa știe să profite de momentele astea. Din nou, trebuie să muncesc mai mult.”

Crede că lipsa susținerii are legătură și cu naționalitatea lui? Sau cu faptul că e încă tânăr și oamenii nu-l cunosc atât de bine?

„Cred că naționalitatea joacă un rol important. Tenisul din Rusia a fost puțin mai jos de ceva vreme. Da acum simt că există mult mai mult interes pentru tenis în Rusia, cu Andrey, Karen, Aslan făcând lucruri mari. Să sperăm că vom putea să convingem mai mulți oameni să țină și cu noi.”

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi