Simona Halep luptă fantastic, revine cu Lisicki și se califică în premieră în sferturile de finală la US Open. Urmează super întâlnirea cu Azarenka!

Camelia Butuligă | 7 septembrie 2015

US Open era singurul turneu de Grand Slam la care Simona Halep nu trecuse până acum de optimi. A rezolvat asta într-un meci care va fi greu de uitat.

Simona Halep a revenit dintr-o situație puțin încurajatoare, și-a depășit problemele fizice și a învins-o pe Sabine Lisicki în optimile de la US Open, 6-7, 7-5, 6-2.  Simona a ratat două mingi de set în prima manșă și a fost evident chinuită de dureri la coapsa stângă, la spate și de condițiile dificile de joc. Similitudinile cu finala de la Toronto, pierdută în condiții similare cu Belinda Bencic, au continuat când românca a smuls cumva setul al doilea, deși, la cum începuse acesta, semnele nu erau deloc încurajatoare. 

După o pauză de 10 minute impusă de Heat Rule, Simona a intrat mai proaspătă pe teren. A fost rândul lui Sabine Lisicki să acuze crampe, iar Simona a jucat inteligent restul setului decisiv, în vreme ce Lisicki s-a pierdut cu firea. 

Simona se califică astfel pentru prima dată în sferturile de finală la US Open. O va întâlni acolo pe Victoria Azarenka, fostă dublă finalistă la New York, unul dintre cele mai anticipate meciuri din WTA în ultimul an. În sfârșit, se va produce.

Simona s-a retras, ulterior, din turneul de dublu-mixt, unde ar fi trebuit să joace azi și meciul din sferturi alături de Horia Tecău, vs Hingis/Paes.

Tot azi, atât Horia Tecău, cât și Florin Mergea s-au calificat în sferturile de finală la dublu. Florin și Rohan Bopanna au revenit excelent după pierderea unui prim set strâns, învingându-i pe Nestor/Roger-Vasselin în trei seturi, 6-7, 6-4, 6-3. Iar Horia Tecău și JJ Rojer i-au depășit în două seturi pe Butorac/Lipsky, 7-6, 7-5. Următorii adversari ai celor două perechi sunt Inglot/Lindstedt, respectiv Herbert/Mahut.

**

Cum a câştigat Simona meciul ăsta? Cum? Habar n-am.

Ştiţi vorba aia „Ce nu te omoară te face mai puternic”? Nu pot s-o sufăr. În experienţa mea, ce nu te omoară te lasă lat câteva zile, luni, sau ani, după caz. Nu şi pe Simona Halep. Pe Simona Halep se pare că ce n-o omoară chiar o face mai puternică. Cum e să alergi efectiv într-un picior jumătate de meci, să te încovoi de durere după aproape fiecare schimb în setul doi, să cazi în genunchi pe teren la un moment dat şi totuşi să câştigi după trei seturi pe o căldură înăbuşitoare?  

A alergat mai mult decât Sabine (cu o jumătate de kilometru), a pierdut primul set la tiebreak după ce a servit pentru el, a avut perioade când abia reuşea să împingă în picior suficient pentru a pune serviciul în teren şi deseori s-a uitat lung (şi noi împreună cu ea) după bombele lovite de nemţoaică. Dar când praful s-a aşezat deasupra mormanului total de neforţate (105) şi de breakuri (17), Simona a fost cea rămasă în picioare (mă rog, mai mult într-unul), în mijlocul arşiţei.

După toate regulile logicii, meciul ăsta trebuia să fie pierdut de o mie de ori. Şi a şi fost. Dar apoi a fost câştigat de 1001 ori. Că aşa e în tenis. Fiecare victorie este alcătuită dintr-o lungă listă de minuscule înfrângeri şi minuscule victorii: fiecare punct se adună. Important este să rămâi în picioare până la final ca să faci socoteala. Iar azi, încăpăţânarea Simonei a dat roade: adversara ei s-a clătinat şi ea până la urmă sub povara căldurii, emoţiilor şi a crampelor, suficient cât Simona să-i sufle victoria pe ultima sută de metri. Propun să rescriem vorba aia: „Ce nu te omoară pe tine, o omoară pe adversara ta”. Da, aşa îmi place mult mai mult.

Este o lecţie în această victorie urâtă şi lecţia este chiar aceasta: nu toate victoriile sunt frumoase. Nu e neapărat nevoie şi nici nu e cu putinţă. Viaţa nu e o defilare. Simona a şi defilat până acum la US Open, dar bulevardele luminate ale primelor tururi se transformă în a doua săptămână într-un deşert şi nişte mlaştini unde trebuie uneori să mergi pe brânci pentru a răzbi. În asta stă frumuseţea unei victorii urâte: în dificultatea ei.  

Simona nu are timp, probabil, de divagaţii lirico-filozofice. Cu asta ne ocupăm noi şi Twitterul. A renunțat la mixtul cu Horia (era, firește, înţelept să nu mai joace acolo), iar peste două zile, o aşteaptă o Victoria Azarenka hămesită, care a înfulecat-o azi cu fulgi cu tot pe Lepchenko.

Simona supravieţuieşte ca să mai lupte o zi şi să-şi testeze încă o dată limitele. Iar noi să facem bine să batem din palmele alea, pentru că, în vorbele nemuritoare ale Svetlanei Kuznetsova, „e foarte puţin între a fi undeva şi a fi niciunde”.  

Îți place?
2performant

Perseverență. Muncă. Rezultate | Alături de 30-0 de la început

Cele mai noi
comments powered by Disqus