Sferturi! Simona Halep câștigă bătălia cu Jankovic, realizează performanța carierei: sferturi la Australian Open

Adrian Țoca | 20 ianuarie 2014

Simona Halep a eliminat-o pe Jelena Jankovic, 6-4, 2-6, 6-0 și devine prima jucătoare din România care ajunge în sferturile de finală ale unui Slam din 2009 încoace.

Simona Halep reușește performanța carierei și, după un sezon 2013 cu șase turnee câștigate, ea confirmă și la nivelul cel mai înalt, un turneu de Grand Slam. Românca a învins-o în trei seturi pe Jelena Jankovic, într-un test al nervilor, rezistenței și al capacității de reacție și s-a calificat în sferturile de finală de la Australian Open, devenind prima româncă ajunsă în această fază la Melbourne. Iar intrarea în Top 10 este aproape o certitudine matematică: va fi asigurată în cazul în care mai câștigă un meci SAU dacă Ana Ivanovic nu câștigă Australian Open. 

„Simona Halep is for real!”, au exclamat la unison toți jurnaliștii americani de pe Twitter, la secunde după ce Simona Halep izbucnea în cea mai puternică și efervescentă descătușare de bucurie pe care am văzut-o vreodată la ea. Trăise un rollercoaster, un amalgam de emoții și de stări. Tocmai ce trecuse cu bine de cel mai greu test al carierei de până acum. În sfârșit, cu un sfert de finală într-un Slam în palmares, ea i-a convins pe cei mai neîncrezători. Acum e luată în seamă în liga celor mari. For real.

Victoria cu Jelena Jankovic a venit într-un moment în care nivelul actual al Simonei era cumva neclar. Primele trei tururi au adus victorii scontate, dar care trebuiau legitimate contra unui oponent de top, într-un meci cu miză mărită și cu o replică puternică. Contextul a făcut momentul și mai special: în stânga și în dreapta Simonei, favoritele turneului se prăbușeau una după alta: întâi Serena, apoi, cu secunde înainte ca românca să intre pe teren, Maria Sharapova. Într-o astfel de împrejurare, fiecare dintre jucătoarele rămase pe tablou trebuie că își simte șansele crescând văzând cu ochii. Toată lumea începe să creadă. Oportunitatea este acolo. Dar, în același timp, crește și presiunea.

În aceste condiții, n-avea cum să fie o misiune simplă un rendez-vous cu Jelena Jankovic, o vulpoaică bătrână în stare să îți distragă atenția cu interminabila dramă care îi însoțește prezența pe teren, dar și o jucătoare experimentată, flămândă de încă un parcurs lung la un Slam. Halep s-a ridicat însă deasupra tuturor acestor complicații cu aerul unei jucătoare care face asta de când lumea. Când întrebările au fost puse, Simona a avut răspunsurile.

Iar răspunsul cel mai elocvent a venit în decisiv, când Simona a pus semnul de exclamație pe parcursul ei de la Australian Open. Până acolo, meciul fusese împărțit în două: un set solid și un altul în care jocul ei a dispărut preț de câteva game-uri. Judecând după tradiția meciurilor cu Jankovic, era, însă, de așteptat ca Simona să lovească un zid la un moment dat, în timpul jocului. Mai interesant era de văzut nu dacă se va întâmpla, ci cum va reacționa la asta.

Simona a început foarte așezat meciul. A returnat bine de la prima minge și și-a creat o șansă de break încă din primul game al meciului. N-a durat mult până și-a reglat tirul și a găsit unghiurile care să-i pregătească un atac sau să-i obțină o eroare. În game-ul trei, s-a distanțat la 40-0 pe serviciul advers, deschizându-și terenul cu inteligență. Echilibrul fusese rupt, iar break-ul a fost imediat consolidat cu un hold sigur. Primul moment greu a venit la 3-2, 30-15, când Simona a trimis un forehand în fileu cu întregul teren la dispoziție. În loc de 40-15, a venit rebreak, dar la 3-4, condusă pentru prima oară, jucătoarea noastră a răspuns adversității ridicându-și nivelul. A servit în exterior, scoțând-o din teren pe Jelena. A început să țintească forehandul sârboaicei, punctul nevralgic. Erorile Jelenei au început să curgă, la fel ca și nervii acesteia. Câteva minute mai târziu, primul set era în contul româncei, jucătoarea mai bună la acel moment.

Jankovic și-a curățat mult jocul în setul secund, în vreme ce Halep și-a văzut scăzând procentajul la serviciu și capacitatea de a sta în rally-uri. Rămasă un pic fără suflu, ea și-a pierdut din focus și din hotărâre; a început să ofere o mulțime de mingi scurte, concretizate ușor de JJ. În ciuda unui rebreak în care a reușit și singurele lovituri direct câștigătoare din set, Simona a cedat destul de ușor următoarele trei game-uri. În fața celui mai greu moment din turneu, ea a decis să se regrupeze în pauza dintre seturi. 

E ușor să pierdem din vedere uneori că jucătoarele simt presiunea în timpul meciului și că se pot lăsa afectate de miză. De asemenea, e puțin nerealist să te aștepți să păstreze același nivel pe toată durata meciului, fără nicio cădere. Cumulat cu faptul că Jankovic, o jucătoare predispusă la streak-uri de formă, s-a aprins pe final de set secund, desfășurarea acelor game-uri capătă și mai mult sens.

Dar Simona a avut reacție. Dincolo de victoria în sine, două lucruri sunt importante: că a putut să se scuture de senzația pe care a încercat-o în setul doi și că nu s-a lăsat distrasă de Jankovic. Poate fi un consum de energie suplimentar, sau chiar mai rău, dacă te lași distras de ce se întâmplă dincolo de fileu, acolo unde JJ a avut ceva de comentat pe tot parcursul meciului. Tradiționalele priviri către cer au venit la pachet cu comentarii către boxă, mormăieli enervante după fiecare eroare neforțată sau refuzul de a relua meciul imediat ce arbitrul striga Time, decizie ce i-a adus un time violation warning. Culmea, tot Jankovic s-a declarat nedreptățită că Simona a întârziat, după un rally de peste 20 de lovituri, să se așeze la primire. Anterior, sârboaica îi servise deși Halep făcuse semne că nu e pregătită. 

În tenisul de Grand Slam, setul decisiv e „money time”. Atunci se separă campionii de challengeri, iar atitudinea Simonei, similară cu cea etalată în 2013, este cel mai mare câștig al zilei. Românca a luptat fantastic într-un prim game epic, care a durat 14 minute și în care a irosit câteva mingi de break înainte de a-l câștiga. Una dintre ele a fost pierdută pe mâna unui arbitru de linie, care s-a corectat după ce strigase eronat out la un lung de linie al Simonei. S-au împărțit schimburi și lovituri grele, Jankovic s-a prefăcut într-un zid greu de trecut, dar pe care Halep a reușit să-l spargă, într-un final, în ceea ce s-a dovedit a fi momentul psihologic al meciului, „sărbătorit” de JJ cu un thumbs-up ridicat sarcastic către propria-i boxă. A contat mult și felul în care și-a consolidat Simona avantajul break-ului, cu un serviciu câștigat la zero, grație a trei lovituri direct câștigătoare. Apoi un alt break, cu un running forehand în cross de excepție. Și alt serviciu câștigat la zero. Și jocul era istorie. La fel ca și performanța făcută de Simona la Australian Open. Tot istorie.

Simona: „Mi-am îndeplinit un vis”

La interviul de după meci, jucătoarea noastră a spus că e încântată să aibă ocazia de a juca un sfert de finală. „Mulțumesc tuturor pentru suport, m-a ajutat mult azi. În offseason, am spus că obiectivul meu pentru acest an este să ajung într-un sfert de finală anul acesta. Așa că visul meu a devenit deja realitate, așa că acum sunt foarte fericită și vreau să mă bucur de turneu în continuare”. Ea a explicat și căderea din setul secund: „Am început nervoasă meciul, dar am făcut un prim set bun, apoi în al doilea m-am simțit foarte obosită, nu știu de ce, dar n-am mai avut deloc energie. În pauza dintre seturi mi-am zis că nu mai am nimic de pierdut și că trebuie să fiu mai agresivă”. Apoi le-a mulțumit celor apropiați și a râs împreună cu moderatorul interviului la sugestia acestuia că va fi coadă de antrenori interesați să lucreze cu ea. „După turneu îmi voi găsi un antrenor”, a explicat Simona.

La conferința de presă, Simona a mai avut o declarație care îi trădează nivelul de implicare pe care l-a atins. Întrebată cum va face față cererilor tot mai mari dinspre media, ea a spus: „Vreau să rămân focusată pe tenis în fiecare moment, pentru că tenisul nu te așteaptă”.


Concluziile zilei

Agresivitate. După turul III, Simona a promis că va încerca să fie mai agresivă cu Jankovic, iar tocmai acest lucru i-a câștigat meciul. Abordarea setului decisiv ne-a reamintit cel mai bine de Simona cea din 2013, puternică mental ca o stâncă, imposibil de ținut pasul cu ea atunci când decide să preia controlul meciului.

Calcule. Calificarea în sferturi o apropie foarte mult de Top 10, dar nu îi garantează încă prezența acolo. Ana Ivanovic o poate depăși dacă se califică în finală, iar Simona pierde în sferturi, sau dacă Ana va câștiga titlul. Bouchard, Cibulkova și Pennetta nu o mai pot depăși, indiferent de ce rezultate se vor mai înregistra.

Adversară. În sferturile de finală, Simona o va întâlni pe Dominika Cibulkova, din Slovacia, cea care a eliminat-o pe Maria Sharapova, scor 3-6, 6-4, 6-1. Maria a acuzat dureri la șold și a avut dificultăți în deplasare, dar chiar și așa, înfrângerea ei n-a fost surprinzătoare decât din perspectiva cărților de vizită ale celor două. Masha a avut emoții în aproape fiecare tur anterior, iar Cibulkova îi mai pusese probleme și în trecut. Sharapova este al doilea nume important care părăsește turneul. La rândul ei, Dominika a ajuns cel puțin în sferturi la toate cele 4 Slamuri. În vârstă de 24 de ani, slovaca ocupă locul 24 și are 3 titluri WTA în palmares. E recunoscută pentru stilul foarte agresiv și pentru jocul bazat pe viteză și putere. Este, însă, faimoasă și pentru desele căderi de încredere și pentru incapacitatea de a închide meciuri mari, atunci când este în control.

Istoric. Cu Dominika Cibulkova, Simona a mai jucat în trei rânduri, pierzând în două ocazii câte un set la zero. În 2011, slovaca s-a impus cu 6-3, 6-0 la Hertogenbosch, pe iarbă. În 2012, Simona și-a luat revanșa pe zgură, la Bruxelles, 0-6, 6-4, 6-3. Ca fapt divers, la acel turneu de la Bruxelles, Simona jucase anterior cu …Jankovic, apoi a întâlnit-o în finală pe Radwanska, o potențială adversară și la Australian Open. În fine, anul trecut, Cibulkova a câștigat pe hard, la Indian Wells, în două seturi strânse, 7-5, 7-6.

2009. De atunci datează cea mai recentă calificare a unei jucătoare din România în sferturile unui Grand Slam. Sorana Cîrstea a ajuns între ultimele opt la Paris, culmea, eliminând-o tot pe Jankovic în optimi, și tot cu un set la zero! A fost atunci 3-6, 6-0, 9-7 pentru Sorana, care a pierdut în sferturi la Sam Stosur. Anterior, Ruxandra Dragomir mai ajunsese în turul 4 la AO (1998), și tot din 1998 datează și ultima prezență românească în Top 10 – Irina Spîrlea.

Azarenka. Într-un meci cu scântei (video mai jos), Vika a învins-o cu 6-3, 6-2 pe Sloane Stephens și a ajuns la 18 victorii la rând la Australian Open. Azarenka este cu siguranță favorită pentru un al treilea titlu la rând aici: are recorduri pozitive cu toate jucătoarele rămase pe tablou (inclusiv 2-0 cu Halep) și are și avantajul că știe ce trebuie să facă pentru a se impune la Melbourne. Cât despre Sloane, ea rămâne cu un record negativ cât se poate de elocvent contra jucătoarelor de Top 20 la Slamuri: 1-9. 

Reacții pe Twitter 

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi