Monica Niculescu on fire! Monica face o finală incredibilă cu Kvitova, câștigă al treilea titlu al carierei!

Monica Niculescu a învins-o pe Petra Kvitova cu 6-4, 6-0 în finala de la Luxembourg, câștigând turneul la a treia încercare, după finalele pierdute în 2011 și 2012 cu Azarenka, respectiv Venus Williams. A pierdut, mai apoi, finala de dublu alături de Patricia Țig, după 3 mingi de meci ratate

TreizecizeroTreizecizero este la Australian Open

TreizecizeroSecțiune sprijinită de

Este al treilea titlu de simplu al carierei Monicăi, din șapte finale jucate, după cele de la Florianopolis (2013) și Guangzhou (2014). Începând de luni, ea se reîntoarce în Top 40, pe locul 37. Ea este, de asemenea, pe locul 19 în clasamentul de dublu. Per total, ea a câștigat patru titluri anul acesta și a jucat trei finale (simplu și dublu).

***

“A fost cel mai bun meci al meu din tot anul! De fapt… s-o bat pe Petra în finală? Cel mai bun moment al vieții, cu siguranță!”. Cam așa a reacționat Monica Niculescu la conferința de presă de după trofeul câștigat în Luxemburg. Și avea toate motivele. Nu știm dacă a fost cel mai bun moment al vieții ei, dar cel mai bun meci din întreaga ei carieră are toate șansele să fie. “Mental giant”, “She has all the answers”, “She is like a magician”, “Absolutely somptuos” sunt doar câteva din frazele folosite de comentatorul TennisTV, cucerit de ce se întâmpla pe teren. Unde Monica a pus toate întrebările și a dat răspunsuri încuietoare la tot ce încerca Petra Kvitova, întâmplător, una dintre cele mai în formă jucătoare ale ultimei luni.

“M-am simțit fantastic pe teren, iar după ce am luat primul set, m-am simțit chiar și mai bine. M-am simțit ușoară pe teren, simțeam că pot ajunge absolut orice minge. Ca și cum nimic nu m-ar fi putut surprinde”.

Monica și-a anunțat intențiile încă de la prima minge, când a culcat la pământ un slice pe care Petra, la înălțimea ei, nu a putut să-l ridice. Punctul următor, Petra avea nevoie de un passing în cross remarcabil ca să facă punct într-un schimb în care fusese inițial lobată. A fost un schimb care anunța ce avea să se întâmple: Kvitova era obligată să găsească execuții și idei cu totul remarcabile ca să treacă mingea de Monica, în vreme românca își făcea clară intenția să perturbe cât mai mult posibil jocul favoritei acestei finale. Kvitova simțea deja nevoia să schimbe ceva, iar pe următorul serviciu trecuse deja la planul B: a venit de patru ori la fileu, obiectivul fiind evident, să evite să intre în schimburi lungi cu Monica, schimburi în care șansele erau că va fi surprinsă de unul dintre trucurile româncei.

Dar Monica e departe de a fi doar slice și atât, e o eroare de judecată deja clasică. Monica e și despre creativitate, inspirație și inteligență. În game-ul patru, a tentat-o pe Petra să atace un forehand în cross, numai ca să o aștepte deja acolo, închizând punctul cu un rever în lung de linie impecabil, pe care l-a executat fără presiune pentru că-l anticipase și plecase la el din timp. Monica a continuat să nu-i dea Kvitovei două mingi similare la rând, forțând-o pe aceasta înspre alegeri forțate sau greșeli copilărești. Sau mai bine zis “aparent” copilărești; în apărarea Petrei, e mult mai dificil decât pare să lovești mingi care plutesc o eternitate până la impactul cu terenul, implorând parcă să fie plesnite mai puternic decât ar fi nevoie - calea cea mai scurtă spre eroare neforțată. Sau mingi care nu vin cu nimic în ele, sau, dimpotrivă, vin cu prea mult efect.

Petra a găsit un segment bun, reducând de la 4-1 la 4-3, inclusiv o serie de șapte puncte la rând. Dar Monica a depășit cu încredere acest singur moment dificil și s-a reîntors în control, grație unui hold la zero, susținut de un serviciu în zi bună. Printre altele, românca a continuat să atace cu încredere serviciul al doilea al Petrei și a obligat-o pe aceasta la volee dintre cele mai complicate atunci când a urcat în față. În plus, a pus scurte incredibile și s-a apărat fantastic, apărând mingi dintre cele mai grele. Precum a fost schimbul de la 5-4, 15-15, când a transformat o defensivă fantastică într-un contraatac devastator, un passing în cross care a dezarmat-o complet pe Kvitova. Ca să-l cităm încă o dată pe comentatorul TennisTv, Moni a ajuns la minge cu “warp-like foot speed”.

Odată primul set asigurat cu un alt forehand niculescian, plasat subtil pe lângă o Petra înțepenită în no man’s land, nu mai era cale de întors pentru Kvitova. În niciun caz nu mai era loc de un comeback precum cel de la Stuttgart, când Monica a ajuns de trei ori la minge de meci, fără să poată să închidă contra mai titratei ei adversare. Poate și acel meci, la finalul căruia Monica se blocase în căutare de răspunsuri, a motivat-o suplimentar. Atunci spunea că de aia sunt fetele de Top 10 în Top 10, că joacă mingile de meci incredibil. Azi, atitudinea, tactica, inteligența și calitățile atletice de Top 10 au fost ale Monicăi. Setul doi a fost o demonstrație despre cât de frumos poate fi tenisul ei atunci când funcționează 100 la 100. Sigur, și Petra a cedat complet după ce a pierdut primul break - plimbată eficient pe tot terenul, obligată să sape după mingi cu cele mai bizare efecte, traiectorii, adâncimi și unghiuri, Kvitova  ieșise mental din luptă - dar asta nu scade cu nimic din meritele româncei. A rămas impecabilă până la final și a arătat de ce tenisul ei nu este, a mia oară, o bizarerie, ci un vehicul către împlinirea destinului ei în tenis. Jucăm tenis ca să găsim o cale de a câștiga, respectiv ca să găsim o soluție la ce se aruncă spre noi de dincolo de fileu. Monica a găsit calea ei, o cale pe care n-a mai călcat nimeni, și va merita mereu apreciată pentru curaj. Iar destinul ei în tenis arată mai rotund acum, după acest al treilea titlu câștigat la simplu în carieră.

Din păcate, n-a fost să fie o bucurie dublă. După un discurs cald, tipic ei, și o festivitate de premiere plină de zâmbete, încheiată cu mesajul “Nu plecați nicăieri, urmează finala de dublu și eu-s și acolo, așa că vă rog să nu plecați și să ne susțineți!”, Monica s-a întors pe teren alături de Patricia Țig, în căutarea unui dublu triumf [insert clișeu aici].

Dar până și într-o zi atât de frumoasă, ziua mamei ei, și-a făcut apariția și ghinionul sau efectul secundar al stilului ei de joc, care o penalizează uneori și o trage prin atâtea meciuri pierdute dramatic. Monica și Pati au condus cu set și 5-2, au avut două mingi de meci în setul secund, apoi încă una la 9-8 în super tiebreak. Dar au cedat cu 11-9, Monica ratând astfel șansa de a lua ambele trofee. Bilanțul ei în finalele de dublu rămâne ciudat de disproporționat: a câștigat șapte și a pierdut dublu pe atât.

Însă, la cum s-a jucat finala de simplu, ar fi mare păcat dacă Monica ar lăsa orice să-i umbrească bucuria. Sezonul de WTA se încheie cu un alt rezultat remarcabil pentru tenisul feminin românesc, care ajunge la cinci trofee de simplu în acest sezon. 

Titlurile și finalele românilor în 2016, ATP și WTA, simplu și dublu (13-10)

Titluri

Simona Halep – București
Simona Halep – Madrid
Simona Halep - Montreal
Monica Niculescu – Shenzhen (dublu)
Monica Niculescu - Washington (dublu)
Monica Niculescu - New Haven (dublu)
Andreea Mitu – Istanbul (dublu)
Andreea Mitu - Bastad (dublu)
Florin Mergea și Horia Tecău – București (dublu)
Horia Tecău – Madrid (dublu)
Irina Begu - Florianopolis
Raluca Olaru - Tashkent (dublu)
Monica Niculescu - Luxemburg

Finale

Alexandra Cadanțu – București (dublu)
Raluca Olaru – Rabat (dublu)
Florin Mergea – Madrid (dublu)
Florin Mergea – Sydney (dublu)
Horia Tecău - Australian Open (dublu mixt)
Simona Halep și Monica Niculescu - Montreal (dublu)
Horia Tecău - Cincinnati (dublu)
Monica Niculescu - Seul
Monica Niculescu și Patricia Țig - Luxemburg (dublu)

PLUS: Medalia olimpică de argint câștigată de Horia Tecău și Florin Mergea

Cele mai noi articole

TreizecizeroConținut susținut de

Comentarii