Simona pierde cu Kerber, Germania se apropie la o victorie de menținerea în Grupa Mondială

Camelia Butuligă | 17 aprilie 2016

Căpitanul României, Alina Tecșor-Cercel, a decis s-o introducă pe Monica Niculescu în locul Irinei Begu în meciul patru. România are nevoie să câștige meciul pentru a împinge întâlnirea în decisiv.

Angelique Kerber a învins-o pe Simona Halep în două seturi, 6-2, 6-2, și aduce Germania la un singur pas de menținerea în Grupa Mondială a Fed Cup. Campioana de la Australian Open a dominat-o fizic pe o româncă rămasă fără multe resurse după maratonul de trei ore de ieri cu Petkovic și a pus capăt meciului în 67 de minute.   

De la început trebuie să spun că Angelique Kerber a făcut un meci foarte bun. A fost mai sigură pe ea, a blocat toate tentativele de atac ale Simonei, a deschis mai agresiv terenul în cross și, nu în ultimul rând, a servit mai bine și a returnat mai agresiv.

La nivel de statistică, a fost o victorie clară; reiese în primul rând din procentul de puncte câștigate pe primul serviciu, 50% pentru Simona versus 70% pentru Angielique. Asta trimite atât la calitatea serviciului, dar și la a returului. Următoarea diferență care sare în ochi sunt winnerele. Simona a făcut doar 7 față de 21 ale lui Kerber. Forehandul Simonei a fost partea mai slabă astăzi: doar 2 winnere a reușit Simona cu dreapta.

Asta este povestea cifrelor, dar cifrele sunt consecința jocului, nu cauza. Simona a fost tot meciul agitată, fierbând sub suprafața de calm aparent. A gesticulat, s-a certat, a aruncat racheta. Tensiunea s-a extins și în lovituri: Simona a greșit de multe ori la centimetru, sau alte ori loviturile se îngropau în fileu din pozitii din care ea de obicei nu greșește.

Meciul a debutat cu un schimb de breakuri și a continuat așa până la sfârșit; au fost 8 în total, 2 pentru Simona și 6 pentru Kerber. În general, Simona nu a dat impresia că ar amenința-o serios pe adversara ei. Au fost puncte bune reușite de Halep, iar Kerber a mai greșit și ea (ambele au făcut cam același număr de neforțate), dar Simona nu a fost destul de stăpână pe jocul său pentru a aduna o serie mai lungă de puncte câștigătoare. Holdurile ei au fost deseori chinuite, breakurile suferite au fost uneori la zero. Chiar la începutul setului doi, Simona a făcut un break pe care l-a pierdut în game-ul următor la zero.

Un moment din setul unu mi s-a părut semnificativ. Era 3-2 pentru Kerber, Simona servea și avea avantaj. A manevrat schimbul astfelîncât a obținut o minge scurtă și înaltă de la Angie, împinsă în afara terenului. Simona s-a avântat spre fileu, cu tot terenul advers liber și a îngropat un swing volley în fileu. Toată sala a scos un geamăt colectiv de dezamăgire. Simona s-a îndreptat cu fața împiertrită către linia de fund și a pierdut următorul punct cu o neforțată. La mingea de break, Kerber a presat și a obținut o eroare forțată. Simona nu mai reușea să câștige niciun game tot restul setului.

Mi se pare, în mic, povestea relației actuale a Simonei cu Fed Cup: își dorește atât de mult să nu dezamăgească publicul, publicul își dorește atât de mult victoria, toată lumea este atât de încordată, încât tenisul are de suferit. Este o ironie crudă, dar aceasta este situația: drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenții.

Relația Simonei cu Fed Cup rămâne complicată, mai ales de când a devenit o jucătoare superstar. Faptul că multe întâlniri s-au jucat acasă nu pare să o ajute foarte tare, pentru că susținerea vine la pachet cu presiune și așteptări foarte mari. Aceste așteptări sunt simțite ca sursă de energie de unii jucători, sau ca o povară de alții. Deocamdată, această povară o doboară pe Simona, și la propriu (căzătura de ieri) și la figurat (ieri un meci maraton, azi un meci tensionat).

Este o încercare nouă pentru naționala de tenis a României, de reaprezenta țara la acest nivel înalt. Poate ar trebui să ne reamintim că tenisul a devenit megapopular într-o perioadă scurtă de timp. Niciuna dintre fete nu a fost pregătită pentru acest grad de expunere, cu atât mai puțin să poarte pe umerii lor speranțele unei țări întregi. Le cerem mult și poate că ele eșuează pentru că vor prea mult să ne facă pe plac.

Tipul care a scris celebra ”The Inner Game of Tennis” a zis că secretul succesului în tenis (și în altele, bănuiesc eu) este să nu-ți pese prea mult.  Dar e foarte greu să nu-ți pese când, așa cum povestea Irina ieri, intri într-o sală clocotindă care cântă imnul de se zguduie fundația și agită bannere mari cât o tribună.

Nu știu cum se va termina această întâlnire. La ora acestui text, Monica are un set la zero și încearcă să n-o lase pe Andrea Petkovic să se dezmeticească. Indiferent dacă câștigăm sau pierdem acest tie, îmi doresc ca următorul să fie undeva în deplasare. Cred că ne-ar prinde bine tuturor un pic de distanță.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi