Sorana atacă, dar noutatea e că face puncte și apărându-se: "A fost un punct pe care nici eu nu știu cum l-am câștigat. Înainte, la mine în apărare erau mari probleme"

Adrian Țoca | 20 ianuarie 2017

Despre mingea de break de la 1-3: „Mi-am zis, ok, ține-ți serviciul, încearcă să iei cumva game-ul ăsta”. Despre punctele în care s-a apărat excelent: „Domnul Marius spune tot timpul «aleargă după fiecare minge, chit că nu ajungi, numai faptul că alergi transmite celuilalt mesajul că nu renunți la nicio minge». Așadar am alergat, nu am renunțat și am reușit să fac câteva puncte din apărare spectaculoare. Înainte, la mine în apărare erau mari probleme”. Cum să nu vezi diferențele între vechea și noua Sorana?

Sorana nu-și consumase, încă, toată energia și bucuria de după meci atunci când a ajuns la conferința de după victoria cu Alison Riske. “Încă nu conștientizez victoria. Am acumulat toată energia pe care am reușit s-o stapânesc de-a lungul meciului, însă la final a răbufnit“, a zâmbit ea, înainte de a realiza ce-i special la acest rezultat. “Acum, când mi-ați spus, mi-am dat seama că e a doua optime de Slam, DOAR a doua optime a carierei”, a apăsat ea râzând pe “doar”. 

“Am făcut destul de multe ori turul al treilea, însă n-am reușit să trec mai departe. Acum chiar nu m-am gândit unde sunt pe tablou, în ce tur, pur și simplu m-am concentrat pe meci și încerc să-mi văd de treabă. Nu mă gândesc foarte mult la ce a fost, sau la ce va fi. Ci doar la ce am de făcut astăzi și cred că mentalitatea asta mă ajută cel mai mult”. 

Nu e prima dată în aceste zile când Sorana subliniază că se bucură prea mult de prezent ca să-l încarce cu detalii despre trecut sau cu griji despre viitor. E ceea ce funcționează pentru ea acum, e abordarea care a ajutat-o să construiască acest reviriment ajuns acum la cel mai important moment. 

Așa că nu mai numărăm optimile din palmaresul Soranei – chiar, cine ar fi intuit la RG 2009 că vor trece opt ani până la următorul parcus mai lung la un Slam? iar acum un an și jumătate, câți mai credeau că Sorana se va mai aduce în poziția de a juca optimi de Slam? – și ne concentrăm pe meciul de azi. 

Sorana admite că primul set a fost unul dintre cele mai bune din ultima perioadă: “Primul set am jucat foarte bine, am jucat exact ce trebuia, m-am mișcat, am intrat în minge. Apoi, în al doilea set, la 1-0 am servit foarte bine, dar acolo cred că am oprit un pic picioarele și de aceea am început să greșesc puțin. A început și ea să servească mai bine, să fie puțin mai agresivă și s-a echilibrat puțin balanța. Mi-a făcut un break destul de devreme, pe care am încercat apoi să-l recuperez. Mă bucur că am reușit să câștig în două seturi, pentru că ar fi fost greu dacă mă duceam în trei.”

O întreb dacă a simțit că meciul se întoarce în clipa în care a anulat potențialul dublu break, la 1-3. “Într-adeăr, la 3-1 serveam și a avut o minge de break, dar nu am conștientizat momentul. Cu două break-uri în față ar fi fost destul de greu de întors. Încerc foarte mult să-mi țin serviciul, și asta a fost și mentalitatea din momentul acela. Am zis, ok, tine-ți serviciul, încearcă să iei game-ul ăsta. Și am făcut un punct decisiv cu rever în cross. În general, în momentele importante, atunci când iau eu inițiativa, reușesc să câștig punctele. Când sunt puțin pasivă, nu merge foarte bine.“

Pentru a doua oară în acest turneu, tiebreak-ul o găsește pe Sorana la un nivel de joc excelent. De altfel, imediat după ce a făcut rebreak-ul, era vizibilă determinarea ei de a nu-i mai scăpa meciul din mână: “Am început tiebreak-ul foarte concentrată și mi-am spus de la început să fiu agresivă, să încerc să conduc punctul, pentru că dacă jucam la un ritm normal, îi plăcea, însă cu cât jucam mai repede, cu atât îi era destul de greu să contreze”.

Însă surpriza cea mai mare de azi a venit în acele câteva puncte în care Sorana s-a apărat incredibil. “A fost un punct pe care nici eu nu știu cum l-am câștigat. Domnul Marius spune tot timpul «aleargă după fiecare minge, chit că nu ajungi, numai faptul că alergi transmite celuilalt mesajul că nu renunți la nicio minge». Așadar am alergat, nu am renunțat și am reușit să fac câteva puncte din apărare spectaculoare. Înainte, la mine în apărare erau mari probleme“, își suprimă Sorana un zâmbet vinovat. 

E foarte interesantă frecvența cu care Sorana l-a pomenit pe Marius Comanescu în aceste discuții de la AO, așa că următoarea întrebare e despre discuția lor de după meci: “M-a felicitat și s-a bucurat pentru mine. Și eu mă bucur enorm și pentru el, pentru că acest rezultat e și pentru el. A muncit foarte mult, crede foarte mult în mine și s-a sacrificat enorm ca să vină aici. Eu apreciez toate eforturile pe care le face, și îi mulțumesc încă o dată că a acceptat să mă antreneze când i-am propus.“

O întreb dacă își mai aduce aminte cum a început acest parteneriat, iar Sorana povestește cât de mult și-a dorit. “Eu m-am dus la dânsul, să-i propun colaborarea. A fost prima oară în viață când m-am dus personal la un antrenor. Mi-am dorit foarte mult să lucrez cu dânsul, pentru că am colaborat un an la FedCup și mi-a plăcut enorm ce-mi spunea în teren, cum vedea jocul, cum planifica antrenamentele. Mi-a rămas în minte. Apoi, m-am dus la dânsul și am avut norocul să accepte colaborarea. Am foarte mult respect și cred că comunicăm foarte bine și se vede.“

După masaj și recuperare, Sorana a mers acasă și s-a uitat la Muguruza – Sevastova, meciul care i-a decis următoarea adversară, pe campioana de la Roland Garros, duminică. Firește, un teren mare, o atmosferă specială. “În faza asta, orice meci e greu, dacă ai ajuns aici, înseamnă că ai bătut ceva jucătoare, înseamnă că joci ceva. Sunt încântată să pot să fiu în faza asta și cred că pot să fiu pregătită pentru oricine va fi adversara.”

“Terenul mare te motivează, însă nu știu dacă neapărat atmosfera are un impact, cât distanțele. Asta face diferența, pentru mine. Când spui un teren mare nu spui neapărat public. Cât distanțele de pe teren. Ai foarte mult loc în spate, ai alte repere. Cred eu că joc mai bine pe terenurile mari, pentru că simt că am mai mult spațiu. E un sentiment complet diferit, greu de explicat. Dar indiferent că joc pe Court 2, 3 sau pe Rod Laver e cam același lucru, pentru că eu nu văd tribuna, văd doar terenul.”

Cel mai important: Sorana este ok fizic, ajutată și de pauzele dintre tururi. “Ar fi fost mai greu altfel. Așa, reușesc să mă recuperez până la meci“. Mai complicat e cu diferențele mari de temperatură. “Contează destul de mult diferențele și se simte complet altfel. Când am jucat pe 35 de grade mi-am făcut rachetele mult mai tari. Azi, mult mai moi. A fost foarte mult vânt, deloc ușor de jucat. Pot să mă adaptez în orice situație, dar n-am văzut pe nicăieri schimbări de temperatură ca aici.“

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi