Cum va fi afectat tenisul de oprirea vieții normale. Consecințele pentru jucători, clasamente, programul turneelor, forma sportivă

Adrian Țoca | 25 martie 2020

Tenisul (sportul în general) e una dintre ultimele griji ale planetei acum – știm și respectăm asta cu toții, toate energiile trebuie direcționate către lupta cu virusul. Însă avem nevoie, chiar și în plină furtună, de repere. Avem nevoie să știm că lucrurile pe care le iubim vor supraviețui, cumva, ca să ne putem întoarce spre ele, pentru refugiu și bucurie, când lucrul acesta va fi posibil. Și avem nevoie, chiar dacă pare un moment nepotrivit, să discutăm și despre normalitate, tocmai ca să ne păstrăm limpezimea, cât stăm închiși în case, sub asaltul unui morman de vești proaste.

Ce repede s-a întâmplat totul! Repede, dar, în același timp, sentimentul pe care probabil că-l avem cu toții e că a trecut un an de când epidemia de SARS-CoV-2, virusul care produce boala COVID-19, a forțat practic întreaga lume să se oprească. În realitate, nu-s decât două săptămâni și jumătate de când domino-ul anulărilor a început să cadă.

În termeni de tenis – practic primul sport care a început să-și închidă competițiile – în aceste zile abia ar fi început turneul de la Miami. Duminica trecută s-ar fi jucat finala de la Indian Wells. Atât de puțin a trecut. Însă în realitatea istorică pe care o trăim, câteva miliarde de oameni sunt acum în repaus forțat, în izolare la domiciliu, iar majoritatea țărilor și-au închis granițele și și-au pus economia pe pauză. Toate astea, în încercarea de a stopa extinderea virusului care a infectat peste 420.000 de oameni și a luat peste 19.000 de vieți (la ora scrierii acestor rânduri).

Viața, așa cum o știam înainte, va fi, cel mai probabil, cu totul alta când pandemia va fi, într-un final, oprită. Iar reintrarea în normal nu se va petrece peste noapte, ci printr-o tranziție îndelungată și dificilă, anevoioasă. Din multe puncte de vedere, lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel, pentru că niciun eveniment global de o asemenea complexitate nu trece fără să lase urme și fără să producă schimbări dramatice – e un fapt pe care îl vom accepta, încet-încet.

Tenisul nu face, bineînțeles, excepție. Tenisul (sportul în general) e una dintre ultimele griji ale planetei acum – știm și respectăm asta cu toții, toate energiile trebuie direcționate către lupta cu virusul. Însă avem nevoie, chiar și în plină furtună, de repere. Avem nevoie să știm că lucrurile pe care le iubim vor supraviețui, cumva, ca să ne putem întoarce spre ele, pentru refugiu și bucurie, când lucrul acesta va fi posibil. Și avem nevoie, chiar dacă pare un moment nepotrivit, să discutăm și despre normalitate, tocmai ca să ne păstrăm limpezimea, cât stăm închiși în case, sub asaltul unui morman de vești proaste.

Simona

Cum va fi, așadar, afectat tenisul de consecințele unui sezon oprit, cu turnee anulate și o incertitudine generală?

Cum perioada de izolare e abia la început, și nimeni nu știe încă nici măcar o idee despre când se va putea vorbi despre măsuri de relaxare, e greu de estimat cu exactitate. Putem vorbi de trei luni de pauză, durata estimată la comun de WTA și ATP, a căror dată prezumtivă de restart este 7 iunie. Sau s-ar putea să vedem că va fi nevoie de extinderea acestei pauze forțate, cu noi și noi competiții afectate. Efectele le vom măsura clar la final, dar câteva idei sunt general valabile indiferent de lungimea acestui offseason forțat.

