Simona Halep, din Singapore, înainte de startul Turneului Campioanelor: "Simt că anul acesta am învățat cel mai mult tenis"

Adrian Țoca | 22 octombrie 2016

Simona Halep deschide WTA Finals duminică, de la ora 12:00, ora României, când o întâlnește pe Madison Keys, în primul meci din Grupa Roșie. Înainte de asta, a stat de vorbă cu Treizecizero, care acoperă turneul de la fața locului pentru al treilea an consecutiv. Am discutat despre momentele relevante ale anului, colaborarea cu Darren Cahill, adversarele din grupă sau Ilie Năstase

În termeni de rutină competițională, o pauză reportericească între Wimbledon și Singapore e ca și cum ai fi lipsit o veșnicie din circuit. Așa că te simți un pic emoționat în timp ce-ți faci loc către imensul Convention Center, o remarcabilă și foarte eficientă construcție atașată de Marina Bay, pentru Media Day – ziua ultimelor declarații oficiale înainte de startul Turneului Campioanelor. Te gândești că, furat de acele lucruri pe care cititorii nu apucă să le vadă când vine vorba de un produs media, poate te-ai cam deconectat de la jocul în sine, de la forehands & backhands, de la freamătul conferințelor și agitația centrelor de presă. Pe de altă parte, cele peste 20 de ore petrecute de acasă și până în Singapore te ajută să înțelegi și mai bine cam ce trăiesc jucătorii de două ori pe săptămână, atunci când vin și când pleacă de la un turneu către următorul. Cu toată dragostea pentru tenis și pentru călătorii – that thing is sooo hard to do! De ținut minte pentru data viitoare când o să mă gândesc la motive pentru care un jucător nu performează într-un meci inaugural la un turneu.  

Emoții, așadar, înainte de început de turneu. Dar emoțiile sunt bune, te țin pe vârfuri, te obligă să cauți mereu metode să-ți îmbunătățești jocul. Sigur așa e și pe teren. 

Nu durează mult până când ne găsim cu toții ritmul obișnuit. Cele șapte jucătoare vin, pe rând, la pupitru, iar răspunsurile au substanță; fetele au umor, au și poftă de vorbă. Au și empatie pentru cele două jucătoare, Kuznetsova și Konta, care încă nu știu, la ora aceasta, care dintre ele se va regăsi pe teren luni și care va privi de pe margine. Conferința în engleză a Simonei e în aceeași linie; imediat după, o urmăm într-o sală alăturată pentru discuția în română.

O regăsim într-o stare asemănătoare ca la București, în vară, când ne-a vizitat în platoul Treizecizero. Poate chiar mai bine. E relaxată, încrezătoare, stăpână pe sine, mulțumită cu evoluția ei ca persoană și ca jucătoare, conștientă că e un fenomen care se petrece acum, e departe de a fi desăvârșit. E, de asemenea, la finalul unui an complex, care a trecut-o printr-o gamă foarte variată de stări, dar pe care îl închide încă o dată în top. Calificarea ei în Singapore pentru al treilea an consecutiv e unul dintre reperele prezenței la vârf. Se numără acum printre cele mai experimentate jucătoare din lineup-ul turneului; în lipsa Serenei, a Sharapovei și a Azarenkăi, pe ea se concentrează destule dintre eforturile de promovare ale WTA-ului, la fel ca și atenția presei străine. Face parte, de asemenea, dintre cele câteva jucătoare văzute cu șanse mari la trofeu. Simona nu e de acord cu ideea că ar fi una dintre fețele turneului și indică, pe bună dreptate, spre Angelique Kerber. “La ce an a avut, merită”. Nu și-a dorit niciodată atenția specifică a presei; în același timp, ușurința ei în comunicare este acum evidentă pentru oricine. Se simte mult mai în largul ei să producă și în conferințele din engleză acel umor natural, neforțat, care îi vine ca o mănușă. Spre exemplu, ca atunci când este întrebată dacă este însoțită de familie în Singapore, la fel ca în precedenții doi ani. Simona spune pe un ton foarte casual: “Ah, acum nu mai sunt atât de importantă în familia noastră. S-a născut nepoata mea, așa că ea e cea mai importantă acum. Și e mult mai bine că nu mai e toată atenția pe mine acasă. Așa că sunt doar cu echipa mea aici.”

Rămâne de văzut cum va reuși tot mai des să mute pe teren acel vibe bun pe care l-a găsit în cealaltă viață a ei, cea de dincolo de teren. “Este greu de pus totul pe teren așa cum este în viața normală – cum am spus mai devreme că sunt mai relaxată – pentru că este, totuși, o presiune. Indiferent că nu am așteptări mari, tot îmi doresc să câștig fiecare meci pe care îl joc, așa că nu poate fi foarte relaxant pe teren. Dar încerc să duc pe teren cât mai mult pe teren starea pe care o am zi de zi.”

Cum își analizează Simona adversarele

Trecem la grupa în sine. Kerber, Keys, Cibulkova. E bună, e rea? Întrebarea pleacă de la premisa că numărul mare de întâlniri recente cu cele trei, cu mai multe victorii decât înfrângeri, va lucra în favoarea ei.

“Când am ajuns aici am spus că nu am preferințe la grupă, pentru că toate joacă bine. Am picat într-o grupă grea, din punctul meu de vedere, dar și cealaltă este grea. Le știu foarte bine pe toate trei și va fi, probabil, un avantaj că le-am întâlnit așa de des; dar fiecare meci a fost greu contra lor și nu-mi va fi ușor nici acum. Am încredere, sunt destul de pozitivă și cred că am jocul potrivit să le înving.”

Le luăm la rând pe cele trei adversare, iar Simona ajunge, ca de obicei, ușor la esențial; mai adaugă că nu are importanță ordinea meciurilor, contează doar cât de pregătită este. Iată ce spune despre fiecare în parte:

Kerber este o jucătoare solidă, puternică fizic, aleargă foarte mult, loviturile ei cu mâna stângă nu-s deloc ușoare pentru că efectul vine invers, pot să atac un pic mai mult serviciul ei. Va fi un meci interesant, mai mult fizic, mă simt destul de pregătită, bine pe picioare, ca să fac față.

Keys este o jucătoare total diferită, lovește puternic, nu se deplasează atât de bine precum Kerber, însă loviturile ei sunt mult mai puternice. Are un serviciu foarte puternic și va trebui să stau bine la retur. Nu am prea multe de făcut contra ei, nu pot să lovesc atât de tare cum lovește ea. Va trebui să joc smart-aggresive cum zic eu, ca să o fac pe ea să încerce cât mai multe lovituri riscante.

Cibulkova se mișcă bine, lovește repede, joacă repede, îi place să ia mingea foarte devreme. Am avantaj că am câștigat contra ei anul acesta, dar a fost pe zgură. Va fi altă poveste și cred că am jocul potrivit să câștig din nou contra ei.

O întreb dacă vede în turneul de la Singapore și o oportunitate de a privi către viitor și de a-l folosi ca pe o platformă pentru 2017, argumentând prin precedentele numeroase în care alți jucători au dus în noul sezon forma bună de la finalul celui anterior. Simona vede mai degrabă un reset între sezoane. “Cred că după acest turneu se încheie, te resetezi într-un fel cu pauza pe care o iei, de două sau trei săptămâni, depinde de fiecare cum simte. Dar cu siguranță ajută mental ceea ce faci anul acesta pentru anul viitor”.

„Dacă Darren va mai dori să continue cu mine :-)” 

E un moment bun să discutăm despre lucrurile esențiale ale lui 2016, o temă care s-a menționat și mai devreme, în conferința din engleză. Simona trece prin bornele importante – titlul de la Madrid, cel de la Montreal, calificarea în Singapore, meciurile cu Kerber și Serena de la ultimele două Slamuri. Numele lui Darren Cahill vine de la sine, iar Simona sintetizează.

“După startul greu de sezon, am avut o săptămână de pregătire cu el și mi-a prins bine. Mă înțeleg foarte bine cu Darren și înțeleg ceea ce spune și pot să pun în practică foarte ușor. Aici cred că s-a făcut diferența anul acesta față de anii trecuți. Mă simt mult mai stăpână pe mine față de anii trecuți, în ceea ce privește tenisul. Simt că am învățat mai mult tenis anul acesta.”

“Am fost de două ori anul acesta la Vegas. Întâi în martie, înainte de Indian Wells, ceea ce m-a ajutat, apoi în august, înainte de Cincy, când am stat două săptămâni. De data aceasta am lucrat cu Gil Reyes la pregătirea fizică și a fost extraordinar de bine. Am în plan să mă mai duc la Vegas, dar nu știu când. Am înțeles că acum în decembrie este un pic frig și nu ar fi bine pentru tenis. Dar fiecare săptămână pe care o petrec cu Darren pe terenul de tenis mă ajută foarte mult.”

Planul pentru intersezon este să combine pregătirea de acasă cu cea din străinătate. “Așa cum a făcut și anul trecut, o să vină și în România și o să fie foarte bine.”

Mai devreme, în engleză, Simona a glumit: “Sper că va dori să continue cu mine. Anul se termină, așa că trebuie să discutăm despre asta”. Cum în sală s-a auzit un pui de freamăt, ea a adăugat imediat, râzând: “Dar va fi bine, sunt sigură de asta”.

Pe o notă serioasă, întrebată ce anume va intenționa să discute cu Darren când va veni momentul concluziilor, Simona a spus: “Va fi despre acele meciuri importante pe care le-am jucat și le-am pierdut anul acesta, pentru că vreau să mă îmbunătățesc pentru anul viitor. Cred că le-am pierdut din motive de mental. Cu Serena, la US Open, cred că am pierdut mental. Sigur că și ea a fost mai puternică decât mine. Cu Kerber, de asemenea, am fost aproape să câștig. Da, vom vorbi cu siguranță despre aceste meciuri și despre cum să mă îmbunătățesc pe plan mental”.

Tot la îmbunătățiri, dar pe plan tehnic, Simona vede cel mai mare progres al acestui an la forehand: “Mă simt mai puternică acum, am mai multă încredere când îl lovesc și simt că pot să fac lovituri direct câștigătoare cu el.”

Simona a câștigat premiul Diamond Aces Award, o distincție care recunoaște contribuția ei la promovarea tenisului. Deloc surprinzător, premiul a bucurat-o într-un mod diferit. “Este foarte emoționant, cred că pentru mine e cel mai important că am câștigat acest premiu. Îmi place să interacționez cu fanii, cu copiii, să îi ascult și să facem fotografii”. Observ că, de la un punct încolo, acest tip de recunoaștere poate deveni chiar mai important pentru ea decât un trofeu câștigat într-un turneu. “Da, sunt speciale, pentru că nu le câștigi des. E un fel de recunoaștere, de apreciere pentru ceea ce faci în teren și în afara lui”. Aș adăuga, sunt importante pentru că nu le câștigă, ci îi sunt acordate.

Apropo de atenție, ajungem la întrebarea menționată, dacă simte că e mai mult în atenția generală de această dată. “Nu cred. Cred că atenția e pe Kerber, o și merită pentru ceea ce a făcut anul acesta. Nu am simțit niciodată că am o atenție în plus sau mai puțină din partea presei. Pentru mine a fost tot timpul la fel, nu am așteptări și nu am nici dorința să am atenția presei asupra mea.”

Îi spun că sentimentul meu e că, atunci când ajungi la un nivel de echilibru și de liniște cu tine însuți, tot ce se întâmplă în media este redus la nivel de “zgomot exterior”. Și că, odată împachetat așa, e destul de ușor de controlat. Ține totul de tine, de felul în care înțelegi și accepți feedback-ul exterior.  

Răsuflă ușurată: “Da, am ajuns la un nivel în acest sens, pentru că am fost afectată de multe ori, mai ales de presa română, dar acum am experiență, știu ceea ce trebuie să ascult și ce nu. Nu pot să zic că nu mă interesează ceea ce zic, când aud criticile. Sunt foarte bune pentru orice sportiv. Dar răutățile nu-mi plac și nu le mai ascult demult.”

Despre Ilie Năstase: „Eu am propus această variantă”

Am întrebat-o care este poziția ei în ce privește numirea lui Ilie Năstase în funcția de căpitan nejucător al echipei de Fed Cup. Simona zâmbește larg: “Da, pentru mine este o onoare să fie căpitanul nostru. M-am gândit – pot să zic că m-am gândit eu la această treabă – că eu am propus această variantă și mă bucur foarte mult că a acceptat. Sper să fie bine și, bineînțeles, vor fi emoții și pentru noi pe teren. Dar va fi bine. Să fie acolo cu noi. Să vadă, să simtă – bineînțeles că știe cum e – dar să știe cum e și la fete”. Ulterior va răspunde unei întrebări similare venite de la echipa site-ului WTA; pomenește despre redirecționarea atenției către Ilie Năstase și nu ai cum să nu te gândești dacă, planificat au ba, planul ei prin care presiunea, atenția și grijile de la Fed Cup să fie preluate de Ilie Năstase, nu cumva este chiar unul inspirat.

 

Alte declarații:

Despre suprafață și cum simte mingea: “Da, este lentă, este lemn sub suprafață, dăunează un pic picioarelor. Așa e, am timp să fac tot ce vreau, întotdeauna mi-a plăcut terenul de aici. Dar mie îmi place și suprafața foarte rapidă, ca la US Open. Este diferit, indoor altfel merge mingea. Mie-mi place să joc în sală, dar e un alt an, alt turneu, sper să meargă bine”.

Din nou despre Kerber: “De fiecare dată când joc contra ei e foarte greu. Jucăm aproape mereu trei seturi. Trebuie să joc ceea ce joc mereu contra ei. ”

Despre titlu: “Turneul e foarte deschis, în opinia mea, nivelul e foarte asemănător la vârf acum, așa că oricine poate să-l câștige.”

Despre ce a făcut specific ca să facă diferența după startul prost de an?: “Am fost sănătoasă. E singurul lucru cu care am întors acest sezon. Am fost sănătoasă și am putut regăsi încrederea din sezonul anterior”.

Despre diferențele de la an la an: “Fiecare an se simte diferit, în fiecare an ai emoții. În primul an era totul despre bucuria de a fi aici, foarte multă energie, de genul “wow, să vedem cum va fi aici”. Anul trecut m-am simțit mai obosită, acum mă simt mai bine decât în 2015. Când ai experiență, e ceva mai ușor să te descurci în fiecare situație. Cred că acum mă simt per total mai bine decât în ceilalți ani, dar primul an a fost special.”

 

Foto: Jimmie48Photography

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi