Interviu | Marius Copil, singurul român prezent pe tabloul masculin de la Roland Garros: „Am hotărât că vreau să fac o schimbare în jocul meu”

Codruț Baciu | 25 mai 2018

Înainte de Paris, există Geneva. Marius Copil a mers acolo, iar noi am fost acolo, după el. Ne-a explicat de ce inconstanța din ultimele luni – lucrează să-și schimbe jocul, pentru că a înțeles că asta îi dă mai multe perspective pe termen lung. Am mai vorbit despre planurile de dublu, despre Ungur, trolling și hatereală, sau despre conturile sale de social media și despre româncele din WTA

Cred că poți citi ușor un om după felul în care își cere scuze. Desigur, nu când îl vezi că face un punct norocos cu fileul, că nimeni nu regretă cu adevărat genul ăsta de winnere. Vorbim aici de viața de zi cu zi. Suntem oglinda feului în care știm să regretăm cu voce tare. La clubul de tenis din Geneva, așezat spectaculos în Parc des Eaux-Vives, pe o căldură care anunța furtuna cea mare, urma să mă întâlnesc cu Marius Copil. Ora 16:00.

– Probabil a prins un loc la masaj, o să mai întârzie un pic, îmi spune Fabienne, responsabila ATP, într-una din cele cinci limbi pe care le vorbește.
– D’accord, îi răspund zâmbind, într-una din cele două și jumătate pe care le știu și eu.

Lângă mine, Seppi face nițel stretching și apoi aruncă la coșul de gunoi o sticlă goală de apă care nu era a lui. Iar Dodig, singurul care se tăvălește pe jos pentru încălzire, pare că are o echipă mai numeroasă decât jucătorii de simplu.

La 4 și un sfert, îl văd pe Marius ieșind de la vestiar. ”Theeeere he is”, spune Fabienne, elvețianca pe care toți jucătorii par să o placă. Are în grijă cam 15 turnee pe an, călătorește de rupe, iar Bucureștiul îi place foarte mult. Mai devreme o dăduse pe engleză: ”Too bad they moved it to Budapest. I guess people kept confusing it to Bucharest anyway. Hehe”.

Marius e cu un cap mai înalt decât mine. Cum spuneam, îți dai seama de un om după felul cum își cere scuze. Marius o face de două ori, ușor jenat că m-a făcut să aștept, apoi îmi strânge mâna călduros, ca și când am făcut școala împreună la Arad. Schimbăm politețuri despre vreme și pornim în căutarea unui loc retras, să-l întreb lucruri. Tocmai a pierdut în primul tur la Johnson, în ultimul meci dinaintea Parisului. Este împăcat cu el însuși însă, pentru că a pornit pe un nou drum, cu schimbări în joc și la adăpostul unui adevăr descoperit, nu auzit la conferințele Big4-ului: dacă muncești, câștigi. Alegem o băncuță de lângă restaurantul jucătorilor și stăm de vorbă aproape 45 de minute.

Mai jos este miezul discuției cu unul dintre cei mai onești și agreabili jucători de tenis pe care îi puteți întâlni. Despre jocul său, despre planurile de dublu, despre Ungur, Roland Garros, trolling și hatereală, presa din România, despre conturile sale de social media și despre româncele din WTA. Plus alte chestii pe care le-am dezbătut la umbră, înainte ca Geneva să fie luată pe sus de o furtună care a amânat toate meciurile pentru a doua zi.

Despre meciul cu Steve Johnson, pierdut în două seturi

”M-am uitat, am avut nouă mingi de break și din păcate n-am profitat decât de una. Mă așteptam să fac mai multe, la câte ocazii am avut. Mai am de lucrat la jocul meu, încă nu e atât de stabil cum mi-aș dori. După Australian Open, am decis să-mi schimb jocul, însă încă nu îl aplic așa cum trebuie. Mă duc la fileu, vin în față, însă nu mereu așa cum aș vrea, iar asta mă costă niște meciuri. Nu mă supăr, lucrez în continuare, chiar dacă în meci nu reușesc să aplic 100% ce-mi propun înainte. La antrenamente merge, înțeleg, îmi dau seama că ăsta e jocul pe care trebuie să-l joc. Pe hard e altceva, sunt punctele mai scurte, aici sare mingea mai prost, mai… lent.”

Despre turneul de la Geneva

”Este prima oară când vin să joc aici. Clubul mi se pare senzațional, terenul central foarte foarte frumos. Am ales Geneva și nu Lyonul în perioada asta pentru că mi se potrivește mai bine suprafața, mingea sare mai mult. Dar și pentru că sponsorul meu, domnul Eric Sturdza, este aici de mult timp.”

Despre Constantin Sturdza, cu care Marius a jucat dublu la Geneva

”Mă știu cu el din 2006. Am jucat atunci împotriva lui la Arad, la un Futures, și de atunci am rămas prieteni. El m-a rugat să joc dublu aici cu el. Mi-a zis ”am un wild-card, hai nu vrei să jucăm?”. Am zis că sigur, cum să nu. Apropo, meciul de ieri [luni. 21 mai – n. mea] de la dublu cred că a fost cel mai bun al meu din ultima vreme. Chiar dacă am pierdut, am jucat foarte bine. În primul set nu cred că am greșit mai mult de două mingi. El însă nu are experiență, joacă puține turnee pe an, deci știam că o să-mi fie greu să câștig meciul.”

Despre jocul de dublu

”La mine e foarte greu acum să găsesc pe cineva la dublu. Mi-aș dori să joc, dar nu prea am cu cine. Am încercat cu Florin [Mergea], dar din păcate el și-a pierdut clasamentul și trebuie să joace challengeruri, iar eu nu vreau să fac pasul ăsta înapoi. Îmi trebuie un partener bine clasat”.