Jucătorii

Obligați să accepte că nu mai pot să muncească, jucătorii și jucătoarele își pierd astfel principala lor sursă de venit, sau singura, în cazul majorității. Sunt câteva excepții, jucătorii de top, care au contracte publicitare care merg înainte (până la proba contrarie). Însă grosul plutonului, atât în ATP, cât și în WTA, nu mai câștigă niciun fel de ban acum. O ocazie să ne reamintim cât de diferit este tenisul față de alte sporturi: nu există contracte, nu există cluburi care să plătească salarii chiar și atunci când ești accidentat, nu există garanții. Cât vânezi, atât mănânci, cu alte cuvinte. Mai mult, jucătorii și jucătoarele au costuri: colaboratori și angajați care trebuie plătiți, costuri de nutriție și întreținere specifice sportivilor. Pe perioadă de hiatus competițional, jucătorii trebuie să trăiască din rezerve. Și dacă ni se pare că nu-i mare pierdere pentru ei, gândiți-vă că ei trebuie să acumuleze în esență pentru tot restul vieții.

Cei mai afectați vor fi cei din partea inferioară a clasamentelor. Este binecunoscută problema pe care o are tenisul cu diferența enormă de venituri dintre top și pluton; timpurile acestea o vor scoate iar la suprafață, în toată splendoarea ei. La fel, afectați vor fi și jucătorii care tocmai ce-și făceau intrarea la seniori; dacă nu beneficiază de suportul unor sponsori sau al familiilor, ei se văd blocați într-un vid în care au puține alternative.

Pe lângă faptul că nu pot să-și câștige pâinea în aceste săptămâni, jucătorii nu se pot antrena corespunzător, la nivelul cerut de tenisul profesionist. Foarte puțini dintre ei au săli de forță acasă sau, ideal, un teren de tenis în propria locuință.

Turneele

Întâi, să ne reamintim lista competițiilor anulate deja.

Turnee comune ATP&WTA: Indian Wells, Miami, Madrid, Roma; 
Turnee WTA: Charleston, Stuttgart, Praga, Istanbul, Strasbourg și Rabat;
Turnee ATP: Houston, Marrakech, Monte Carlo, Barcelona, Budapesta, Munchen, Estoril, Geneva și Lyon.

Unele dintre aceste competiții vor suporta șocul și vor merge mai departe. Indian Wells, deținut de miliardarul Larry Ellison, Miami, care e organizat de IMG, sau Madrid, turneu în proprietatea lui Ion Țiriac, vor găsi căi să suporte pierderile din acest an. Monte Carlo, ei bine, e Monte Carlo. Pentru altele, nu va fi la fel de simplu: Roma reprezintă una din principalele surse de venituri pentru Federația Italiană de Tenis, cea care-l organizează. Competițiile mai mici au nevoie de bilete, de drepturi tv și de toate parteneriatele cu sponsorii ca să poată exista.

Nu este exclus să vedem competiții afectate din cauza faptului că nu și-au putut organiza ediția de anul acesta, dar și din alte motive, victime colaterale ale efectelor economice care vor urma.

Clasamentele

Ce știm acum este că ambele clasamente, ATP și WTA, sunt înghețate începând cu 16 martie. Asta înseamnă că toate punctele obținute de la Indian Wells 2019, respectiv toate turneele de după IW19, rămân luate în calcul și formează clasamentul jucătorilor.

Ce nu știm și ce urmează să se decidă atunci când forurile vor avea mai multe date este cum se va trece mai departe. Se va continua de la clasamentul din 16 martie și se vor scade, pe viitor, doar punctele turneelor care se pot juca? Vom avea, poate, un clasament de tranziție, întins pe doi ani? Vom avea modificări în grila de punctaje, astfel încât jucătorii să fie protejați și punctați cât mai echitabil?

Multe dintre aceste întrebări depind de calendar. Ceea ce ne duce la următorul subpunct.

Calendarul competițional

Primul lucru care va fi lămurit atunci când viața o va permite va fi calendarul competițional pentru restul anului 2020 (plecând de la premisa că se va mai putea juca ceva anul acesta). Iar asta va fi una dintre cele mai dificil de rezolvat chestiuni, pentru că sunt atâtea aspecte care influențează datele unor competiții, precum televiziuni, contracte, parteneri, asigurări, dar și alte sporturi.

Ce știm cu certitudine acum e că toate turneele de după 7 iunie, adică începând cu sezonul de iarbă, încă speră să se poată disputa. Wimbledon și US Open au anunțat public că, momentan, nu au în plan o anulare; firește, acest lucru se poate schimba în orice moment, iar o privire spre realitățile momentului din Londra și, mai ales, New York nu ne încurajează. În mod special Wimbledon este într-un pericol mare, de la o zi la alta.

Dacă într-adevăr se va putea relua sezonul începând cu iarba, vom vedea o cursă nebună pentru reorganizarea calendarului. Roland Garros, care a anunțat în mod controversat, că se mută în septembrie (începând cu 20 septembrie), chiar se va juca pe timp de toamnă pariziană. US Open nu va avea motive să se mute din locul său din calendar, și cu siguranță nu va simți nevoia să-i protejeze pe francezi, prin a le oferi un buffer mai mare între cele două Slamuri.

Alte turnee vor căuta să se insereze pe undeva. Președintele Federației Italiene a declarat că încă mai speră că Roma s-ar putea desfășura anul acesta: „Ne-ar plăcea să fim unul dintre turneele care precedă RG. Am vrea să jucăm la Roma, dar suntem dispuși să luăm în considerare orice locație și orice suprafață”, a spus Angelo Binaghi. Dacă Roma ar deveni turneu pregătitor pentru RG, ar însemna să se strecoare în săptămâna dintre US Open și RG. Dar asta ar duce la un coșmar logistic. Practic, jucătorii ar avea o serie de turnee Slam – Masters/Premier5 – Slam, iar calificările de la RG s-ar suprapune cu turneul italian. Firește, o astfel de problemă e preferabilă unui scenariu în care nu s-ar putea juca deloc.

Indian Wells, la rându-i, pândește din umbră toate opțiunile. Turneul din California ar putea prelua locul din calendar lăsat liber de amânarea Jocurilor Olimpice pentru 2021. Alte opțiuni pentru IW ar fi spre toamnă, sau la finalul sezonului.

Fed Cup a rămas, de asemenea, în aer, iar ITF va căuta, probabil, să plaseze turneul final de la Budapesta și meciurile din play-off (programate inițial în aprilie) undeva în cursul sezonului sau la finalul lui, poate în paralel sau înainte de turneul final al Cupei Davis de la Madrid. În toate aceste scenarii, calendarul competițional s-ar putea prelungi până spre final de an, pentru a grăbi reintrarea în normal. Ceea ce, firește, ar afecta off-season-ul și pregătirile pentru 2021, an care nu se anunță nici el simplu.

De ce?

Turneul Olimpic și sezonul 2021

Pentru că nu știe nimeni când vor fi plasate în calendar Jocurile Olimpice. CIO a lăsat, în comunicatul de ieri, o plajă largă de posibilități, notând amânarea JO de la Tokyo pentru „dincolo de 2020, dar nu mai târziu de vara lui 2021”. Astăzi au apărut primele zvonuri despre o eventuală organizare a Jocurilor în primăvara lui 2021. Asta ar însemna un șoc major pentru tenis și pentru turneele din acea perioadă, întâmplător, tot cele afectate și anul acesta de coronavirus.

Tenisul are o relație destul de complicată cu Jocurile. Prin specificul lui, tenisul nu e comparabil cu majoritatea sporturilor, pentru care vârful competițional suprem îl reprezintă o medalie olimpică. Nu e cazul la tenis, concentrat în jurul turneelor de Grand Slam; iar aici, tenismenii sunt norocoși, pentru că au 16 turnee de Slam în fiecare ciclu olimpic, 16 șanse de a o lua de la capăt.

