Sorana Cîrstea e campioană la Cleveland! O săptămână excelentă se încheie cu al treilea titlu WTA al carierei

Sorana Cîrstea e noua campioană a turneului de la Cleveland (WTA 250) după o finală câștigată cu 6-2, 6-4 în fața americancei Ann Li, numărul 69 WTA. Acesta e al treilea trofeu WTA al carierei pentru Sorana, după Tashkent 2008 și Istanbul 2021. În urma acestui rezultat, Sorana va reveni, de luni, în top 100 WTA, unde va urca pe 71, un salt de 41 de poziții.

O săptămână începută în calificări la Cleveland de Sorana se încheie, astfel, în stil, cu un trofeu care vine în cel mai potrivit moment după, probabil, una dintre cele mai bune săptămâni ale carierei ei. A fost o săptămână care ne-a reamintit această față a Soranei – pe care am mai văzut-o în multe alte ocazii – de jucătoare hotărâtă, care e greu de bătut când jocul se leagă și cu un tenis care pur și simplu o face să strălucească pe teren.

Așa cum s-a întâmplat în întreaga săptămână, și în finală Sorana a fost de netrecut pe toate planurile: a fost agresivă, a găsit întotdeauna lungimea potrivită a loviturilor și a executat totul cu calm si precizie.

În fața unui joc atât de coerent din partea Soranei – stabilă de pe linia de fund, dar foarte agresivă – Li nu a găsit în niciun moment vreo soluție. Americanca a încercat o vreme să lovească mai rapid decât Sorana, a avut câteva tentative de a veni spre româncă, să rupă ritmul și să mute presiunea pe adversară, dar în realitate s-a lovit de un zid agresiv și ordonat – pentru că, de fapt, așa a arătat jocul Soranei în această finală, și în toată săptămâna. Pe tot parcusul turneului, românca a fost impecabilă în toate fazele jocului și a tratat fiecare moment important cu multă luciditate. A jucat mereu suficient de ordonat cât să nu intre într-o fază în care jocul să se destrame de la prea multă agresivitate, și suficient de alertă cât să nu devină pasivă și să ajungă în poziția de a fi alergată, de a fi nevoită să răspundă ritmului impus de adversară.

De la ultima prezență a Soranei într-o finală WTA, în urmă cu patru ani, s-au schimbat ierarhii, s-au retras jucători relevanți și s-a schimbat inclusiv dinamica tenisului în general. Însă relevanța Soranei Cîrstea pe această scenă a tenisului a rămas aceeași; cu suișuri, cu înfrângeri, cu victorii surprinzătoare și căderi, ea a rămas mereu acolo, aproape.

În acești patru ani, Sorana a urcat din nou în primele 25 de jucătoare ale lumii, a revenit într-un sfert de finală de Slam (US Open 2023) la 16 ani distanță de la precedentul, s-a întors într-o semifinală de turneu WTA 1000 (Indian Wells 2023) tot la o distanță de 10 ani de la ultima reușită similară (Toronto 2013) și, mai recent, a câștigat și primul ei trofeu WTA 1000 în proba de dublu, la Madrid. Toate aceste lucruri s-au întâmplat în ultimii patru ani și demonstrează, fără dubiu, valoarea acestei jucătoare – care nu ar trebui să fie cuantificată doar în titluri și Slamuri, ci și în longevitatea cu care face aceste lucruri la nivel foarte ridicat atât de bine, atât de mult timp.

Acești ultimi patru ani n-au fost însă doar despre victorii sau perioade senine. De la începutul lui 2024, Sorana nu s-a mai putut antrena la capacitate maximă și a continuat să joace în ciuda faptului că a fost limitată fizic de o accidentare la picior, care în final a obligat-o să se oprească. În iulie 2024, Sorana a anunțat că ia o pauză nedeterminată de la tenis, în urma unei intervenții chirurgicale. După acest anunț, mulți au crezut, probabil, că, inevitabil, cariera ei se va opri acolo. La 34 de ani, după o viață petrecută în tenis, ieșită din Top 100 WTA și fără să mai joace vreun meci de tenis de mai bine de șase luni – aceasta fiind și cea mai mare pauză pe care Sorana a avut-o vreodată de când joacă tenis – șansele ca ea să revină din nou la un nivel înalt, care să-i permită să revină într-un loc bun păreau minime.

Și totuși. După o pauză de șase luni, Sorana s-a întors în circuit anul acesta, în Australia. A început o colaborare cu Sven Groeneveld – alegere ceea ce a arătat că ea încă își dorește să schimbe lucruri, să se îmbunătățească și nu plănuiește să revină în tenis doar pentru a face act de prezență – și a luat-o de la zero cu totul. A trebuit să joace inclusiv în calificări, a fost necesar să accepte că pauza a lăsat urme și, cel mai important, să aibă răbdare în tot acest proces complicat de revenire. Revenirea în sine n-a fost ușoară și au fost momente în care a părut resemnată, uneori absentă. Deși e evident că pasiunea ei pentru tenis e la cote înalte, gândul că acesta ar putea fi ultimul ei an în circuit s-a simțit în multe declarații și interviuri acordate în acest an.

După eliminarea din primul tur de la Wimbledon, Sorana a încheiat colaborarea cu Sven Groeneveld și a reînceput să lucreze cu Adrian Cruciat, cel care i-a mai fost antrenor în 2017, confirmând la Iași că vor lucra împreună până la finalul acestui an. După Wimbledon, a urmat o vară în care Sorana a primit, poate, suficiente motive să creadă că încă mai are multe lucruri de spus și de arătat în tenis, și atât timp cât pasiunea și determinarea sunt încă acolo, rezultatele vor veni.

Întâi, a fost semifinala de la Iași, prima ei semifinală WTA după multă vreme. Apoi a fost parcursul bun de la Cincinnati, unde a pierdut în optimi în fața Igăi Swiatek. Iar acum, Cleveland, unde am văzut, probabil, cea mai bună versiune posibilă a Soranei din toți acești ani: alertă, dominantă pe alocuri, relaxată, hotărâtă și mereu cu cele mai bune idei când s-a simțit cu spatele la zid.

La Cleveland, Sorana a pornit din calificări și a ajuns în finală fără să piardă vreun set. A trecut, pe rând, de Anna Frey (6-1, 6-0), Rebeka Masarova (6-2, 6-2), Moyuka Uchijima (6-4, 6-1), Jil Teichmann (6-1, 6-1), Liudmila Samsonova (6-4, 6-1), Anastasia Zakharova (6-1, 7-5) și Ann Lin în finală (6-2, 6-4). A fost cea mai curată săptămână a Soranei din ultimii mulți ani și acesta e, cu certitudine, cel mai mare motiv de bucurie.

Nu e neapărat despre finală (deși era important să încheie cu trofeu, deși avea nevoie de un rezultat notabil în această revenire care înseamnă mult pentru încrederea ei). E despre validarea și confirmarea pe care o căuta. În timpul Transylvania Open, în februarie, ne-a declarat că rămânerea ei în tenis depinde de cum va merge acest an; dacă vor veni rezultatele și va fi clasată suficient de bine, se va gândi să continue. Săptămâna aceasta de la Cleveland a fost exact ce avea nevoie atât Sorana, cât și cei care o urmăresc și își doresc să continue. Sorana a venit din calificări și a învins tot ce a prins în cale cu același tenis agresiv și dezinvolt pe care l-a arătat în multe ocazii în toți acești ani, cu accelerări surprinzătoare și zile în care a fost imposibil de trecut la serviciu.

După această săptămână, la trasul liniei, rămânem nu doar cu victoriile Soranei – multe dintre ele excelente atât prin prisma adversarelor, cât mai ales a evoluțiilor avute – ci și cu bucuria de a o revedea jucând la un nivel excelent. Acesta e poate cel mai satisfăcător lucru pentru o jucătoare care s-a întors în circuit după o pauză lungă și o intervenție chirurgicală: să ajungă din nou să fie relevantă, să se bată cu cele mai bune și să simtă că, de fapt, nimic nu s-a schimbat, că încă aparține acestei lumi a tenisului aflată într-o continuă schimbare, unde niciodată nu există nicio garanție pentru nimic, iar rezultatele mari se obțin atât de greu.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)