Cu cuțitul la os, Bernard Tomic răspunde emoțional cu un titlu, primul în afara Australiei | Recap

Adrian Țoca | 21 iulie 2014

„Este un titlu care înseamnă enorm pentru mine, n-o să-l uit niciodată”, a spus Bernie. Și judecând după atitudinea din timpul finalei, când, la un moment dat aproape că părea să izbucnească în plâns de emoții, Bernie chiar e credibil. Aerul de disperare cu care a jucat la Bogota îl face credibil. Pentru cât timp, depinde doar de el.

Emoționat, implicat, atent, pasionat, concentrat, fără scuze, multă intensitate, gata de sacrificii, umil, recunoscător. Așa-i că nu ați asocia niciuna dintre aceste atribute lui… Bernard Tomic? Și nu ar fi nimeni de condamnat. Australianul a meșterit cu multă răbdare și pricepere la o carte de vizită care a strâns cam tot ce are mai rău tenisul. A început soft, cu un dezinteres in crescendo pentru sport și a ajuns, în punctul maxim al decăderii sale, să recunoască franc că nu s-a omorât cu firea în multe meciuri, preferând să le piardă din varii motive. În subsidiar, problemele cu tatăl său, care a sfârșit prin a fi suspendat un an de către ATP după ce l-a pocnit pe fostul sparring al lui Bernie; problemele cu legea (variile amenzi și clinciuri cu poliția); aventurile prin cluburi și intratul în gura marilor glorii australiene, care s-au săturat să-l țină în palmă și au început să-l critice dur în public.

Lucrurile n-aveau să meargă așa la nesfârșit. Zilele trecute, Tomic a ieșit din Top 100 și a devenit unul dintre rarii jucători concediați de agenția de management și impresariat sportiv, faimoasa IMG. Într-o lume în care agențiile aleargă după sportivii promițători și nu știu cum să facă să le intre în grații ca să nu-i piardă niciodată de sub contract, Bernie a „reușit” performanța de a-i face pe șefii IMG să-și piardă orice fel de răbdare cu el, așa încât i-au reziliat contractul înainte ca acesta să fie dus la bun sfârșit. Tomic fusese semnat de compania în cauză încă de la vârsta de 12 ani, iar contractele care i-au fost aduse n-au fost deloc rele, cu Nike conducând o listă a sponsorilor pe care s-au mai regăsit Yonex, Optus sau Qantas.

În apărarea lui Tomic, trebuie însă spus că recenta lui dispariție de pe terenurile de tenis are un motiv cât se poate de întemeiat. Bernie a suferit o operație la șold după accidentarea suferită în meciul cu Rafa Nadal, de la Australian Open, alt moment în care australianul a fost aspru criticat pentru o presupusă lipsă de interes. Tomic s-a retras atunci în dureri crunte, dar, simțindu-se nerespectat, altminteri prietenosul public de la AO l-a huiduit copios la ieșirea de pe teren, sătul să-i mai suporte toanele.

N-a fost simplu de trecut peste operație pentru Tomic, dar australianul în vârstă de 21 de ani culege ce-a semănat, nemaifiind crezut de nimeni. Revenirea în circuit, produsă la Miami, a fost una curioasă și mai rău i-a făcut. În mod evident nepregătit pentru tenis, Tomic a pierdut în timp record, doar 28 de minute fiindu-i necesare lui Nieminen pentru un 6-0, 6-1 caracterizat de voci de pe Internet drept o lipsă de respect pentru tenis.

A urmat un sezon de zgură indiferent, urmat de un altul la fel de incolor pe iarbă. Până săptămâna trecută, când ceva a făcut click la Bogota. Poate ieșirea din Top 100, poate ratarea entry-ului direct pe tabloul US Open. Poate episodul IMG. Poate toate la un loc. Cert e că Bernie a apărut complet schimbat la turneul columbian, de care s-a agățat cu disperarea înecatului. Bogota nu e cel mai important turneu din lume, dar Tomic l-a tratat ca și cum ar fi fost, atrăgându-și, pe Internet, genul de complimente pe care nu le-am fi auzit niciodată în cazul lui. Acele complimente din prima propoziție.

Niciodată lipsit de calități, când vine vorba de jucat pe bune, Tomic s-a folosit din plin de armele pe care le are la dispoziție în condițiile speciale de la Bogota, unde altitudinea face tenisul un pic mai dificil pentru unii și mai convenabil pentru alții; spre exemplu Richard Gasquet, la rându-i prezent în turneu, a spus la plecare că nu s-a adaptat niciun moment la condiții.

Tomic, în schimb, i-a învins pe Dustov, Falla și Vasek Pospisil în primele trei meciuri, apoi a trecut în trei tiebreak-uri cu mult dramatism de o altă surpriză a săptămânii, dominicanul Victor Estrella. Victoria cea mai prețioasă a lui Tomic a venit în finală, unde l-a detronat pe campionul en-titre, Ivo Karlovic, care iubește condițiile de la Bogota și despre care Brad Gilbert spunea pe Twitter că oricine îi face break acolo ar trebui să primească un bonus. Tomic nu i-a făcut break, dar a rezistat celor 39 de ași ai lui Dr. Ivo și a câștigat cu 7-6, 3-6, 7-6, ținându-și mai bine nervii în frâu într-un final pe muchie, după ce anterior irosise două mingi de meci la 6-5, una dintre ele cu acest smash, ratat cu terenul liber.

Faima proastă a lui Tomic mai avea un fundament: Bernie obișnuia să fie complet inofensiv la turneele organizate oriunde în afara Australiei (cu singura excepție Wimbledon). Bogota e cu atât mai prețios cu cât devine primul său titlu pe pământ străin. “E și primul meu turneu pe hard după operație. Este un titlu enorm pentru mine, n-o să-l uit niciodată”, a spus Bernie. Și judecând după atitudinea din timpul finalei, când, la un moment dat aproape că părea să izbucnească în plâns de emoții, Bernie chiar e credibil. Aerul de disperare cu care a jucat la Bogota îl face credibil. Pentru cât timp, depinde doar de el.

Cum spuneam, titlul de la Bogota a venit prea târziu ca să îi mai asigure accesul la US Open, așa că îi rămân doar două soluții: un wildcard (mici înainte, șansele lui au crescut acum) sau accesul via calificări. Însă titlul din capitala Columbiei l-a catapultat 54 de locuri în clasament, până pe locul 70. E un început. Și oricine merită a doua șansă.

 

Leo Mayer, primul trofeu al carierei la Hamburg

Într-o săptămână în care puștiul Zverev a furat centrul atenției, și pe bună dreptate, marele câștigător de la Hamburg a fost, până la urmă, unul dintre acei jucători care trudesc ani la rândul în circuit, apoi, dintr-o dată, în sfârșit lucrurile încep să funcționeze și pentru ei. Dacă l-ați văzut în primul tur la București în primăvară, atunci când și-a bătut singur cuie în talpă în decisivul cu Nieminen, Leo Mayer nu v-ar fi inspirat mare lucru, ba dimpotrivă. Și totuși, argentinianul în vârstă de 27 de ani traversează o mică perioadă de grație recent. A câștigat 12 din ultimele 15 meciuri jucate, incluzând aici și un tur 4 neașteptat la Wimbledon, iar la Hamburg a dat lovitura vieții: victorie spectaculoasă cu Ferrer, grație căreia a devenit cel mai slab clasat jucător care câștigă un turneu de 500 din 2011 încoace. E, de asemenea, primul titlu al carierei pentru Mayer, cel care spune că idolul său este Federer și își dorește enorm un meci cu acesta.

“Nu pot să cred că am reușit acest titlu într-o finală cu David, care este unul dintre cei mai buni jucători pe zgură. Mi-am dat toată forța, energia și pasiunea pentru victorie”, a spus Leo, care a izbucnit în lacrimi după ce s-a impus, 6-7, 6-1, 7-6. Argentinianul urcă de pe 46 pe 27 și are șanse mari să fie un cap de serie nescontat la US Open.

Pentru Ferrer, eșecul de la Hamburg, acolo unde a luat un wildcard de ultim moment, e un alt episod din multele finale pierdute în ultimii doi ani. De altfel, David pare să fi primit destul de rău înfrângerea, dacă monologul nu foarte prietenos din secundele de după finală e vreo indicație în acest sens. Spaniolul, care a urcat pe 6, rămâne cu un titlu în 2014.

 

Caro, primul titlu al anului

În WTA, Caroline Wozniacki a reușit primul titlu al anului, după un succes confortabil în finală, 6-1, 6-1 cu Roberta Vinci. Italianca e ghinionista ultimelor două săptămâni, pentru că a dat în finală peste două adversare pur și simplu mai bune sau mai inspirate, dar cele două finale i-au echilibrat un pic sezonul. La fel se poate spune și despre Caroline, care avea nevoie să cuantifice cumva momentumul bun din ultimele săptămâni. Titlul de la Instanbul e primul al anului pentru ea, al 22-lea al carierei, și o propulsează pe locul 13 în clasamentul WTA și pe 17 în Race to Singapore.

Top 8 în pomenitul clasament rămâne ca săptămâna trecută: Maria Sharapova, Simona Halep, Li Na, Eugenie Bouchard, Petra Kvitova, Serena Williams, Agnieszka Radwanska și Ana Ivanovic.

 

Ce se joacă în această săptămână

– Baku la fete (pe hard), cu Sorana Cîrstea cap de serie 1
– În ATP: Atlanta, pe hard. Turneul a avut de suferit după ce Gasquet și Monfils, doi dintre favoriți, s-au retras pe ultimii metri, înfuriindu-i pe organizatori, care au anunțat amenzi consistente (via ATP). John Isner e favorit 1.
– Umag, pe zgură: Fabio Fognini încearcă să mai apere un titlu din cele câștigate în vara trecută. E favorit 1, cu Robredo și Cilic de asemenea pe tablou.
– Gstaad, pe zgură: Anul trecut, cu Federer și Wawrinka amândoi la start, e doar o amintire pentru turneul elvețian, care se mulțumește acum cu Mișa Youzhny ca favorit 1.

Pe scurt:

– La mulți ani frumoși lui Victor Hănescu, cel care a împlinit, luni, 33 de ani!

– După parcursul extraordinar de la Hamburg, Alexander Zverev a urcat până pe 161 în lume, un salt de 500 de locuri în ultima lună. Din 2006 n-a mai fost un puști de 17 ani în Top 200 (Cilic).

– De altfel, puștii își fac tot mai simțită prezența. Săptămâna aceasta ar putea fi rândul lui Borna Coric, tot 17 ani, care a luat un wildcard la Umag și a trecut deja în turul 2, victorie în două seturi cu experimentatul Roger Vasselin.

– La rândul său, americanul Francis Tiafoe (16 ani) și-a încercat puterile în calificările de la Atlanta. A dat peste doi veterani ai circuitului challenger: a trecut (6-4, 6-2) de B. Balleret, înainte de a pierde (6-3, 6-7, 7-6) cu Michael Venus.

– Și la fete continuă schimbarea: Ana Konjuh, tot 17 ani, una dintre marile speranțe ale noii generații, a pornit din calificări săptămâna trecută, la Istanbul, și a ajuns până în semifinale, unde a oprit-o Vinci. Croata a urcat până pe 109 în clasamentul WTA.

– Locurile româncelor în WTA: Simona Halep – 3, Sorana – 29, Monica Niculescu – 58, Irina Begu 64, Alexandra Dulgheru – 96, Alexandra Cadanțu – 131, Andreea Mitu – 194.

– În Race to Singapore: Simona – 2, Begu – 49, Niculescu – 57, Dulgheru – 83, Sorana 96.

– În ATP: Hănescu 129, Ungur 159, Copil 162, Crivoi 277. În Race: Hănescu 117, Copil 164, Ungur 167, Crivoi 299.

– La dublu, perechea Florin Mergea/Marin Draganja a urcat până pe locul 15 în Race to London după primul titlu câștigat împreună, cel de la Hamburg. Performanța e cu atât mai remarcabilă cu cât e realizată din doar șapte turnee jucate împreună. De altfel, Florin încă mai apare pe un loc foarte bun în Road To London și alături de Oliver Marach (locul 34). În același clasament, dublul Horia Tecău/Jean Julien Rojer ocupă în continuare locul 12. Iar un asalt în partea a doua a sezonului pentru accederea în Top 8 și calificarea la Londra nu e deloc imposibilă pentru niciuna dintre cele două echipe. În clasamentul de dublu, Tecău e pe 30, iar Mergea pe 34.

– La dublu feminin, Monica Niculescu e pe 42, Begu, pe 70, iar Raluca Olaru pe 88. Recente campioane la București, Ema Bogdan și Alexandra Cadanțu sunt pe 136, respectiv 171.

– În Race to Singapore, perechea Niculescu/Koukalova e pe locul 11, la aproximativ 400 de puncte de ultimul loc care asigură calificarea la Turneul Campioanelor.

Săptămâna în tweet-uri și imagini:

Mingea de meci la Karlovic – Stepanek

Un titlu pentru asta?


Prieteni vechi, Sela și Karlovic au contribuit la una dintre imaginile anului:

Întâlnire în club

John Isner joacă prea mult tenis

Un titlu la Wimbledon nu te scutește de activități casnice

Problemele de la Atlanta

Și selfie-copterul

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi