Zverev câștigă al doilea titlu de Grand Slam al carierei, închide cercul după eșecul din urmă cu șase ani

Alexander Zverev a fost agonizant de aproape de titlul US Open în 2020 și a pierdut o finală în care condusese cu 2-0 la seturi. Duminică seara, după ce Ben Shelton i-a luat setul trei și a ridicat pentru prima dată cu adevărat Arthur Ashe în picioare, germanul a făcut exact ce n-a putut face atunci: a închis.

Alexander Zverev l-a învins pe Ben Shelton, 6-3, 7-6(2), 5-7, 6-2, și a câștigat primul lui titlu US Open. Este al doilea titlu de Grand Slam al germanului, după Roland-Garros, ambele venite în acest sezon. Zverev termină astfel un an de Slamuri cu 25 de victorii și doar două înfrângeri.

Finala a pornit într-o atmosferă construită aproape complet în jurul lui Shelton. Americanul ajunsese pentru prima dată într-o finală majoră, după ce îi eliminase pe Carlos Alcaraz și Frances Tiafoe, iar publicul a venit cu speranța de a vedea încheiată așteptarea începută după titlul lui Andy Roddick din 2003. În plus, Shelton devenise primul jucător american de culoare ajuns în finala de la New York de la Arthur Ashe, în urmă cu 54 de ani. Numai că meciul s-a derulat încă de la început în termenii lui Zverev.

Germanul a făcut break chiar în primul game, iar Shelton, care trăise mare parte din turneu din energia pe care o produce cu serviciul și cu primele lovituri, nu a reușit să-și creeze aproape nimic pe retur. În primele opt game-uri, Shelton nu câștigase nici măcar un punct pe primul serviciu al lui Zverev. Aici a fost, de fapt, diferența mare a finalei. Shelton are o putere de foc comparabilă, poate produce lovituri pe care puțini jucători le au, dar Zverev i-a cerut să le producă mereu. Retur după retur, schimb după schimb. L-a ținut departe de zonele confortabile, s-a apărat foarte bine când Shelton a venit în față și l-a împins să mai joace încă o minge. Pentru un jucător care are încă tendința să caute ieșirea rapidă din punct, presiunea s-a acumulat.

Setul al doilea a fost mai echilibrat, dar tiebreakul n-a fost. Zverev s-a desprins imediat la 5-0 și l-a câștigat cu 7-2. După aproape trei ore, Shelton încă nu făcuse break. Apoi, la 5-5 în setul trei, meciul s-a schimbat pentru câteva minute. Shelton a început să ia mingea mai devreme, a găsit mai des forehandul pe care îl căutase toată după-amiaza și, la 6-5, a obținut în sfârșit break-ul. Setul era al lui, tribunele au revenit în meci și situația devenise imposibil de ignorat: Zverev conducea din nou cu 2-0 la seturi într-o finală de US Open și tocmai îl pierduse pe al treilea.

Dar un nou episod 2020 nu putea să se mai producă, din multiple motive. Întâi, Shelton nu e Dominic Thiem, iar Zverev, nu mai e Zverev de atunci. E eliberat de presiunea câștigării unui Slam, corvoadă de care a scăpat vara aceasta, la Paris, iar acum a putut gestiona liniștit încercarea de comeback a lui Shelton, punându-i capăt cu un set patru dominat clar. 

Pentru Shelton, finala nu schimbă prea mult sensul turneului. A ajuns la 23 de ani într-o primă finală de Slam, după victorii cu Alcaraz și Tiafoe, iar de luni va fi numărul 4 mondial. Jocul lui e vizibil mai complet decât în urmă cu doi-trei ani: returul, backhandul și capacitatea de a rămâne în schimburi au crescut mult. Dar finala a arătat și câtă muncă mai are de făcut pentru situațiile când serviciul nu-i rezolvă problemele.

Pentru Zverev, semnificația e alta. După ani întregi în care discuția despre cariera lui ajungea inevitabil la Slamurile pe care nu le câștigase, are acum două în trei luni. Este primul german campion la US Open după Boris Becker, în 1989, și a câștigat Roland-Garros și US Open în același sezon. Dar 2026 a schimbat ceva ce părea fixat de mult în jurul lui. Alexander Zverev nu mai este jucătorul despre care se întreabă lumea dacă va câștiga vreodată un Grand Slam, dacă va putea profita de șansele bune care îi apar în cale. Are două. Iar pe al doilea l-a câștigat tocmai pe terenul pe care, vreme de șase ani, suferise cea mai grea înfrângere a carierei lui.