Bianca trece iar de Kerber, Serena se retrage, Naomi și Zverev își continuă seria slabă, iar Simo câștigă la dublu. O recapitulare

Codruț Baciu | 24 martie 2019

Într-o zi în care liderul mondial WTA a ieșit iar devreme, iar Serena a trebuit din nou să pună punct unui turneu important prematur, atenția generală a fost însă captată iarăși de Bianca Andreescu. În reeditarea finalei de la Indian Wells, Bianca a mai învins-o o dată pe Angelique Kerber

Păcat că organismul nostru are nevoie de somn. Mare păcat. Având în vedere că viața pe Pământ este o pură întâmplare și că toată evoluția noastră a dus la bizarerii precum degete opozabile, nări și diabet, dacă stai să te gândești, faptul că avem nevoie de somn este de asemenea o ciudățenie. Mă bucur că avem foamea, pentru îmi place să gătesc și să mănânc înghețată, dar de somn m-aș fi lipsit bucuros. Doar gândiți-vă la cât tenis ne-am fi putut uita around the clock, dacă organismul ăsta al nostru (uite, ăsta drama queen, Angie) nu s-ar cere în pătuț la fiecare 14-15 ore!

Miami, nu eram pregătiți pentru toate câte ne-ai servit azi-noapte. Și suntem de-abia la început. Ce mai ai pregătit pentru noi? Halep cu titlul la dublu? Ferrer în finală? Hai că avem tot restul săptămânii să aflăm. Până atunci, combinația magică după fiecare noapte lungă: cafea și round-up-ul etapei.

Biana Andreescu – Angelique Kerber: 6-4, 4-6, 6-1

Majoritatea animozităților din tenis, care nu sunt nici puține, nici joase ca intensitate, trec. Fie imediat după meci, fie odată cu timpul. Nu dăm exemple, se cam știu. Nu știu de ce, dar am impresia că antipatia venită din dreptul lui Kerber față de Bianca se accentuează de la meci la meci. Poate ”antipatie” e mult spus, dar ceva o râcâie pe nemțoaică în match-up-ul ăsta proaspăt apărut în viața ei. E cu atât mai interesant, pentru că Angie este genul de jucătoare care lasă de la ea și nu-i place să se arate prea afectată, atunci când pierde un meci.

Însă dincolo de match-up și jocul frumos pe care cele două ni-l oferă, mai este ceva: vârsta. Ne enervează când copiii ne devin, dintr-odată, rivali. Sau, mai rău, învingători. Mai mult, ne enervează atitudinea lor și felul în care primesc acest statut pe care, credem noi, nu-l merită întru totul. Eheee, pe vremea mea… știți senzația, nu? De exemplu, eu sunt cu doi ani mai mare decât Kerber. Zilele trecute, m-am contrat cu un puștan pe o temă ce ținea de munca mea, adică de scris. Mi-am dat ochii peste cap, am făcut, în silă, niște documentare mai aprofundată și am descoperit că mucosul ăla avea dreptate. Nu doar că avea dreptate, dar punctul lui de vedere, deși exprimat arogant, m-a ajutat să-mi optimizez cu un grad sau două procesul de lucru la proiectul respectiv. Bianca nu e mai bună decât Angie, dar este mai bună *acum*. Iar acest ”acum” este the holy grail in tenis, pentru că pe mâine nu știi dacă-l primești.

Târziu în noapte, arbitra a dat cu banul, Angie a câștigat tragerea la sorți și a lăsat-o, fără nicun chef, pe Andreescu să aleagă. Bianca a ales să servească și și-a pierdut serviciul din primul game. Revenirea canadiancei de la 0-2 a dat echilibru primului set. Nu doar atât, dar cinci din cele 10 game-uri jucate în acel prim set au mers la avantaj. Bianca a alternat scurtele și loburile, iar la nevoie, a adăugat mingile înalte, pe care nu prea le treci al CV, de obicei. Un prim set în care două din cele patru mingi de break  convertite au fost suficiente pentru a prelua conducerea pe tabelă, cu 6-4.

Setul doi (și meciul cu totul) putea să se termine mult mai repede dacă românca n-ar fi lăsat să-i scape printre degete un avans de 4-1 și 40-30. Martore sunt steagurile românești că Angie știe să revină când e pusă la colt. Și nu cere voie, cum făceam noi când ne pedepseau educatoarele. Kerber a avut nevoie de un strop de adrenalină, asul de pică ce i-l poartă Biancăi și ceva noroc. A luat totul, a decis să joace obsesiv pe reverul adversarei și n-a mai pierdut un game tot setul: 6-4.

În condițiile astea, normal că te enervezi când decisivul se duce la vale ca Oltcitul pe Transalpina. Dar dincolo de reproșurile de ordin emoțional ale lui Kerber la adresa Biancăi (a numit-o ”drama queen” la finalul meciului), tenisul tinerei jucătoare din Canada a fost mai bun. Angie trebuie că știe asta. Bianca a avut procentaje mai bune pe ambele servicii, n-a avut de salvat nicio minge de break tot setul, iar la retur, a topit serviciul doi al lui Angie: 71% din puncte câștigate.

Un 6-1 rapid în decisiv, care face 2-0 la întâlniri directe și o duce pe Bianca la 10 meciuri consecutive câștigate. Ca să o parafrazez pe Camelia, ar fi culmea să câștige Bianca Miami.

Su-Wei HsiehNaomi Osaka: 4-6, 7-6, 6-3

Naomi pare decisă să dea o șansă și altor fete să urce pe primul loc în curând. Simo și Kvitova pândesc ușa întredeschisă, iar mirosul de number one e apetisant tare. Nu cred că despărțirea de Bajin este singurul motiv pentru care Naomi a început să piardă mai des în turnee, dar sunt convins că este unul dintre motivele principale.

Adesea, mai ales pentru sportivii introverți, antrenorii preiau un rol mai important decât acela de sfătuitor de tenis. Conștient sau nu, pentru introverți, e un exercițiu rar și inedit de oportunism, care sună cam așa: ”ok, mi-e greu să comunic și să lucrez zilnic cu un om, dar o fac, pentru că #tennis. Iar dacă tot o fac, poate mă folosesc de progresul/omul ăsta să vorbesc și altele”. Sascha a lăsat un gol pe care Naomi trebuie să-l umple.

Cu Hsieh, o jucătoare pe care doar nebunii n-o iubesc, Osaka a început prost, a revenit de la 0-3 în primul set și l-a câștigat, în ciuda numărului mare de mingi de break ratate. În al doilea, a fost rândul japonezei să risipească un ecart consistent, la 3-1 și 4-2. Su-wei și-a ținut emoțiile sub control, iar controlul și l-a impus perfect în ultimele două puncte ale tiebreakului, când Naomi a servit și a pierdut.

În decisiv, mi-am amintit de istorisirea recentă a Alexandrei Dulgheru de la un meci jucat cu Sharapova. Ca și acum, Federer aștepta să intre pe teren. La un MTO cerut de Sharapova în meciul cu Alex, GOAT-ul a luat un walkie-talkie de pe-acolo și a spus ceva de genul: ”Trainerul nu e disponibil, sorry”. S-a iscat o mică drama care a dus la un delay de 10 minute. Dar gluma lui Fed, în ”contextul Sharapova”, a fost bună, să recunoaștem.

A fost un set decisiv în care jucătoarea taiwaneză și-a câștigat toate cele 3 mingi de break avute și a returnat foarte bine. De partea cealaltă, jocul lui Naomi a suferit de la un capăt la altul, atât la servciu, cât și la retur.

Roger Federer – Radu Albot: 4-6, 7-5, 6-3

Cât pe ce să fie nevoie de cronică separată la meciul ăsta. Radu Albot joacă cel mai bun tenis al carierei, iar asta s-a văzut cel mai bine azi-noapte, versus Roger, căruia i-a luat primul set. Un joc adunat, concentrat, cu puține neforțate, care mi-a amintit de Kevin Anderson și meciul făcut împotriva lui Federer la Wimbledon. Pe chipul său nu se citea decât ”ok, mergem înainte și-o să fie bine”. Iar pe al meu, ”Hai, Monica!”, pentru că se juca de la aceeași oră.

A fost nu bine, ci foarte bine pentru Radu, vreme de aproape două seturi. Fed a fost nevoit să salveze minge de break pe finalul setului doi și a părut foarte nemulțumit de jocul său. Și-a încordat mușchii la rându-i în game-ul imediat următor și a făcut breakul pentru 7-5, iar de-acolo, lucrurile s-au mai așezat pentru el. Dar nu înainte de a fi nevoit să mai salveze o minge de break și la 3-3 în decisiv. Încep să cred că noua locație de la Miami ne șoptește lucruri despre proverbiala retincență a tenismanilor în fața schimbării. Mă rog, unora le place.


David Ferer – Alexander Zverev: 2-6, 7-5, 6-3

Unora le place, claro que si. Nu-mi dau seama – oare nu asta ar trebui să fie cea mai mare surpriză a turneului? Ok, nu a anului, dar a turneului? Sigur, cu un Sascha cam ieșit din formă și proaspăt proprietar de cățel (poate-l scoate în creierii nopții să facă pipi și de-aia e obosit?). Totuși, e hard la Miami. Și Ferrer se lasă de tenis mâine-poimâine. Și e în afara 150 ATP. Și nu mai e demult un contender la titluri.

Este prima victorie a lui David la un jucător de Top3 în ultimii 5 ani – atât e important a fost meciul ăsta.

Între timp, criza de formă a lui Alex se acutizează, parcă: turul 4 la Melbourne, turul 3 la Indian Wells, turul trei la Miami.


Halep/Goerges – Babos/Mladenovic: 4-6, 6-1, 10-6

Genul de eveniment pentru care nu ești pregătit, dar e un bonus atât de simpatic, încât nu poți să nu aplauzi. Simona și Julia fac o pereche interesantă. Nemțoaica dă tare și caută să-și îmbunătățească prezența la fileul, în timp ce Simo a simțit și ea nevoia câtorva meciuri în plus, care să o relaxeze și obișnuiască cu terenurile noi de la Miami. A funcționat.

După un prim set pierdut, Halep și Goerges au defilat în al doilea și au făcut 5 mini-breakuri în Match Tiebreakul câștigat cu 10-6. Pentru un loc în sferturi, Simo și Julia vor juca împotriva Monicăi. Alături de Spears, Moni și-a câștigat și ea, azi-noapte, meciul de dublu.


Altele importante ieri

Serena Williams s-a retras din turneu, din cauza unei accidentări la genunchi. Este al doilea eveniment important consecutiv căruia Serena este nevoită să-i pună stop din motive de sănătate, după Indian Wells. Qiang Wang trece mai departe.

Un match-up pe care vă rog să stați cu ochii începând de azi: Tiafoe – Kecmanovic. Americanul a ieșit învingător de data asta (la limită, în două tiebreakuri lungi), dar aștept revanșa lui Miomir.

Opelka l-a scos pe Schwartzman. Nu doar atât, dar a făcut-o în trei seturi și niciunul nu a avut tiebreak. Tenisul e razna deja.

Apropo de imaginile de mai sus, e un episod din ”Two and a half men”, în care una din iubitele lui Charlie este de părere că toate sporturile ar trebui să se joace după regulile boxului, adică pe categorii: toți jucătorii să aibă aceeași înălțime, de exemplu, ca să fie șanse egale pentru toți.


Îți place?
Cele mai noi