Emma Răducanu, din nou la Transylvania Open: „Vreau să mă simt mândră când pășesc pe teren”

Emma Răducanu a ajuns la Cluj, pentru a doua ei prezență la Transylvania Open, într-un punct al carierei diferit față de prima ei apariție din România, în 2021. Atunci avansa până în sferturile de finală de la Cluj, și asta la doar câteva săptămâni după incredibila ei victorie de la U.S. Open 2021 – un titlu cu care a intrat în istoria tenisului drept prima jucătoare care a câștigat un turneu de Grand Slam venind din calificări.

După câțiva ani în care accidentările nu i-au dat pace, Emma (23 de ani) încearcă în prezent să își regăsească nivelul și stilul de joc. Mai mult decât rezultate, caută un plus de constanță și stabilitate, dar și sentimentul că este ea însăși când intră pe teren.

Ne-am întâlnit cu Emma în Players Lounge, cocheta zonă destinată jucătoarelor de la Transylvania Open, și am găsit o jucătoare cu o viziune matură, conștientă de propriul parcurs. Am vorbit cu ea despre importanța procesului, despre bucuria ei de a fi pe teren și nevoia de a rămâne fidelă propriului drum – dincolo de presiuni și așteptări exterioare.

Emma, cum ești? Cum te simți la Cluj?

Sunt foarte fericită să fiu aici, în Cluj, sunt foarte fericită să fiu înapoi în România! Au trecut câțiva ani de când am jucat ultima dată la Transylvania Open, câțiva ani de când am fost ultima dată să-mi vizitez familia. Mă simt foarte bine și foarte bine primită aici. Toți sunt foarte primitori.

Ce te leagă astăzi cel mai mult de România, având în vedere cât de mult timp petreci în circuit?

Într-adevăr, e foarte greu să găsești timp pe parcursul anului să călătorești în afara turneelor. De obicei, avem patru zile acasă, părinții mei sunt în UK, deci e foarte ușor pentru mine să mă întorc unde sunt ei. Însă sunt foarte conectată cu România. Când sunt la turnee, vorbesc foarte mult cu Gabi Ruse, e o prietenă bună și mă bucur foarte mult să am o astfel de relație în circuit. Iar când sunt acasă, tata o sună pe bunica în fiecare seară și așa pot vorbi cu ea.

E fericită bunica ta că ești aici, în România?

Da, e foarte fericită. Din păcate, ea nu poate ajunge la Cluj, dar sper să ajung după turneu la București să o vizitez.

Care sunt obiectivele tale aici? Cum ți se pare tabloul și cum te simți în legătură cu turneul?

Am un prim tur dificil împotriva lui Greet (Minnen). E o jucătoare grozavă și cred că jocul pe hard indoor o avantajează mai mult, e o jucătoare periculoasă. Știu că trebuie să fiu în cea mai bună formă a mea. Cred că cel mai mare obiectiv pentru mine e să joc în modul și stilul cel mai potrivit mie, indiferent dacă-mi iese sau nu jocul de la început. Desigur că vreau să-mi iasă jocul, dar atâta timp cât fac pași în direcția pe care mi-o doresc, voi fi mulțumită.

Ai doar 23 de ani, dar sportul de performanță te-a pus față în față cu multe provocări. Cum simți că te-ai maturizat în toți acești ani petrecuți în circuit, te-au ajutat să crești nu doar ca sportiv, ci și ca om?

E foarte dificil. Cred că te formează ca om și te învață să fii puternic, adaptabil. Ești expus la diverse provocări, greutăți și obstacole, iar la o vârstă foarte fragedă e greu să înțelegi tot ce vine la pachet cu ele, inclusiv negativitatea. Vii dintr-un spațiu pur, inocent și, dintr-o dată, ești expus lumii reale. A trebuit să mă maturizez foarte repede, să trec prin diferite etape și schimbări, inclusiv schimbări de personalitate, iar cu fiecare etapă am mai învățat ceva despre mine. Nu cred că sunt un produs complet, nici că sunt complet matură acum, dar cred că sunt pe drumul bun.

Simți că trebuie să joci într-un anumit fel? Care este stilul Emma Răducanu – modul tău de a juca în care te simți bine, în echilibru, te bucuri de joc și te distrezi pe teren?

Da, vreau să joc agresiv, vreau să fiu mai expresivă pe teren, vreau să fiu în control mai mult. Să mă întorc la acest stil e principalul meu obiectiv; și o să mă bucur când fac asta.

Cum faci să rămâi fidelă propriei călătorii? Este uneori dificil să găsești bucurie în ceea ce faci?

Sincer, mă bucur de proces când mă antrenez așa cum trebuie. Sunt înconjurată de oameni în care cred, care mă ajută să merg în direcția pe care mi-o doresc. Să am un plan îmi aduce foarte mare bucurie. Și cred că ăsta e singurul lucru pe care îl pot controla cu adevărat. Rezultatele nu le pot controla, dar procesul și ce fac zi de zi – asta e ceva ce pot influența. Atunci când simt că fac lucrurile potrivite din acest punct de vedere, sunt împăcată cu mine și mulțumită că merg în direcția care trebuie. Nu toate zilele sunt bune, dar atâta timp cât lucrurile merg, per ansamblu, în direcția aceea, sunt bucuroasă.

De unde îți iei inspirația dincolo de sport și tenis? Ce îți place să faci în timpul pe care îl petreci în afara terenului de tenis?

Iubesc să citesc! Anul ăsta mi-am propus să citesc cel puțin două cărți pe lună și fac asta. Cartea pe care o citesc acum e una pe care nu o pot lăsa din mână, oricând am oportunitatea încerc să citesc. Abia aștept să termin antrenamentul ca să pot citi. Este o carte thriller și mă învață o mulțime de lucruri despre contextul istoric al anumitor state, pentru că e bazată pe o poveste adevărată. Simt că învăț lucruri noi și, în același timp, mă decuplez de lume. Mi-am mai propus anul ăsta să vizitez mai mult orașele în care sunt, pentru că și asta mă ajută să mă detașez puțin de lumea tenisului. Oamenii plătesc ca să viziteze aceste locuri minunate și ar fi păcat să nu profit. Aș mai zice și că vreau să mă expun mai deschis la culturile și galeriile de artă ale locurilor pe care le vizitez.

Dar în Cluj? Ai reușit să vizitezi ceva?

Doar ce am ajuns vineri seară și am avut antrenamente mare parte din zi, dar am reușit să ajung în Centrul Vechi la o cafea. Cafeaua e foarte bună în Cluj. Am fost într-o cafenea unde era și o galerie de artă, deci le-am bifat pe ambele. (râde)

Ce ți-ai propus pentru 2026?

Planul meu pentru anul ăsta e să joc într-un stil în care mă regăsesc, de care să mă bucur și care să-mi placă. Vreau să mă simt mândră când pășesc pe teren. Ăsta e obiectivul meu principal. Și cred că anul trecut am reușit să întorc sezonul în favoarea mea și să îl închei foarte bine, într-o poziție de cap de serie. Anul ăsta, provocarea va fi să mențin acest nivel. Pentru mine, cel mai important lucru, în acest moment, este să mă antrenez în mod corect și să duc asta și pe teren, în meciuri, deci să reușesc să joc la același nivel.

Fotografii de Ramona Toderaș