A început epoca Alcaraz: Carlos Alcaraz, tânărul cu cel mai captivant potențial din tenisul momentului, câștigă titlul la Miami

Radu Marina | 3 aprilie 2022

Carlos Alcaraz e noul campion al turneului de la Miami după victoria obținută în finala cu Casper Ruud, 7-5, 6-4, devind astfel primul spaniol care triumfă în acest turneu. Alcaraz își trece în cont primul Masters al carierei și al treilea titlu la total, după Umag și Rio de Janeiro.

Carlos Alcaraz a câștigat titlul de la Miami, după o nouă victorie spectaculoasă, 7-5, 6-4 în finala cu norvegianul Casper Ruud. Este cel mai mare titlu al carierei de până acum a lui Carlos, și, judecând după cum evoluează cariera lui și după calitățile pe care le arată meci de meci, cu siguranță nu e ultimul.

În vârstă de 18 ani, Alcaraz devine cel mai tânăr campion din istoria turneului de la Miami și al treilea cel mai tânăr câștigător al unui turneu de categorie ATP 1000, după Michael Chang (1990, Toronto) și Rafael Nadal (2005, Monte Carlo). În felul acesta, Alcaraz îi ia locul lui Novak Djokovic în această listă, dar și în istoria turneului de la Miami, sârbul fiind până la victoria spaniolului cel mai tânăr câștigător de la Miami – record care a fost depășit acum și care a fost stabilit în 2007. 

Alcaraz, care a câștigat 23 din ultimele sale 25 de meciuri, intră cu adevărat pe scena mare a tenisului și pune un semn de exclamare masiv lângă ascensiunea lui fulminantă. Acest titlu, cel mai mare al carierei lui de până acum, marchează progresul absolut incredibil pe care l-a reușit în decurs de doi ani. În februarie 2020, Alcaraz a debutat în circuitul ATP, iar doi ani mai târziu are trei titluri ATP, câștigător de turneu Masters și mai are un singur pas până la Top 10 – de luni va urca pe locul 11.  

Alcaraz încheie triumfal o săptămână care n-a fost deloc ușoară, pentru că traseul către acest trofeu n-a fost nici pe departe unul facil. Alcaraz a pierdut pe parcursul săptămânii la Miami un singur set și a trecut, pe rând, de Marton Fucsovics, Marin Cilic, Stefanos Tsitsipas, Miomir Kecmanovic, Hubert Hurkacz (câștigătorul de anul trecut) și, acum, Casper Ruud. 

Firește, finala cu Ruud n-a fost nici ea una facilă, și era normal să fie grea pentru ambii, era cel mai important meci al carierelor lor. Dar, asemănător ultimelor partide de la Miami, Alcaraz a găsit o cale să se salveze și să câștige, chiar dacă tenisul său n-a fost la cele mai înalte cote pe tot parcursul finalei. 

Nici Alcaraz și nici Ruud n-au jucat cel mai bun tenis al lor în această finală, dar finalele nu înseamnă că trebuie (sau poți) să joci neapărat tenisul cel mai bun, ci să joci tenisul care câștigă trofeul. Au avut segmente de joc în care ambii au jucat foarte bine, dar nu a existat o continuitate, iar miza meciului i-a apăsat suficient de mult încât să nu poată juca liber; s-a jucat în multe momente prea îngrjit, în unele cu dezinvoltură și în cea mai mare parte a timpului cu dorința de a nu greși, de a nu forța, de a nu risca prea mult. 

Casper Ruud a fost cel care a început finala mai alert și s-a distanțat rapid la 4-1, dar Alcaraz a fost cel care a revenit și în final s-a impus în primul set, câștigând următoarele trei game-uri și fugind apoi cu primul set după un game de retur excelent la 5-5, când a făcut break-ul decisiv. A pus o presiune enormă cu acele retururi lungi și deranjante – care au și făcut, de fapt, diferența în această finală. 

Cu primul set cedat la mare luptă, Ruud a scăpat din mână începutul de set doi, iar asta avea să-l coste, în cele din urmă, finala. Începutul slab de set doi, când și-a cedat încă din primul game serviciul și s-a văzut condus cu 3-0 a fost un ecart prea mare pentru a mai putea recupera acea distanță, dat fiind faptul că Alcaraz a pierdut doar cinci puncte cu primul serviciu. 

Alcaraz n-a strălucit azi, dar a știut ce să facă și cum să facă pentru a câștiga – iar asta e o altă calitate a marilor campioni. S-a chinuit o vreme bună în primul set până și-a găsit ritmul, a revenit de la 1-4 – dar când a făcut-o, a făcut-o impecabil și nu s-a mai uitat în urmă. 

Profitând apoi de startul nefast al adversarului, în setul doi a luat cu ambele mâini mica șansă apărută – lipsa de concentrare a lui Ruud, seriile de erori neforțate – și, din nou, nu a mai lăsat garda jos, reușind în final să obțină ceea ce și-a dorit: un titlu mare.  Un titlu mare pentru un jucător deja mare, capabil să devină și mai mare de atât. 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi