Printre legende: Novak Djokovic își păstrează titlul la Wimbledon, îl învinge pe Federer pentru al doilea an consecutiv în finală

Novak Djokovic l-a învins în patru seturi pe Roger Federer, 7-6, 6-7, 6-4, 6-3 și a câștigat al treilea său titlu la Wimbledon, turneu care devine acum a doua sa casă, după Australian Open. Totalul titlurilor de Grand Slam din dreptul sârbului se ridică acum la nouă, la opt distanță de Roger Federer.

TreizecizeroSecțiune sprijinită de

Novak Djokovic și-a păstrat titlul la Wimbledon, după o victorie în patru seturi cu Roger Federer, 7-6, 6-7, 6-4, 6-3, în 2 ore și 59 de minute. Sârbul și-a vindecat astfel rănile de după finala pierdută la Roland Garros, în vreme ce Roger ratează o nouă șansă la Grand Slamul cu numărul 18.  

"Novak was tougher on the bigger points and at the end he was rock solid. That's how it goes”, a spus Federer la sfârşitul meciului. Da, jocul lui Novak Djokovic a fost solid ca o stâncă. De fapt, nu. Ar trebui să spunem invers: stâncile sunt solide ca jocul lui Novak Djokovic. Doar această statistică şi ne facem o idee: Djokovic a făcut prima neforţată a meciului în game-ul al unsprezecelea. Până în acel moment Federer avea deja 8. 

Federer nu a mai găsit azi acel „God mode” cu care l-a făcut una cu pământul pe Andy Murray în semifinale. Primul ingredient ar fi trebuit să fie serviciul, dar cifrele lui au fost pământene azi: 14 aşi, 3 duble, 67% pe primul dintre care 74% câştigate. Asta nu ar fi fost o problemă, pentru că şi cifrele lui Novak la serviciu arată aproape identic. Unde a suferit Roger şi a excelat Novak a fost la procentajul de reuşită pe serviciul doi. „You are only as good as your second serve” şi aş adăuga eu „and your second serve return”. Novak şi-a câştigat 60% din punctele jucate cu al doilea, pe când Federer 49%. 

Cu serviciul insuficient de constant, Federer îşi vedea periclitat principalul plan de joc: atacarea fileului. Insuficiente servicii unu plus retururi dificile din partea lui Djokovic, şi Roger s-a pomenint ţintuit pe linia de fund, acolo unde Novak e rege de vreo câţiva ani. N-am o statistică a schimburilor mai lungi, dar sincer, nici nu am nevoie. Sunt sigură că înclină greu în favoarea lui Novak. Când Federer a ajuns la fileu, a câştigat 72% din puncte (42 din 58), dar nu a fost suficient. De ce? Pentru că tot ce a câştigat la fileu a risipit cu neforţatele (35 faţă de doar 16 ale lui Novak). Pur şi simplu, a greşit prea mult pentru câte winnere a făcut (58 faţă de 46 ale lui Novak). Şi pentru că nu a convertit decât o minge de break din cele şapte avute. 

Statistic e destul de clar cine a jucat mai bine. Novak. Acum să vedem de ce. Paradoxal, Federer a fost primul care a făcut break-ul în setul unu pentru 4-2. Break la zero, forţând la fiecare punct greşeala lui Djokovic. Dar imediat a jucat un game neglijent, în care a făcut două neforţate şi a cedat la prima minge de break. Ăsta nu e un mesaj pe care vrei să-l transmiţi lui Novak Djokovic într-o finală de Grand Slam. 

Tiebreak-ul primului set a mers cam aşa: Novak a făcut primele patru puncte atacând. Două winnere ale lui şi două forţate de la Federer. Pus sub presiune, Federer a cedat restul cu două neforţate de rever şi cireaşa de pe tort a fost o dublă greşeală. Iarăşi, nu e genul de tiebreak pe care vrei să-l joci contra lui Novak într-o finală de Grand Slam. 

În setul doi, Federer şi-a ridicat semnificativ procentajul pe primul şi numărul winnerelor, dar n-a reuşit să fructifice niciuna din cele trei mingi de break avute şi nici n-a capitalizat destul pe serviciul doi al lui Novak. De cealaltă parte, Novak a mai scăzut un pic nivelul şi a făcut mai multe neforţate. Tiebreak-ul setului doi a fost momentul de glorie al lui Federer: a revenit de la 6-3 şi a egalat forţând trei erori consecutive din partea lui Djokovic. De acolo, s-a mers umăr la umăr până la sfârşit, când Djokovic a făcut două erori consecutive cu dreapta, una forţată şi una neforţată.

Publicul animat credea că gata, habemus mecium. Nu chiar. Acela a fost momentul de maximă adversitate pe care s-a confruntat Novak. Ce-i drept, Djokovic s-a înfuriat de pierderea setului doi şi şi-a arătat frustrarea. Dar şi-a văzut de treabă şi a continuat să-l toace mărunt mărunt pe Federer cu retururile în picioare şi cu schimburile din spate şi în acelaşi timp să-şi facă serviciul din ce în ce mai autoritar. Cât de puţin ameninţat a fost Djokovic pe propriul serviciu în seturile 3 şi 4? Federer a avut doar o singură minge de break şi aceea neconvertită. De partea lui Novak, trei breakuri din şapte şanse. 

Concluzia? Jucătorul mai bun a câştigat. Novak a fost superior la mai toate capitolele: serviciu unu (s-a salvat de multe ori din necaz cu servicii bune, inclusiv în primul set a contracarat nişte mingi de set) serviciu doi, retur, schimburi din spate, conversie mingi break. Federer a jucat amestecat, iar azi, colac peste pupăză, şi-a făcut apariţia şi geamănul său malefic, Shankerer. 

Tradiţia se păstrează. Djokovic avea 12-1 împotriva lui Federer când câştigase primul set, iar în Grand Slamuri, Federer nu-l bătuse niciodată când pierduse primul set. 

„Novak nu a jucat bine doar azi, ci aceste două săptămâni, tot anul acesta, anul trecut şi acum doi ani”, a spus Federer, mai în glumă, mai în serios, la festivitate. Chiar, cât de bun este Novak Djokovic anul acesta? Cam la fel de bun ca în 2011. Serios. 

2015: 47-3 (17-2 versus Top 10, 7-1 versus Top 5) 2 Slamuri, 1 Finală de Slam, 4 Masters-uri
La această dată în 2011: 48-1 (14-1 versus Top 10, 11-1 versus Top 5) 2 Slamuri, 1 Semifinală de Slam, 4 Masters-uri

Cu acest Wimbledon, Novak a ajuns la 9 Grand Slamuri, depăşind nume ca Lendl, Agassi sau Connors. 

Dar ce este mai important decât toate statisticile astea seci este că Novak şi-a făcut propria lui tradiţie la Wimbledon: aceea de a gusta iarba după fiecare titlu. Întrebat cum i se pare anul acesta, Djokovic a răspuns: “Are un gust foarte bun! Personalul însărcinat cu îngrijirea terenurilor a făcut o treabă grozavă!”.

Închei cu acest mic poem, dedicat lui Novak sub imperiul euforiei post-match de un fan sârb: 

“I remember the other day 

You couldn't fulfill your dreams on clay 

But today I raise my glass 

'Cause Djokovic, you're
the best on grass :)”

Ce-i al lui e al lui. Iarba este a doua suprafaţă, pe lângă hard-ul australian, peste care Novak domneşte şi în acest an. Urmează US Open. Cine are curajul să parieze contra lui?

Cele mai noi articole

TreizecizeroConținut susținut de

Comentarii