România învinge Nouă Zeelandă în BJK Cup, urmează meciul decisiv cu Polonia. Despre debuturile la echipa națională

Echipa României de BJK a învins cu 3-0 Nouă Zeelandă la Gorzów și rămâne în cărți pentru calificare înaintea întâlnirii decisive de duminică cu Polonia, care va stabili cine merge mai departe în calificările pentru Turneul Final.

Primul punct al zilei a fost adus de Ruxandra Bertea, care a învins-o, 6-2, 6-1, pe Vivian Yang, iar Gabriela Lee a adus victoria pentru România după ce a trecut în trei seturi, 4-6, 6-0, 6-1 de Elyse Tse. În ultimul meci al zilei, echipa Monica Niculescu/Mara Gae a trecut de Routlife/Otway, 6-2, 3-6, 10-6.

Atât Ruxandra, cât și Gabriela au debutat astăzi în BJK Cup pentru România și au obținut două victorii foarte bune, chiar memorabile în felul lor. La 19 ani, Ruxandra Bertea a bifat prima ei victorie la acest nivel și a arătat multe semne încurajatoare pentru viitor. În vreme ce Gabriela și-a sărbătorit și ea debutul la 30 de ani în echipa României cu o victorie prețioasă.

Dintre meciurile jucate astăzi, probabil victoria Ruxandrei Bertea este cea mai relevantă. Dacă la Gabriela Lee așteptările erau mai mari, pentru că e o jucătoare cu destulă experiență, care a mai avut apariții la nivel înalt, iar această victorie cu Elyse Tse (4-6, 6-0, 6-1) nu e nici pe departe vreo surpriză, evoluția Ruxandrei a fost pe alocuri grozavă, mai ales în contextul în care – pentru mulți urmăritori ai tenisului românesc – ea este încă o prezență puțin cunoscută. A fost, tocmai de aceea, un prilej bun de a vedea ce poate produce pe un teren, unde excelează, ce face foarte bine și cât de departe ar putea ajunge.

Ruxandra are lovituri grele, cu care poate face diferența rapid, are un serviciu bun, pe care știe cum să-l varieze (nu e nimic la întâmplare în felul în care își alege unde va servi), are arme și știe cum și când să le folosească. Stă în schimburi de mingi cu adversara, alternează lungimile, se joacă cu efectele și când găsește momentul oportun accelerează impecabil. Acest ultim detaliu arată și maturitatea din jocul ei: nu se repede să atace, nu atacă să scape de minge, ci caută mingea potrivită să puncteze decisiv, nu îi e teamă când adversara o cheamă la fileu. În plus, are siguranță în lovituri și nu îi e teamă să accelereze: intră în teren, face pasul să atace, e stăpână pe situații și încearcă mereu să fie ea cea care impune condițiile de joc.

Dar, dincolo de asta, cel mai important e că îi place să joace tenis și se bucură de asta; pare banal, dar e, de fapt, esențial Uneori e suficient să urmărești un meci să îți dai seama că unei jucătoare îi place să fie competitivă, să se lupte, să arate adversarei că orice ar face tot nu va fi suficient, să transmită constant mesaje. Atitudinea Ruxandrei de astăzi a fost formidabilă pe tot parcursul meciului: a servit ași la rând când a fost în situații mai complicate, a revenit când a fost condusă, a fost agresivă pe mingile de break și a transmis adversarei aproape la fiecare punct câștigat că e prezentă în meci și nu cedează.

Atitudinea asta curajoasă – cu atât mai relevantă cu cât a venit într-un moment de debut, în care i s-a cerut să poarte pe umeri responsabilitatea intrării României în competiție – poate duce un jucător foarte departe. Nu câștigi un meci de tenis doar prin lovituri; e esențial să ai și alte valori în bagaj, să vii cu altceva pentru a face diferența atunci când poate, într-o zi, jocul nu te ajută neapărat.

E evident devreme de concluzii sau să vorbim despre ce va fi și cum va arăta cariera Ruxandrei după un meci bun pe care l-a făcut la BJK, cu o adversară mai slab clasată decât ea. Dar meciul ăsta se poate dovedi important: a debutat într-o competiție mare, cu destulă presiune pe umeri, cu o victorie reconfortantă, în care a arătat că are tot ce îi trebuie pentru a urca și mai mult în clasament. Iar dacă acest trend se păstrează – în decurs de un an a urcat peste 600 de locuri în clasamentul WTA – se pot întâmpla lucruri frumoase.

Meciul cu Polonia e un alt tip de situație

După victoria de astăzi cu Nouă Zeelandă, România se pregătește de un test greu, aproape imposibil de trecut la prima vedere, cu Polonia. Echipa care câștigă mâine merge mai departe. Cea care pierde va retrograda în zona regională. E o zonă în care România a mai fost până în 2013 și din care a ieșit cu greu, după ani de zile de eforturi, deschizând mai apoi calea către aproape un deceniu în care echipa, în diversele ei variante, s-a bătut de la egal la egal cu orice adversară.

Întâlnirea cu Polonia e dificilă, iar șansele României sunt minime. Polonia are în echipă două jucătoare (Iga Swiatek, Katarzyna Kawa) care, valoric vorbind, sunt peste toate jucătoarele României. Asta nu înseamnă că întâlnirea e deja decisă; Kawa e mai bine clasată, are experiență dar are și oscilații. E suficient să prindă o zi mai puțin grozavă și lucrurile se pot schimba. Iar într-un posibil meci de dublu decisiv, Monica și Mara pot face lucruri mari împreună: am văzut asta și astăzi, în meciul contra echipei din Noua Zeelandă, unde au comunicat bine, s-au completat și au reușit câteva combinații excelente.

Swiatek va fi greu de învins – e greu de învins pentru oricine, dar aici are și un plus de motivație, pentru că joacă acasă. Dar pentru Ruxandra va fi un test din care, oricare ar fi deznodământul, ar putea ieși câștigată: va putea să înțeleagă cât de departe e față de o jucătoare de tipul Igăi, are ocazia să-și ridice nivelul pentru că știe ce forță va avea în partea cealaltă a fileului și e de urmărit cât va putea rezista. Dacă reușește să se țină aproape de adversară, să-și țină serviciul constant și va avea timp să se așeze în teren, meciul e de urmărit. Dar, indiferent de ce se întâmplă, pentru ea experiența chiar va fi una de neprețuit și asta în sine e o victorie.