Simona Halep lasă în urmă un start fără ritm, o învinge pe Diyas și trece de turul secund la Paris

Trebuie să vorbim despre ceva important azi. Nu despre încotro se îndreaptă relația noastră cu Simona Halep – e prea devreme la ora 4 după-amiaza pentru așa ceva. Dar meciul ei de azi cu Zarina Diyas m-a făcut încă odată să realizez că, cel puțin la Grand Slamuri, n-ar mai trebui să spunem ”va câștiga cutărică Roland Garrosul?” ci ”va câștiga cutărică Roland Garrosurile?”. Căci nu este doar un turneu, ci șapte turnee (câte unul pentru fiecare meci potențial), aruncate de-a lungul a două săptămâni și împrăștiate într-un complex uriaș, la ore diferite, temperaturi diferite, pe terenuri diferite.

Am mai avut cumva revelația asta anul trecut, într-o zi când îi așteptam pe Florin și Rohan să intre la dublu. Eram pe un teren auxiliar și priveam sfârșitul unui meci de dublu feminin, încins și plin de arțag. Soarele strălucea, publicul intrase și el în joc, totul zumzăia de energie. După ce meciul s-a terminat și publicul a ieșit să-și întindă picioarele, soarele a intrat în nori și s-a făcut întuneric și frig în tribunele goale. M-am trezit brusc în mijlocul unui alt film, de parcă cineva schimbase toată recuzita din jurul meu. Nu mă mișcasem de pe loc, și cu toate astea, când Mergea și Bopanna au intrat, totul se schimbase. Și asta a fost în aceeași zi pe același teren.

Iuli@ mă întreba la comentarii cum va reacționa Simona dacă va da iar piept cu Lucic-Baroni și i-am răspuns că vom traversa podul acela când vom ajunge la el. Motivul este exact cel de mai sus: niciun meci nu e o garanție pentru următorul, pentru că pot fi diferite de la cer la pământ. Drept dovadă, Madame Lucic-Baroni a pierdut azi scurt la tânăra Naomi Osaka, după ce o spulberase în primul tur pe Hantuchova. New day, new match, new problem.

Și Simona a avut același gen de problemă azi cu Diyas. Față de meciul trecut, acesta a fost pus devreme, pe cea mai mare arenă, goală și scăldată într-un soare strălucitor. Simona a lovit o dreaptă încordată în fileu la primul punct și apoi și-a scuturat de câteva ori brațul, de parcă voia să alunge tensiunea din el. Tot primul set a fost o luptă de a-și găsi ritmul, sincronizarea loviturilor, fluxul interior. ”Terenul a fost mai lent și am avut probleme când am vrut să fac pasul în față”, a spus Simona în interviul luat de Ilie Năstase pentru Eurosport, dar și pe larg, în discuția cu Treizecizero de după meci. ”De asemenea, Chatrier este foarte mare și reperele sunt foarte diferite.” La un moment dat, m-am trezit întrebându-mă dacă era mai bine înnorat, ca zilele trecute?

Simona is struggling to finish off points, her timing seems off. Maybe it's all this sun. Where's rain when you need it? ????☔❓

— Camelia (@TreizecizeroFST) May 25, 2016

În orice caz, primul set a fost o luptă pentru aclimatizare. Simona mai jucase de două ori cu Diyas și o învinsese lejer, dar ambele meciuri fuseseră pe suprafețe rapide. Acum, Zarina a fost cea care a intrat mai repede în meci, făcând un break la 1-0, pierzându-l, dar recuperându-l imediat. Primul set a fost presărat cu breakuri, șase în total. Simona a recunoscut ea însăși că un element care s-aîmbunătățit mult în setul doi a fost serviciul. Procentajul pe primul a fost sub cel al lui Diyas, dar Simona a depășit-o clar la numărul de puncte câștigate cu al doilea. ”În setul doi am încercat să vin mai mult în față și să lovesc drive-voleuri, să pun scurte, și a funcționat.”Însă până acolo, setul unu a fost câștigat pur și simplu pe voință și mentalitate. Și ca de obicei când nu-i merge jocul ofensiv, Simona s-a repliat în defensivă și a câștigat puncte die-hard, ca această minge de break la un scor foarte sensibil:

Simona Halep souffre en ce début de match face à Diyas, mais elle tient bon. #RG16 https://t.co/Fl3MBYZXVN

— Roland Garros (@rolandgarros) May 25, 2016

Prea inconstantă să se desprindă decisiv cu un break (deși șanse a avut destule), Simona s-a strecurat la fotofiniș în tiebreak. Diyas s-a bâlbâit un pic, și aici s-a văzut mentalitatea de jucătoare de top: știi că poți juca mai bine când se strânge ușa. Este invers la jucătoarele de pluton, care se crispează în aceste momente. Diyas a început să greșească cu câțiva centimetri afară lovituri care până atunci intraseră cu câțiva centimetri înăuntru. Una dintre ele a fost forehandul, pe care are tendința să-l rateze atunci când mingea vine repede, tare și jos. Simona a observat probabil acest lucru, pentru că am văzut că a forțat-o să facă această greșeală din ce în ce mai des pe măsură ce meciul înainta. 

”A fost bine că am câștigat acel prim set”, a spus ea după meci. Da, lucrurile s-ar fi putut complica dacă îl pierdea. Ar fi stat mai mult pe teren, ar fi obosit mai mult, și ar fi trebuit să muncească suplimentar să-i stăvilească avântul de încredere al adversarei. Or asta vine în contradicție cu scopul ei imediat, care este de a trece de prima săptămână cu un consum cât mai mic de energie. Doar mai are de câștigat cinci Roland Garrosuri în următoarele 10 zile; iar următorul este contra unei jucătoare enigmă, foarte talentată și periculoasă pentru că nu are nimic de pierdut și totul de câștigat.