Ce meci bun! Naomi vs Bianca, o rivalitate aproape inevitabilă, începe mai mult decât promițător, cu un duel care ne reamintește ce potențial au cele două

Camelia Butuligă | 4 octombrie 2019

Într-un meci între două jucătoare care au câștigat ultimele trei Grand Slamuri pe hard și care vor concura, cu siguranță, pentru multe alte titluri mari, Naomi Osaka i-a întrerupt seria de 17 victorii a Biancăi Andreescu, învingând-o cu 5-7, 6-3, 6-4. Naomi, care a revenit de la break în seturile doi și trei, s-a calificat la Turneul Campioanelor după această victorie.

Nu se îndoia nimeni că avea să fie un meci cu încărcătură. Bianca Andreescu, jucătoarea momentului, cu o serie de 17 victorii consecutive începută în martie (a sărit, ce-i drept, aproape complet peste sezonul de zgură și iarbă) și neînvinsă în meciurile contra Top 10 (8-0), se întâlnea pentru prima oară cu jucătoarea momentului anul trecut pe vremea asta: Naomi Osaka. 

După câștigarea celui de-al doilea Slam consecutiv la Australian Open, japoneza a avut o perioadă de declin, marcată de probleme off-court ca despărțirea mai puțin amiabilă de antrenorul Sascha Bajin și ajustarea la noul statut de vedetă mondială, lucruri care s-au suprapus peste sezonul de zgură și cel de iarbă, suprafețele ei mai puțin bune. Naomi își caută din primăvară forma senzațională de la sfârșitul lui 2018 și începutul lui 2019, cu rezultate dezamăgitoare pentru pretențiile ei. Cu excepția unei semifinale la Stuttgart și a turneului recent câștigat la Osaka, sferturile de finală au fost plafonul ei maxim. În trei dintre ele (Indian Wells, Madrid, US Open) I-a venit de hac Belinda Bencic, revenită la nivelul său cel mai bun după o perioadă de accidentări. La Roma, Naomi a pierdut la Bertens, la Toronto la Serena, la Cincinnati s-a retras contra lui Kenin – toate în sferturi. La Roland Garros și Wimbledon, performanțele au fost și mai lipsite de strălucire – o ieșire la Siniakova în turul trei, respectiv la Putsinteva în turul unu. 

Osaka a declarat că abordarea ”fără presiune” pe care a încercat s-o adopte tot anul nu a dat roade. Într-un fel, probabil simțea că-și fură singură căciula. Media era cu ochii pe ea, fanii la fel, adversarele voiau s-o învingă  – presiunea exista, indiferent dacă o accepta sau o nega. Anul acesta a fost unul frustrant și Naomi a recunoscut că în ultimul timp a început să-și accepte furia, în stilul caracteristic japonezilor: cu calm. Rezultatul a fost titlul câștigat în orașul natal și omonim.

Meciul de azi opunea așadar o jucătoare care ”nu mai știa cum să piardă” (Andreescu) contra uneia care nu mai câștigase contra top 10 de la Australian Open (Osaka). Dincolo de statistici și istoria recentă diferită a combatantelor, acest meci era atrăgător și din perspectiva match-upului. Cum aveau să se potrivească stilurile lor de joc? Fiind prima întâlnire, era fascinant de văzut cine va lovi prima, cine se va ajusta mai bine etc. 

Cei care și-au închipuit că Naomi o va copleși pe Bianca cu forța loviturilor au avut un șoc în primul set. Osaka a fost ambuscată de la început, Bianca taxându-i la sânge serviciul doi și punând astfel presiune psihică și pe primul (până la 4-1, Osaka nu câștigase niciun punct cu serviciul doi). În schimburi, Osaka a descoperit rapid că tactica ei bazată terminarea rapidă a schimbului cu lovituri în forță nu funcționa pentru că Andreescu absorbea tot ce arunca spre ea, redirecționând apoi precis. Osaka a fost înghesuită cu retururi, prinsă pe picior greșit în schimburi, incapabilă să anticipeze următoarea lovitură a adversarei.

De partea cealaltă, Andreescu a etalat stilul care i-a adus succesul fulminant din acest an, o combinație ideală între varietate, deplasare și forță. Una din cele mai subestimate părți a jocului său este serviciul, mai ales al doilea, pe care îl lovește cu viteză și precizie – Osaka a reușit să i-l citească cu succes abia de pe la jumătatea meciului încolo. Primul set a curs cu viteză în favoarea ei până la 5-1, moment în care canadianca a avut o sincopă de câteva gameuri, permițându-i japonezei să revină în meci și să egaleze la 5. 

https://twitter.com/WTA/status/1180112022886731776?s=20

Andreescu a mai pățit așa ceva – în finala de la US Open a dispărut o vreme mental din joc, permițându-i lui Williams să revină. Însă la fel de repede cum dispare, reușește să revină și să câștige cu nonșalanță destul cât să iasă pe plus la final. Imediat după ce și-a pierdut serviciul pentru 5-5, a reușit un break pentru 6-5 și apoi a servit și a câștigat la zero gameul care i-a adus primul set. Capacitatea ei de revenire în meciuri este ceea ce o face cu adevărat periculoasă, alături de abilitatea de a-și ridica jocul la momentele mari – iar cele două sunt legate una de cealaltă. 

Cele mai bune meciuri sunt cele în care jucătoarele reacționează și fac ajustări în joc, punând noi întrebări adversarei. Naomi a înțeles că trebuia să schimbe. Planul A nu funcționa – ideea de a lovi prin Andreescu nu era susținută nici de teren și condițiile de joc, nici de execuțiile inegale ale japonezei. Mai cu seamă se împotrivea stilul compact de joc al Biancăi, care poate absorbi șocuri mari și trece din defensivă în atac într-o clipă.

Osaka, spre lauda ei, a trecut la treabă: și-a ridicat procentajul pe primul serviciu pentru a nu-i mai da atâtea ocazii Biancăi de a i-l ataca pe al doilea, a început să fie mai agresivă pe retur, iar în schimburi s-a pus pe alergat.

Însă nu i-a ieșit totul din prima. Și în setul doi și în decisiv, japoneza a trebuit să recupereze un break cedat devreme. Nici Bianca nu a fost fără greșeală aici – a ajutat-o pe Naomi să egaleze la 3 în setul doi cu o dublă greșeală. Japoneza a profitat de acest balon de oxigen, și-a ținut serviciul la zero și a făcut încă un break în următorul game: deși Bianca a avut controlul majorității punctelor, Osaka a alergat și a scos mingi după mingi, câștigând două puncte senzaționale cu un passing shot de rever și un lob care a prins linia de fund. Încă un hold confortabil și Osaka bifa al doilea set după câștigarea a cinci gameuri consecutive de la 1-3.

Intram în decisiv cu un meci care se ridica la nivelul așteptărilor. Osaka începuse să găsească soluții – rămânea de văzut cine putea să mențină ridicat nivelul suficient de mult.

În decisiv, bătălia a continuat cu îndârjire pe tot terenul. Ca și în setul doi, Bianca a început mai bine, făcând un break pentru 3-1 cu niște retururi foarte agresive, dar Naomi a revenit și și l-a luat imediat înapoi cu un joc răbdător, de construcție. Osaka a fost forțată să găsească noi moduri de a câștiga puncte datorită nivelului ridicat al adversarei – odată cu jocul, și-a regăsit și spiritul de luptă. Uneori e nevoie de un adversar pe măsură care să-ți reamintească cât de bun poți fi. Au urmat câteva holduri confortabile de ambele părți.

Cine avea să lovească prima? Spre surprinderea mea, Naomi. La 4- 4 și 30 egal, atacă cu un forehand în cros pe care Bianca-l dă în fileu și apoi face break cu un winner de rever are o lasă pe Andreescu pironită – ce schimbare de roluri! 

Dar, ca tot meciul, nici sfârșitul n-a fost lipsit de emoții. Osaka a câștigat, dara avut nevoie de trei mingi de meci, una irosită cu o dublă greșeală. Norocul ei a fost că serviciul a rezistat și a trecut-o peste linia de sosire până la urmă. O victorie muncită, după un meci strâns, în care diferența s-a făcut la câteva puncte, după cum a observat și Bianca la conferința de presă.

Nu m-aș grăbi să trag cine știe ce concluzii categorice din acest meci. Naomi mai are de muncă ca să revină la nivelul USO18-AO19 – este pe calea cea bună, dar azi i-au fost din nou expuse vulnerabilitățile din joc, ca și fluctuațiile de încredere.

Strict din punct de vedere al jocului, cred că nivelul său cel mai bun este mai bun decât nivelul cel mai bun al Biancăi – nu cred că o poate învinge cineva pe o Naomi la 100%. Problema este să reușească să stea la 100% sau pe aproape, chestie foarte grea în acest sport, pentru oricine. Din acest punct de vedere, Andreescu e norocoasă: este încă în luna, sau anul de miere. De văzut cum va fi la anul. Totuși, mă îndoiesc că vom vedea perioade proaste la ea din motive interioare, ca la Osaka.

Mental, Andreescu e făcută din alt material decât sensibila și introvertita japoneză: pare să accepte cu naturalețe celebritatea și succesul, are încredere în propriul stil de joc și e lipsită de inhibiții. Toate acestea îi pot fi foarte utile pe viitor, atât pentru a obține victorii, dar și pentru a-și îmbunătăți constant nivelul. 

Ambele sunt calificate la Shenzhen – unde reglarea de conturi va continua, sper. În ceea ce mă privește, acum, că m-am lămurit oarecum cum stau lucrurile între ele două – strâns, cu potential în ambele sensuri – vreau să văd un meci între Simona și Bianca, ambele la capacitate optimă. Sper să mi se îndeplinescă dorința la Turneul Campioanelor. 

Foto main: Jimmie48Photography

Nou în Shop-ul 30-0!

Chill e cuvântul anului. Iar titlul Simonei de la Wimbledon e performanța anului. Noul tricou 30-0 salută starea de spirit a Simonei 😉

Comandă Chill Year din Shop-ul 30-0! Disponibil în trei variante de culori.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Trei românce au jucat azi finale în turnee ITF.

Irina Bara a pierdut cu americanca Katie Volynets în finala ITF 100 Bonita Springs (SUA): 6-7, 7-6, 6-1, meci de trei ore și 15 minute.