Simona, după eliminarea din Singapore: „Anul a fost ca un maraton. Dar am dat tot ce am avut”

Treizecizero | 27 octombrie 2017

„Nu o să las acest turneu să strice tot ce am construit anul acesta, așa că sunt ok și mă gândesc deja la începutul anului viitor, să am un start bun de an. Cred că am pus multe piese noi în joc și sunt piese importante, precum serviciul sau jocul un pic mai agresiv. Bineînțeles că n-o să intru să dau în toate, dar acum din spate fac pasul destul de bine înainte. Și îmi doresc să progresez și la venirea la fileu.”

Un soi de chin. Așa a părut meciul ăsta – mai ales în prima lui parte – din tribună, unde gesturile Simonei s-au tradus destul de simplu: „uite că încerc, dar nu prea iese.“ Printre oftaturile unui public care a suferit pentru ea s-au strecurat multe greșeli simple (de pe backhand) în primul set, câteva puncte importante pierdute în al doilea și, în ceva mai mult de o oră de joc, Svitolina a profitat și a scos-o pe Simona dintr-un turneu în care nici n-a apucat să intre cum se cuvine.

Dar neliniștea ei din teren n-a mai ajuns și la conferința de presă, acolo unde ne pregăteam să căutăm răspunsuri de la o jucătoare nervoasă, eventual grăbită să închidă socotelile cu un turneu care nu-i mai priește (măcar în ultimii trei ani). Mai ales că a ajuns mai devreme decât de obicei, specific jucătorilor care nu încasează bine un eșec.

În schimb, Simona a apărut neașteptat de degajată și senină. Arată eliberată; de-a lungul conferinței va aminti de câteva ori că a simțit ultimele luni ca pe un “maraton” și că se bucură că s-a terminat. Te face să te gândești și că poate a mers toate zilele astea cu resursele pe final.

“E un sentiment bun că s-a terminat, pentru că a fost ca un maraton în ultimele luni. S-au întâmplat multe și, de asemenea, s-a adunat un pic de presiune”, a răspuns ea, întrebată care-s sentimentele pe care le are în acele momente de după eșec. “Cred că am jucat mai bine decât în meciul precedent, ceea ce a fost un obiectiv. Bineînțeles că am făcut tot ce puteam să câștig, dar nu s-a întâmplat. Ea a jucat bine și a meritat victoria. Sunt supărată că am pierdut, bineînțeles, dar nu-s tristă, pentru că a fost un an grozav și sunt bucuroasă că urmează o vacanță acum”.

Cât de repede a putut trece de la dezamăgirea evidentă arătată pe teren la starea de “ok, asta a fost, sezonul s-a terminat”?

“Mi-a luat vreo șapte minute. În vestiar am zis că a fost un an foarte bun. De fapt, abia acum am aflat că mai am șanse să termin pe locul 1; credeam că după turneul ăsta o să fiu pe 4”.

Întrebată dacă a simțit pe teren că nivelul de intensitate a fost acolo unde trebuia să fie, Simona a răspuns: “Azi am simțit 100 la 100 că terenul nu e pentru mine și nu pot să închid un punct. Că nu se duce. Așa că a fost un pic dificil să îmi găsesc un ritm și să fac un winner. Sigur că jocul meu nu e construit să fac winnere mereu, dar fac mai multe decât am făcut aici. Așa că sentimentul meu e că am luptat. A fost un meci bun, nu grozav, dar bun.”

Pentru al treilea an la rând, rezultatul ei a fost similar, eliminată în grupă cu un bilanț de 1-2. “Chiar dacă am făcut același rezultat aici, sunt o jucătoare diferită, mai puternică, m-am dezvoltat mult, eu și jocul meu. Nu o să las acest turneu să strice tot ce am construit anul acesta, așa că sunt ok și mă gândesc deja la începutul anului viitor, să am un start bun de an”.

Și apropo de rezultatul identic trei ani la rând, Simona a fost întrebată dacă sistemul de desfășurare adaugă o presiune în plus sau complicații suplimentare. “Chiar îi spuneam antrenorului meu înainte de meci că nu îmi place acest sistem, pentru că stai în stres toată săptămâna. Dacă pierzi, primești o altă șansă, dar eu-s învățată că, dacă pierzi, să pleci acasă. Știi ceva clar: da sau nu. Pentru unele jucătoare funcționează mai bine: pierd, dar au o șansă în plus. Eu am câștigat mereu primul meci și l-am pierdut pe al doilea”.

„După finala de la Roland Garros, a doua zi m-am dus și m-am antrenat”

În partea de română, Simona a elaborat un pic discuția despre suprafață. A explicat ca pe terenul de tenis:

– Ce pot să vă spun acum e că mingea nu mi se ducea; poate nu din cauza terenului, poate și din cauza brațului, fiind încordat. Dar simt că (suprafața) este prea moale; pe un teren mai iute pot să contrez un pic. Aici trebuia să fac eu mai mult și am greșit mai mult…

– Adică să pui tu din braț ce nu venea din minge?

– Exact. Pentru că mingea stă jos; e un fel de minge moartă.

Ceva similar spunea și Kim Clijsters, chiar în timpul jocului: de la prea multă pasivitate, Simona a căutat aici (la Singapore) să fie prea agresivă. A alunecat de la lipsa inițiativei la puțin prea multă agresivitate. Și așa se explică de ce a greșit atât de des. Nu a fost ceva specific din cauza emoțiilor, adaugă ea: “Fiecare meci este emoțional. Înaintea fiecărui meci am emoții, asta se știe. Însă nu mi-a mers jocul așa cum mi-am dorit și cred că din cauza aceasta nu am putut să fac mai mult azi.”

Am întrebat-o dacă simte că s-a metamorfozat în ultima vreme într-o jucătoare care e mai avantajată de un hard mai iute: “Da, îmi place să joc pe un hard mai rapid, însă pentru toată lumea a fost la fel aici și chiar nu vreau să fac o scuză din asta.“

Dar tenisul stă mereu în echilibrul ăsta fin dintre a lovi cu intenție și a nu oferi prea multe lucruri gratis, și Simona spune că-i mulțumită de schimbările pe care le-a reușit în jocul ei anul acesta. Că simte că a adăugat multe. „Cred că am pus multe piese noi în joc și sunt piese importante, precum serviciul sau jocul un pic mai agresiv. Bineînțeles că n-o să intru să dau în toate, dar acum din spate fac pasul destul de bine înainte. Și îmi doresc să progresez și la venirea la fileu.“

Ce să așteptăm, deci, la anul? Consolidarea lucrurilor proaspete – serviciul acesta mai apăsat și jocul ceva mai în control – sau continuarea schimbărilor? „Nu, nu cred că o să schimb ceva radical, vreau să întăresc tot ce am făcut bun în perioada asta; vreau ca serviciul și tot ce am îmbunătățit anul acesta să devină o armă“.

Acum câteva zile spunea că se găsește într-un loc foarte bun. Va rămâne cu același mindset sau va lăsa finalul ratat al acestui turneu să rămână ultima impresie?

“Nu, sub nicio formă. Cred că a fost cel mai bun an. Să ating numărul 1 e ceva enorm, pentru asta am muncit atâta. Am avut o perioadă, de la Stuttgart și până acum… a fost maraton. În fiecare săptămână nu am cedat niciun moment. Acum cred că e momentul să mă odihnesc și să îmi reîncarc bateriile, pentru că urmează un an și mai greu.”

Și cu anul deja trecut în arhive, am întrebat-o cum vede acum momentele din vară, ce semnificație le dă la final de sezon. Dacă poate admite acum că a avut momente în care i-a fost greu să mai continue, greu să se mai dea jos din pat ca să o ia de la capăt.

“Surprinzător, da, am putut să trec peste. Am avut această dorință, am fost atât de motivată încât, chiar dacă au momente foarte dificile, precum finala de la RG, m-am trezit a doua zi și m-am dus pe teren, la antrenament. Am dat tot ce am avut anul acesta și acum chiar mă simt un pic obosită. Simt că a trecut un pic foarte repede toată perioada asta, dar am simțit că a fost foarte grea.”

Darren? „Acum mi-a zis că mă așteaptă la berea de final de an, dar eu nu beau, așa că…”

„Gata?”, întreabă.

Pentru moment, atât, da. Nu că ar fi fost puțin.

 

Andrei Năstase
Adrian Țoca
(Singapore)

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi