Adversari inseparabili, Djokovic și Nadal joacă finala la Doha cu o miză în plus: Novak poate să ia prima oară conducerea în rivalitate

Dacă în WTA se discută în continuare despre valul de retrageri și temerile că startul de sezon ar fi dat peste cap, 2016 începe puternic în ATP, cu un Djokovic – Nadal încă din prima săptămână. După o perioadă mai lungă de pauză (între RG 2014 și Monte Carlo 2015), cei doi au crescut iar frecvența cu care se regăsesc de cealaltă parte a fileului, ceea ce consolidează acestei rivalități recordul de cele mai multe meciuri directe în Open Era. La Doha se va consuma episodul 47 (Djokovic – Federer e a doua, cu 44), și prima întrebare, firește, este dacă se va păstra trendul ultimului an.

În 2015, Novak și Rafa s-au întâlnit în patru ocazii, și afară de mici momente izolate, spaniolul n-a fost “în liga lui Novak”, așa cum el însuși caracteriza raportul de forțe dintre ei. De când a întors complet rivalitatea în favoarea lui (8 victorii din ultimele 9 meciuri), Djokovic a recuperat spectaculos diferența din head-to-head, pe care l-a egalat la Londra, astfel că azi are șansa să treacă în premieră în frunte, un detaliu care adaugă un pic la miza unei finale, totuși, de turneu 250. Din 2006 datează istoria meciurilor directe Nadal – Djokovic, prima întâlnire consemnându-se la Roland Garros, iar ibericul a câștigat 14 din primele 18 meciuri. 

Niciunul dintre cei doi rivali n-a avut un parcurs ireproșabil la Doha. Djokovic a avut trei seturi consecutive în care a trebuit să recupereze un dezavantaj de un break, iar Leonard Mayer chiar a servit pentru set în fața sârbului. În semifinale, recentul transferat la Adidas, Tomas Berdych, a reușit să-l ducă iar într-un tiebreak pe sârb, dar cam aici s-au oprit stricăciunile pe care le-au putut produce oponenții sârbului. Anul trecut, Doha era unicul turneu la care Nole nu reușește să ajungă în finală; liderul mondial a rezolvat și această neatenție, astfel că va juca azi a 16-a finală consecutivă în circuit! Este la doar două finale de recordul erei Open, deținut de Ivan Lendl (18 finale la rând; Federer a reușit și el o serie de 17), iar Djokovic s-a arătat foarte conștient de acest stat, mândru că are oportunitatea să mărească numărul propriilor recorduri.

Rafa are și el propriile-i cifre către care să se uite: va fi a 99-a finală ATP a carierei și șansa primului titlu pe hard după fix doi ani de secetă. Tot la Doha, în 2014, a triumfat Nadal ultima oară pe această suprafață.

Spaniolul a trecut de două meciuri de câte trei seturi cu adversari fără cotă; întâi s-a chinuit un pic cu Carreno-Busta, apoi Kuznetsov l-a expus pe Rafa, care a arătat însă mult mai bine în semifinala cu Illya Marchenko. Diferența fundamentală între 2015 și 2016: anul trecut, Nadal a pierdut un meci similar la Doha, cu Michael Berrer. De data asta, numărul 5 mondial a survolat cu mine momentul de slăbiciune din sferturi. “Cu siguranță că o finală face bine pentru încrederea mea și confirmă că finalul lui 2015 a fost ceva real”, a spus ibericul.

Va fi, însă, la fel de bine pentru încrederea sa un meci cu Djokovic atât de devreme în sezon? Nadal e pe un trend ascendent deja de câteva luni, dar sentimentul general e că întâlnirea cu sârbul se produce, totuși, la un moment în care Rafa nu e încă gata să îi opună rezistență liderului mondial. Ar trebui, însă, să vedem un meci mult mai competitiv decât în cele patru ocazii de anul trecut, în special dacă Rafa își va proteja serviciul doi și va găsi o idee în plus de agresivitate pe forehand. E o șansă pentru Nadal să-și producă singur puțin momentum și să dea totul pentru o eventuală surpriză; dacă ea se va produce, i-ar schimba prea puțin dinamica sârbului înainte de Australian Open, dar ar influența-o foarte mult pe cea a lui Rafa.

Între timp, celălalt component al tripletei istorice care a dominat circuitul masculin în ultimul deceniu își vede și el de treabă la Brisbane. Federer a fost chinuit de un virus în prima parte a săptămânii, iar prezența lui pe teren, amânată până în ultimul moment posibil, a părut în pericol. După startul târziu în turneu, Federer a trebuit să joace sferturile la mai puțin de 24 de ore de la ieșirea de pe teren cu Kamke, și a admis că efortul l-a ajuns din urmă. “Corpul nu e încă pregătit, așa că e bine că am trecut de meci fără mari costuri”. Singurul cost a fost un set cedat lui Dimitrov, o premieră în cele patru întâlniri directe cu fostul viitor Federer. Elvețianul se pregătește acum de un alt jucător tânăr cu potențial mare și rever cu o mână: va juca prima oară cu Dominic Thiem, austriacul de pe locul 20 și cu 12 ani mai tânăr. Thiem, care l-a bătut în trei seturi pe Cilic, refuzându-i lui Federer șansa unei revanșe cu Cilic după acea înfrângere sonoră de la US Open 2014, spunea că și-a dorit mult acest meci: “Pentru fiecare jucător tânăr e o experiență fantastică să joci cu Roger, probabil cel mai bun din toate timpurile. Poți să înveți atâtea lucruri de la el”. Cealaltă semifinală este un duel între doi jucători predispuși la rezultate bune la Brisbane: Milos Raonic și Bernard Tomic. O potențială reeditare a superbei finale de anul trecut dintre Roger și Milos (de data asta, cu Ljubicic în celălalt staff) este în continuare pe masă.

Celălalt turneu masculin al săptămânii, cel de la Chennai, are în semifinale o nouă reîntâlnire între bunii prieteni Wawrinka și Paire, plus un meci între Coric și Bedene. 

Celelalte puncte de interes ale zilei sunt rezumate pe Treizecizero Fast.