În viața normală, când totul e previzibil și Jocurile sunt la locul lor în calendar, date știute de toată lumea cu ani înainte, circuitul de tenis găsește o cale să facă loc turneului olimpic de tenis. Sunt afectate turneele de hard din America, dar până la urmă e un compromis rezonabil. Dar într-un regim de improvizație, nu e clar dacă tenisul va mai fi la fel de interesat sau dacă va putea să facă acest compromis. Orice plasare în calendar a Jocurilor, alta decât una similară cu datele din 2020, va avea efecte în tenis: dacă JO vor fi organizate în primăvară, vor fi afectate turnee mari, precum IW și Miami; dacă JO vor fi organizate spre vară, dar la alte date, RG, Wimbledon sau US Open riscă să fie afectate. Și știm deja puterea acestor Slamuri și lipsa lor de interes în a-și vedea business-ul afectat.

Va fi tenisul motivat sau capabil să-și reorganizeze întregul calendar ca să facă loc turneului olimpic de tenis? Vor fi jucătorii puși într-o situație în care să aleagă ce turneu joacă? Pentru că un lucru e cert: deplasările de pe un continent pe altul și vârfurile de formă vor fi foarte greu de gestionat.

Și asta ne duce la…

Forma sportivă

Poate consecința cea mai clară, dar și cea mai ușor de ignorat, a actualei stări de fapt o reprezintă forma jucătorilor. Obișnuiți să-și organizeze antrenamentele și eforturile în jurul unui calendar știut și neschimbat de ani de zile, tenismenii și tenismenele vor trebui acum să se adapteze din mers și să accepte aproape un an și jumătate de competiție intensă, cu turnee mutate și înghesuite. E un sprint care nu se va termina până la finalul lui 2021.

Asta va avea consecințe: nu toată lumea va susține acest ritm, o să apară beneficiari și perdanți. Vom avea nume care nu vor mai ține pasul, sau nume care vor profita de noua stare de fapt. Vom avea surprize sportive, o mai mare imprevizibilitate pe terenurile de tenis, va fi mai greu pentru un număr mic de jucători să câștige un număr mare de titluri. Dar vom avea și decizii majore pe marginea terenului. De exemplu, sportivi care poate că în mod normal și-ar fi plănuit retragerea la finalul lui 2020 vor ține acum cont de evenimentele din acest an. Sau competiții care vor trebui să-și reevalueze rostul: de exemplu, Cupa Davis / ATP Cup / Fed Cup, tot șirul de competiții pe echipe recent reformate și care căutau să prindă puțină vechime în noul format, vor fi și mai mult afectate.

Jucătorii care erau în formă bună la momentul pauzei din martie sunt primii perdanți; cei care erau accidentați (fie că vorbim de accidentări pe termen mai scurt, precum Simona Halep, de reveniri întârziate, precum Bianca Andreescu, sau de un termen mai lung, precum Roger Federer) vor fi primii beneficiari.

Însă după o pauză de cel puțin trei luni, în care pregătirea sportivă se face chinuit, totul se va reseta. Într-un sport care nu se oprește niciodată, o pauză atât de mare este, practic, o noutate istorică, un tărâm neexplorat, despre care nu știm ce efecte va avea.

Alte consecințe și efecte

Apropo de Jocurile Olimpice: gândul la o medalie olimpică îi motiva suplimentar pe mulți sportivi de top, printre ei și faimosul Big 4. Toți cei patru jucători (Roger Federer, Rafael Nadal, Novak Djokovic, Andy Murray), dar și alte nume, precum Stanislas Wawrinka în circuitul masculin, sau Serena Williams în cel feminin, vor fi cu un an mai în vârstă în 2021 și, măcar pe hârtie, șansele lor la o medalie vor fi mai mici la anul.

