Iga Swiatek câștigă în premieră turneul de la Wimbledon, după o finală dominată categoric cu Amanda Anisimova

Iga Swiatek e noua campioană a turneului de la Wimbledon, după o demonstrație de forță contra Amandei Anisimova: 6-0, 6-0, în doar 58 de minute!

A fost a 100-a victorie în turneele de Slam pentru Swiatek, care ajunge astfel la șase turnee de Grand Slam în palmares: Roland Garros 2020, 2022, 2023, 2024, US Open 2022 și acum Wimbledon. Ea devine, totodată, a opta jucătoare din Era Open care se impune pe toate suprafețele în turneele de Slam (zgură, hard și iarbă) și va urca, începând de luni, pe locul 3 mondial. 

Finala a fost, desigur, neașteptat de dezechilibrată. În același timp, dacă cineva ne-ar fi întrebat dacă există vreo jucătoare capabilă să câștige o finală de Grand Slam fără să piardă vreun game, Iga Swiatek ar fi fost prima la care ne-am fi gândit.

Amanda Anisimova a ratat începutul de finală și ulterior nu a mai avut de unde să apuce acest meci. A fost un cumul de zi complet nefastă, în care nu i-a ieșit nimic, de emoții și de o adversară care nu i-a deschis nicio portiță. E un rezultat dezamăgitor prin prisma scorului și al faptului că nu a putut aduce- fix când avea nevoia cea mai mare – tenisul pe care l-a arătat în ultimele săptămâni, dar ce s-a întâmplat în această finală nu schimbă și nu poate șterge ce a reușit americanca în ultimele două săptămâni. Pentru o jucătoare care, deși are doar 23 de ani, a trecut prin momente extrem de dificile (decesul tatălui ei în 2019, cel care a și antrenat-o), după pauza luată în 2022 pentru a-și prioritiza sănătatea mentală, după revenirea din 2023, isprava de acum e cu atât mai prețioasă. Că Amanda a reușit să joace în prima ei finală de Grand Slam, asta e încurajator pentru mulți. Drumul jucătoarei din SUA demonstrează că e în regulă să te oprești pentru a te ocupa de tine atunci când simți că toate te copleșesc. Și e reconfortant să vezi că astfel de decizii dau roade. 

Dincolo, faptul că Iga Swiatek e campioană în premieră la Wimbledon, după o parte de sezon în care rezultatele ei n-au fost grozave, poate fi o surpriză. Mai ales că iarba era suprafața pe care niciodată (până acum) nu a stăpânit-o perfect. Dovadă, ea trecuse o singură dată de optimi la Wimbledon. În rest, forma ei și faptul că a putut duce la capăt un turneu de Slam nu ne miră. Sigur, Iga n-a avut anul acesta succesul din trecut, a avut rezultate dezamăgitoare pe zgură, însă în realitate jocul ei fost întotdeauna acolo. Nu a fost o problemă de formă sau de încredere, ci de presiune (pe care nu a putut-o gestiona) și de adversare inspirate care i-au înțeles jocul și slăbiciunile.

După eliminarea ei de la Roland Garros, s-a închis un cerc pentru poloneză: tot acel mixt de așteptări și presiune pe care a trebuit să-l suporte pe tot parcursul sezonului de zgură a dispărut. A căzut în clasament, n-a mai avut puncte de aparat, s-a putut antrena mai mult și a ajuns la Wimbledon cu niște așteptări reduse și fără multe priviri asupra ei. Asta a ajutat-o să se concentreze pe ceea ce-a avut de făcut pe teren și la antrenamente. N-a mai fost în prim-plan, și abia când se întâmplă asta ea devine un pericol real pentru toată lumea. 

Ca sportiv, Swiatek e atipică. E genul acela de sportiv care trebuie să simtă jocul și să aibă convingerea că ceea ce face e bine: analizează mult ce face pe teren, cum execută și ce nu îi iese, iar când apare și cel mai mic dubiu, mintea începe să îi joace feste. Însă, în momentul în care totul îi e clar, jocul ei devine un zid pe care aproape nicio adversară nu-l poate depăși. Partea asta mentală, de care ea se ocupă atât de mult, creează o conexiune perfectă cu ce joacă – iar când totul se leagă e imbatabilă. De aceea de multe ori domină în felul în care o face, câștigând multe seturi la zero, și pune atât de mult în fiecare punct; și de aceea inclusiv această finală a avut evoluția pe care a avut-o. Pentru ea fiecare punct e important și-l joacă cu aceeași intensitate, chiar dacă meciul îi e favorabil, chiar dacă a înțeles că adversara nu are nicio șansă; nu va slabi niciodată ritmul, pentru că asta i-ar strica ordinea. Iar o Iga cu gândurile în ordine este foarte, foarte greu de oprit.

Articol în curs de actualizare