Monegascul Valentin Vacherot bate recordul lui Andrei Pavel, devine jucătorul cel mai jos clasat care ajunge într-o finală de Masters

Valentin Vacherot e povestea finalului de sezon: jucătorul monegasc s-a calificat în finala de la Shanghai, după ce l-a învins pe Novak Djokovic în două seturi, 6-3, 6-4.

Vacherot devine astfel jucătorul cel mai jos clasat din istorie care ajunge într-o finală de Masters, el începând turneul de pe locul 204. Mai mult, el a ajuns la Shanghai ca alternate, nefiind nici măcar sigur că va putea juca în calificări, ajungând acolo doar după alte retrageri. 

Deja memorabil, traseul lui Vacherot a devenit și mai special azi, prin victoria în fața numărului 5 mondial, chiar dacă Djokovic a fost la un nivel fizic diminuat, după eforturile depuse în această săptămână cu condiții de joc – temperatură și umiditate – foarte dificile la Shanghai, el primind îngrijiri de câteva ori în timpul meciului. Djokovic, 38 de ani, căuta primul lui titlu mare de la medalia olimpică de anul trecut și un al 5-lea titlu la Shanghai, și părea bine poziționat în absența lui Carlos Alcaraz și în contextul în care Jannik Sinner a abandonat din cauza crampelor mai devreme în turneu.

Cu tot cu calificări, Vacherot a câștigat în total opt meciuri la Shanghai, printre victoriile notabile numărându-se cele cu Alexander Bublik sau cu Holger Rune. Cinci dintre învinșii săi se numără printre primii 32 de jucători din lume. Acum va juca finala fie cu Daniil Medvedev, fie cu Arthur Rinderknech, care-i chiar vărul lui Vacherot.

Andrei jucase finala la Paris

Până azi, acest record îi aparținea lui Andrei Pavel, care ocupa locul 191 la momentul în care s-a calificat în finala Mastersului indoor de la Paris, în 2003. Andrei a învins atunci nume grele: 7-6, 6-2 cu Karol Kucera în primul tur, 7-5, 7-6 cu Felix Mantilla în turul 2 (favorit 15), apoi a beneficiat de retragerea lui Guillermo Coria (4); 2-6, 6-3, 6-2 cu Rainer Schuettler (5) în sferturi și 6-2, 4-6, 6-4 cu Jiri Novak (14) în semifinale. 

Andrei a pierdut strâns în finala cu Tim Henman, 6-2, 7-6, 7-6, într-o perioadă în care finalele de Masters se jucau pe sistemul trei seturi din cinci. Henman îi eliminase pe Roger Federer în sferturi și pe Andy Roddick în semifinale.

La vremea respectivă, Andrei ajunsese mai degrabă întâmplător pe 191, după un an în care jucase puțin, din cauza accidentărilor. El începuse sezonul de pe locul 26, cu un an înainte jucase sferturi la Roland-Garros, iar cu doi ani înainte câștigase Mastersul de la Toronto, cel mai important titlu al său. Ajutat și de finala de la Paris, Andrei avea să revină în clasament, iar un an mai târziu atingea cea mai bună clasare a carierei, locul 13.