Mirra Andreeva câștigă titlul Roland-Garros

Andreeva a dominat în finala cu Maja Chwalinska în drum spre primul ei titlu de Grand Slam al carierei.

Mirra Andreeva este noua campioană de la Roland-Garros, după 6-3, 6-2 în finala cu Maja Chwalinska.

Despre Andreeva s-a spus încă din primele ei luni în circuit – de când debuta la doar 15 ani pe tabloul de la Madrid – că are tot pachetul necesar pentru a câștiga un titlu de Grand Slam. Rezultatele importante și saltul nu au întârziat să apară, iar, în ciuda unor greșeli inerente de pe traseu, ascensiunea ei a părut una continuă, destul de lină. Azi, la 19 ani, ea a făcut pasul final, trecând de la potențial la consacrare într-un meci pe care l-a gestionat impecabil, aproape ca o veterană. Când vine vorba de cum să răspunzi așteptărilor de la o vârstă așa de fragedă, puține jucătoare pot să spună că au livrat atât de repede și atât de bine precum Mirra.

Meciul a pus pe tapet diferența valorică dintre cele două. După un start strâns, Andreeva s-a adaptat la stilul polonezei, surclasând-o cu opțiunile ei superioare și cu experiența la acest nivel. De la 2-3, Andreeva a câștigat 9 game-uri consecutive și 10 din ultimele 12, tranșând finala fără echivoc.

A fost un duel în care am regăsit clasica situație când o jucătoare al cărei stil de joc deranjant, nuanțat și variat, combinat și cu factorul surpriză, a funcționat o vreme împotriva unor jucătoare relativ unidimensionale, dar care este expusă când dă peste cineva care are în bagajul tehnic mai multe planuri de joc.

Iar Andreeva – care poate sta și în defensivă fără probleme oricât e nevoie, poate și varia, poate și ataca, și are, fără îndoială, un serviciu superior polonezei – este acea jucătoare. Pe măsură ce game-urile treceau, devenise evident că Chwalinska nu are cu ce s-o rănească efectiv pe Andreeva. Doar varietatea în sine nu a fost suficientă azi. Și nu a ajutat nici că poloneza a adunat un kilometraj aproape dublu față de cel al oponentei ei; prospețimea fizică și mentală, sau lipsa ei mai degrabă, a fost de asemenea o cheie importantă a acestei finale. Și nici că Maja e lipsită de experiență la acest nivel; nu că Andreeva ar mai fi jucat finale de Slam, însă a jucat infinit mai multe meciuri tari, la nivel ridicat. Pentru poloneză, acesta a fost prima oară când a întâlnit o jucătoare din Top 10.

Traseul Majei – abia a doua jucătoare din istorie care vine din calificări până în finala unui Grand Slam – rămâne povestea specială și inspirațională a unei ediții de Roland-Garros plină de surprize de proporții. Rând pe rând, favoritele principale – Sabalenka, Rybakina, Gauff, Swiatek – au părăsit turneul devreme sau foarte devreme. Asta a deschis tabloul și drumul către o finală între favorita 8 și o sportivă din calificări. 

Chwalinska face acum un salt masiv, de pe 114 pe 21 în lume, și își vede schimbată dramatic cariera. Rămâne de văzut dacă Wimbledon îi va oferi un wildcard pentru ediția din acest an; altfel, poloneza ar fi nevoită să o ia de la capăt în calificări. Însă, chiar și așa, asta e o problemă temporară. Clasamentul ei e, pentru cel puțin un an, dramatic îmbunătățit. La rându-i, Andreeva trece pe 6, dar, în același timp, pe locul 1 din Race. Și tot la nivel de update-uri de clasament post-RG, jucătoarea din România cu cel mai bun ranking, Sorana Cîrstea, va fi pe 19 (și pe 10 în clasamentul Race).

Andreeva își trece, astfel, numele pe lista de onoare a turneului francez, devenind și cea mai tânără câștigătoare a Roland-Garros de la Monica Seles încoace, acum 34 de ani. Ea le urmează pe tabloul campioanelor unor nume precum Garbine Muguruza (2016), Jelena Ostapenko (2017), SIMONA HALEP (2018), Ashleigh Barty (2019), Iga Swiatek (2020), Barbora Krejcikova (2021), Iga Swiatek (2022 – 2024) și Coco Gauff (2025).