Sorana Cîrstea se oprește în sferturile de finală de la Roland-Garros, după cel mai bun traseu al ei într-un Slam în ultimii ani

Parcursul Soranei Cîrstea la Roland-Garros s-a încheiat odată cu duelul cu Mirra Andreeva, favorita 8 câștigând cu 6-0, 6-3, în puțin sub o oră. Andreeva – care a jucat unul dintre cele mai bune meciuri ale ei dintr-un sezon în care are cele mai multe victorii din circuit, 34 – va juca a doua ei semifinală la Paris.

Condițiile meteo au făcut ca meciul să se joace indoor, acoperișul de pe Philippe-Chatrier fiind tras pentru startul sesiunii de zi. O schimbare considerabilă față de felul în care a început acest turneu, sub un soare care i-a făcut pe destui jucători să sufere serios, și o schimbare importantă și pentru contextul duelului dintre Andreeva și Sorana Cîrstea, una nu tocmai avantajoasă pentru româncă.

Cu acoperișul tras, Chatrier devine o sală imensă în care umiditatea face mingea mai grea, iar condițiile devin considerabil mai lente și mai previzibile, ceea ce favorizează jocul de construcție metodică și de control al execuției pe care îl preferă Andreeva, și o dezavantajează pe Sorana, care se simte mai bine atunci când poate beneficia de un timing mai rapid și de mingi mai vii. Și, într-adevăr, Mirra aproape că nu a făcut nimic greșit într-un prim set în care a avut toate răspunsurile: după două game-uri echilibrate în startul meciului, Andreeva le-a câștigat la pas pe următoarele patru, punând capăt primului set în 22 de minute, cu un raport de winners neobișnuit pentru un meci al Soranei: 9-1.

Soranei i-a fost greu să apuce meciul în contextul acesta, să provoace stricăciuni, să găsească o cale prin apărarea Andreevei, să o pună în dificultate. A avut un moment brief încurajator în startul setului secund, când a găsit de câteva ori o minge moale spre forehandul Mirrei, lovitura mai slabă a acesteia, obținând erori neforțate în felul acesta. Dar nu putea fi o strategie sustenabilă pe termen lung. La 2-2, Andreeva a jucat un game impecabil, reușind break-ul cu o serie de lovituri sclipitoare, și chiar dacă l-a pierdut imediat mai apoi, pentru 3-3, dinamica meciului nu se schimbase deloc, de fapt. Andreeva a continuat să citească jocul foarte bine, să se înfrupte dintr-un ritm de joc care i-a venit ca o mănușă, și a sprintat cu ultimele trei game-uri, încheind meciul cu un 6-0, 6-3 incontestabil.

Andreeva ar fi fost oricum un match-up dificil pentru Sorana în orice condiții, dar în cele ale acestui meci, care au făcut-o să pară fără puteri, muntele de urcat pentru româncă a fost cu atât mai mare.

A contat, fără doar și poate, și presiunea crescută a momentului, scena mai mare și miza semnificativă a unei potențiale prime semifinale de Slam a carierei, pe un tablou pe care se putea spera chiar la mai mult. În ce măsură toate astea i-au afectat liniștea interioară a Soranei, doar ea știe cu adevărat, însă ea nu s-a ascuns în ultima perioadă în a admite că, ori de câte ori reușește să joace punctul, și nu scorul sau ocazia, joacă mai bine, mai aproape de potențialul ei curat. Iar atunci când resimte presiunea, jocul ei are de suferit. Cert este că astăzi a părut și destul de tensionată, un pic apăsată de luminile de pe Chatrier. Presiunea a fost substanțială și în partea de final a meciului din optimile de finală cu Wang, dar atunci Sorana a găsit forța interioară de a trece linia, nu fără dificultăți. Frumusețea – sau durerea, depinde de unde te uiți – tenisului este că fiecare nou meci se pictează întotdeauna de la capăt pe o pânză albă, însă culorile care ni se dau și cu care trebuie să lucrăm nu sunt mereu aceleași, de la un meci la altul. Ele depind de un milion de detalii văzute și nevăzute, unele dintre ele evidente și clare, altele, însă, decise de acum foarte mulți ani.

Rămân un turneu și un parcurs cu adevărat speciale pentru Sorana, care a scris istorie la propriu, devenind jucătoarea care atinge cea mai lungă perioadă de timp între un sfert de finală și un al doilea, la un Grand Slam în era Open. 17 ani au trecut între Sorana care o învingea dramatic pe Jelena Jankovic în optimile din 2009, după ce eliminase deja alte două favorite, și Sorana care, la 36 de ani, în ultimul an al carierei, ajunge fără set pierdut în sferturile unui Roland-Garros substanțial schimbat între timp.

Asta în sine e o performanță, iar sezonul e abia la jumătate. Pentru Sorana, care își va păstra și consolida locul în Top 20 după acest turneu, oportunitățile la alte rezultate importante rămân semnificative în continuare. De aici înainte, cu obiectivul principal al acestui an de adio deja atins, tot ce va obține în plus chiar este un bonus.

Foto: Profimedia Images