Carlos Alcaraz îl domină pe Jannik Sinner, câștigă titlul US Open și redevine lider mondial!

Carlos Alcaraz este noul campion al US Open! Într-o finală cu mize multiple, Alcaraz și-a depășit marele rival, pe Jannik Sinner, în drum spre al șaselea titlu de Grand Slam al carierei și al doilea reușit la New York.

A fost 6-2, 3-6, 6-1, 6-4 pentru Carlos, care și-a continuat forma fantastică arătată pe tot parcursul turneului. Succesul său înseamnă și că Alcaraz devine noul lider al clasamentului ATP, punând capăt seriei de 65 de săptămâni petrecute de Sinner pe primul loc.

Alcaraz câștigă astfel două din cele trei finale de Slam jucate sezonul acesta contra lui Sinner și-și extinde avantajul asupra acestuia în head-to-head la 11-5.

Sinner a jucat a 5-a lui finală de Slam la rând și a intrat într-un grup de elită, alături de Rod Laver, Roger Federer și Novak Djokovic, singurii bărbați care au jucat toate cele patru finale de Grand Slam în același sezon. Eșecul din finală a pus capăt unei serii de 27 de victorii consecutive pe hard reușite de Sinner în Slamuri.

Alcaraz adaugă, de luni, la cele 36 de săptămâni ca lider mondial acumulate între 2022-2023. Spaniolul are mai multe titluri în 2025 (7) decât înfrângeri (6).

Ca multe dintre meciurile celor doi, și această finală a fost una frumoasă. Nu una dramatică, dar o partidă care a reamintit că această rivalitate e una cu adevărat spectaculoasă și, cel mai probabil, va crește sensibil în frumusețe și intensitate de la un an la altul. Azi a fost, în mare măsură, doar despre Carlos Alcaraz, cel care a făcut, probabil, unul dintre cele mai bune meciuri ale sale cu Sinner ca adversar. Motivat și foarte concentrat, așa cum a fost în mod particular în acest turneu, Carlos a știut ce trebuie să facă în fiecare moment, a dominat în mare măsură, și-a câștigat punctele cu curaj și a fost inspirat când situația a cerut-o. Sinner n-a fost poate în cea mai bună zi a lui, dar a încercat să aducă la această partidă ce a avut mai bun.

Pentru doi jucători care au jucat mult unul împotriva celuilalt (deja de 16 ori) nu mai există mari secrete. Fiecare știe ce-i place celuilalt, ce deranjează și unde sunt slăbiciunile. Pentru că vulnerabilitățile sunt aproape insesizabile, cheia rămâne în cele mai mici detalii. Și, cel mai probabil, e încă devreme în rivalitatea lor pentru a se putea stabili că unul are un avantaj mai clar asupra celuilalt, chiar dacă scorul întâlnirilor directe este clar în favoarea lui Alcaraz.

De fapt, poate că și acest scor al întâlnirilor directe (deși multe dintre meciuri au avut loc când Sinner încă nu era la nivelul de acum) spune o poveste. Maniera în care joacă acest sport cei doi e extraordinară prin cum accelerează, acoperă terenul și transformă defensiva în atac. La aceste capitole e greu să îi diferențiezi, pentru că ambii excelează prin viteză, și de deplasare și cea imprimată mingii. Totuși, Alcaraz are mai multe alternative, mai multe soluții în momente cheie și un plafon care pare superior.

Dacă Sinner e impecabil la jocul de pe linia de fund, fiind extrem de stabil și lovind cu o acuratețe impresionantă mereu și mereu, Alcaraz găsește constant căi diferite de a câștiga puncte, iar acest plus de varietate contează și face diferența. Și a făcut-o inclusiv în finala de astăzi.

Alcaraz poate face ceea ce face și Sinner, adică tenis rapid, în viteză, schimbări de direcție, lovituri de-a dreptul brutale stânga-dreapta. Dar are în plus această capacitate extraordinară de a veni constant cu ceva nou; inventează o super lovitură care îi deblochează și celelalte lovituri, găsește un passing-shot care îl dezarmază pe adversarul său sau pune o scurtă genială în cel mai oportun moment. E vorba de imprevizibil, o forță invizibilă pe care Alcaraz o poate scoate deseori la suprafață cu mult succes. Făcând asta, rupe ritmul, și își obligă rivalul să joace și altfel decât în termenii săi, deci nenatural.

În primul set, Alcaraz a fost la un nivel absolut incredibil la toate capitolele. Începând cu serviciul, unde a avut un procentaj de peste 85% (!) la punctele câștigate cu primul serviciu, până la retur și la poziționarea în teren – mereu agresiv, mereu gata să vină peste adversar și să atace. Aceste intenții pur ofensive ale lui Alcaraz i-au adus multe puncte spaniolului, în condițiile în care tenisul acesta agresiv și intens (prin schimbări de direcții, prin accelerări venite din interiorul terenului) l-a destabilizat treptat pe Sinner și nu i-a mai permis să se așeze așa cum și-a dorit la lovituri; iar acest aspect e unul extrem de important la jocul lui. Felul în care Sinner se așază la minge e esențial pentru calitatea loviturilor lui, iar Alcaraz exact asta a încercat să facă constant: nu l-a mai lăsat să ajungă în poziția corectă de lovire și l-a ținut mereu în mișcare, ceea ce i-a permis să fie mereu primul cel care atacă.

Setul a curs neașteptat de rapid, dar asta și pentru că la Alcaraz întreg jocul său a funcționat, iar Sinner a fost mereu cu un pas în urmă – a lovit întârziat, serviciul nu l-a ajutat, iar jocul lui ofensiv și acele lovituri atât de curate și grele nu l-au mai rănit deloc pe Alcaraz.

După acest prim set dominat clar de Alcaraz, a fost suficient ca spaniolul să scadă puțin ritmul ca Sinner să intre în finală. Aceasta e o mare calitate a italianului: știe nu doar să profite de fiecare mică oportunitate apărută, dar reușește să construiască enorm pe astfel de șanse. În setul doi, a fost suficient pentru italian să izbutească un break pentru ca tenisul lui să crească enorm și să mențină acel break până la final. Alcaraz a încercat să întoarcă, și-a creat mici șanse, dar serviciul italianului a fost mult prea eficient.

Probabil că Sinner ar fi continuat să construiască pe acel momentum și ar fi câștigat în fața oricărui alt adversar din lume, chiar și fără tenisul lui cel mai bun. Dar ceea ce s-a întâmplat din setul trei încolo și până la finalul partidei a fost doar despre Alcaraz. Spaniolul a avut un plus de forță în toate loviturile, a avut multă siguranță la serviciu și a reluat același joc foarte solid din primul set – atacuri ordonate, mereu cu inițiativă și căutând constant să-l împingă în spatele liniei de fund pe italian. Setul trei a fost o demonstrație clară de forță și de precizie din partea lui Carlos, care nu i-a mai lăsat nimic italianului; l-a ținut sub presiune, l-a atacat necontenit și nu i-a permis în niciun moment să-și construiască atacurile.

Singurul moment în care ambii au jucat în același timp tenisul lor bun a fost în setul patru. Aici au fost segmente de joc în care au reușit cele mai spectaculoase puncte și aici s-a jucat dur și la o intensitate extraordinară. Dar chiar și așa, deși a existat senzația că poate fi un set echilibrat, care se poate prelungi, în realitate a fost suficient o mică sincopă la serviciu pentru italian, la 2-2, ca Alcaraz să obțină break-ul și mai apoi să fugă cu victoria. La procentajele avute de Alcaraz la serviciu pe tot parcursul finalei (peste 85% la sută la punctele câștigate cu primul serviciu) acel break izbutit la 2-2 a putut fi menținut până la final de spaniol fără probleme, care a fost de neclintit. Iar maniera în care a închis meciul, după cele două mingi de meci salvate de italian, a reflectat, până la urmă, cât de lucid și stabil a fost Alcaraz în această finală și în tot turneul.

De altfel, dacă excludem acea cădere avută în setul doi, de care Sinner a profitat imediat, Alcaraz a făcut un meci cu adevărat mare: a servit la cel mai înalt nivel posibil, a returnat mereu lung și deranjant și absolut tot ce a făcut pe teren a fost bine gândit, alegând să atace în momente potrivite și găsind mereu cele mai inspirate lovituri. 

E un succes major pentru Alcaraz, probabil cel mai bun nivel al său arătat într-un Slam, și din multe feluri, titlul acesta e o veste chiar mai proastă pentru Sinner decât felul în care Carlos a revenit în finala Roland-Garros, salvându-se din ghearele înfrângerii printr-un comeback epic. Pentru că, de data asta, Alcaraz a fost concentrat cap-coadă tot turneul, arătând că poate câștiga și fără să-și facă singur viața complicată, fără să se lase tras în meciuri nenecesare de 4 sau 5 seturi în primele tururi, așa cum a mai păcătuit în trecut.

În precedentele sale cinci turnee de Slam câștigate, Alcaraz și-a pierdut serviciul de 24 de ori la US Open 2022, de 11 ori la Wimbledon 2023, de 21 de ori la RG 2024, de 20 de ori la Wimbledon 2024 și de 17 ori la RG 2025. La acest turneu? De doar trei (3) ori. Dacă el va găsi o cale să mențină cât mai des această concentrare pe viitor, sunt vești proaste de tot pentru restul circuitului. Pentru că nivelul maxim al lui Carlos Alcaraz este intangibil pentru ceilalți, iar dacă la asta se adaugă un focus precum cel din acest turneu, avem o combinație letală.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)