Alt efect va fi că jucătorii care erau în grafic să se califice pentru ediția din acest an conform actualelor clasamente vor trebui, practic, să își recâștige locul la anul (asta, dacă calificarea la JO se va face după clasamentul din 2021). Pentru mulți dintre ei, visul olimpic e foarte important – am văzut ce eforturi a făcut Irina Begu ca să-și refacă clasamentul, de exemplu; ca ea sunt mulți alții. Acum, vor trebui să o ia de la capăt.

Altă dilemă: ce se va întâmpla cu recordurile istorice? Cu un clasament înghețat, săptămânile petrecute pe pozițiile actuale nu vor fi luate, cel mai probabil, în calcul în diversele statistici. Dacă va fi așa, atunci săptămânile Simonei în Top 10 nu se contabilizează mai departe, iar cele ale lui Novak Djokovic pe locul 1 nu-l apropie de recordul lui Roger Federer. Lucrurile astea urmează să fie decise, nu-s sigure. Simon Higson, un purtător de cuvânt al ATP, a spus pentru ESPN că „multe aspecte legate de înghețarea clasamentului ATP, la fel precum detaliile despre cum înghețarea va afecta clasamentul la reluarea circuitului sunt încă în analiză. Mai multe informații vor fi date la momentul potrivit”. WTA are o poziție similară.

Orice se va decide din acest punct de vedere, aproape sigur va produce o controversă – într-un fel sau altul, ceva sau cineva ar avea de pierdut.

Altă consecință: dacă unul sau mai multe Slamuri nu se vor juca anul acesta și nu vor putea fi reprogramate, asta înseamnă un dezavantaj enorm pentru jucătorii cel mai bine echipați la acest moment să câștige un asemenea titlu, dar care, în același timp, se află spre finalul carierelor lor. Un exemplu bun este tot cel al Serenei Williams, a cărei cursă cu ea însăși pentru a bate recordul lui Margaret Court primește acum încă un obstacol. La rându-i, Rafael Nadal a pierdut, practic, un întreg sezon de zgură, iar în cel mai bun caz, va trebui să-și apere două titluri de Slam în cinci săptămâni, la toamnă. Iar Roger Federer și-ar putea vedea luată una dintre ultimele șanse pe care le mai are la un titlu la Wimbledon, dacă turneul londonez nu se va putea ține.

La fel ca în cazul unor artiști care nu sunt lăsați să creeze, vorbim despre niște jucători legendari, din al căror prime-time pierdem cu toții luni bune.

Altă potențială consecință, de data asta mai încurajatoare: o pauză lungă, fie că e de trei sau de mai multe luni, ar putea însemna și un refresh mental binevenit pentru marea majoritate a jucătorilor. Consumați de efortul depus peste ani și de lipsa reală a pauzelor, ei s-ar putea simți regenerați acum, fizic, dar mai ales mental. Asta ar putea duce la cariere prelungite sau la meciuri de un nivel foarte ridicat, când circuitele se vor relua. Meciuri pe care noi toți le vom gusta, poate, altfel, cu bucuria celui care își vede reprimită jucăria care i-a fost luată brutal din brațe.

Un lucru e cert: lumea tenisului va fi dată peste cap, iar asta nici măcar nu ia în calcul eventuale alte vești proaste, care să prelungească actuala situație. Vor exista multe consecințe neplăcute, dar orice schimbare vine și cu părți pozitive. Ca în cazul întregii omeniri, e o criză care vine cu oportunitatea de a schimba lucrurile în bine.

SHARE YOUR STORY

Ești sportiv, indiferent de nivel, te-a afectat într-un fel sau altul actuala situație generată de coronavirus și vrei să-ți spui povestea? La Lead.ro și Treizecizero ne-am bucura să te ascultăm. Scrie-ne pe salut [at] treizecizero punct ro și spune-ne cum ești afectat.

Îți place?
Cele mai noi

Dear Tennis Fam: These are your friends and colleagues.

This video should wreck you. The international tennis community needs to understand that every single one of these players could be stopped, harrassed, and worse in the US for no good reason. And you should be enraged. https://t.co/oHWWzTuQpU