Despre Roland Garros, unde Marius a intrat direct pe tabloul principal și va juca în primul tur cu Marco Cecchinato

”Scopul meu este și la Paris același: să progresez cu stilul acesta nou de joc. Cum spuneam, de multe ori nu îmi ies în teren noile schimbări, așa cum a fost acum, cu Johnson, când am încercat să fiu agresiv. Nu sunt sigur pe mine încă, deci am pierdut. Am discutat cu antrenorul, trebuie să vedem cum facem să pun în meci mai bine lucrurile pe care le fac la antrenament”

Despre cum îl ajută prezența constantă în top 100

”Da, mă ajută mult să joc cu cei mai buni jucători în mod constant, că am luptat atâția ani de zile ca să ajung aici; dar nu vreau să mă opresc, de-aia am și hotărât că vreau să fac o schimbare în jocul meu – pentru a ajunge și mai sus. Mi-am dat seama că altfel nu pot bate jucători pe o perioadă mai lungă de timp. Ok, poate câștigam un meci sau două, că făceau ei greșeli, dar eu nu vreau să câștig meciuri pe mâna altora, vreau să câștig pe mâna mea. Iar asta sigur va veni, am încredere că fac ce trebuie la antrenamente și aștept să vină constanța aia din meciuri.”

Despre românii și româncele din circuit

”Mă uit la tenis, da, văd rezultatele. Urmăresc și cum joacă românii noștri în turneele Futures, că sunt prieten cu mulți dintre ei. Țin legătura și cu Adi Ungur, să văd cum se simte, când poate să revină. Și cu cei din echipa de Cupa Davis, cu cei din lotul lărgit. Îmi place tenisul.

La WTA nu prea mă uit, dar urmăresc mereu rezultatele fetelor noastre. Aș vrea să câștige toate mereu, mai ales că multe din ele sunt din generația mea – Sorana, Simona, Irina, Micky Buzărnescu. Am crescut împreună, ne știm de mici. La Simona mă uit la meciurile importante, la semifinale sau finale. Îmi place mult voința ei și pot să spun că asta mă ajută și pe mine, mă inspiră. Pot fura meserie de la ea.”

Despre Mihaela Buzărnescu și evoluțiile ei recente

”Mă bucur super mult pentru ea. Din păcate, la noi în țară durează mai mult până reușești în tenis, nu sunt posibilitățile cele mai bune. Susținerea nu e mare. Mihaela a mai avut și accidentări; și Dulgheru săraca, la fel. Văd că încearcă să revină iar, sper să reușească. Îți dai seama, e greu. Însă dacă ai răbdare și muncești în continuare, vei fi răsplătit.”

Despre cum comunică în online

”Pe Instagram mi se pare cel mai ușor de comunicat cu oamenii – faci o poză, un insta story. Nu am decât vreo 8.000 de followeri, dar mi se pare că e cel mai ușor să ”dai” din viața ta.

Not the way I wanted this tournament to end but fighting never stops

A post shared by Marius Copil (@marius_copil) on

A post shared by Marius Copil (@marius_copil) on

Pe Facebook nu e la fel, mi se pare mai tricky. Iar Twitterul… sincer, nu îl înțeleg Plus că majoritatea românilor nu îl folosesc, iar oamenii care mă urmăresc pe mine sunt cam numai români, deci…

Meciul de astăzi nu s-a încheiat așa cum mi-am dorit, dar lupta continuă. #Mizuno #Tecnifibre #MariusCopil

Gepostet von Marius Copil am Dienstag, 22. Mai 2018

 

 

Am și un site unde mai scriu – am o echipă care mă ajută și pe care o coordonez eu. Facem să fie ok pentru toți. Ori răspund eu la mesaje, ori le spun lor ce să răspundă. Că dacă aș face eu totul pe partea asta – Insta, Facebook, site – nu aș mai avea timp deloc.”

Despre cum gestionează chestiunea haterilor cu apetit pentru pariuri

”Da, păi eu o pățesc mereu, aproape la fiecare meci. Adevărul e că mai ales la noi, în Europa de Est, există o mare plăcere de a juca la pariuri. Mai exact, de a câștiga bani ușor. Eh, multor români nu prea le place munca. Și cum pierzi, hop, vine și dă în tine. Nu e un sentiment prea mișto, să știi. Mai ales că te înjură de mamă, de familie. Băi, dacă ai ceva, măcar înjură-mă pe mine, lasă familia în pace, că nu are ea nicio vină că pierd eu. Îți dai seama că și eu îmi doresc să câștig, nici pentru mine nu e o plăcere să vin aici, să pierd în primul tur și dup-aia să stau să mă uit de avioane și cum să ajung la următorul turneu.

Sezonul e lung, sunt foarte puțini jucători care câștigă constant, mereu – alea sunt excepții, știi? Am văzut că și pe Cristina Neagu săraca au luat-o… ce i-au zis și cum au tratat-o unii după meci! [înfrângerea CSM-ului în semifinala Ligii Campionilor – n. mea]. Zicea și ea – “azi ești zeu, dar mâine, dacă piezi, ești praf”. Nu poți să faci de-astea, sorry. Să vii să denigrezi. Adică… băi, ai fost în pielea mea? Ai venit să vezi cum e la antrenamente? Mă susții cu ceva? Moral măcar? Nu. Nu ai făcut nimic pentru cariera mea. Și atunci, de ce mă înjuri? Eu fac tenis pentru că iubesc sportul ăsta, nu pentru bani. Că banii vin dacă câștigi. Dacă nu, nu. Eu din 2010 mă susțin singur, am avut 2-3 ani foarte grei, dar nu m-am plâns. Și apropo, nicio secundă nu m-am gândit vreodată să vând vreun meci sau vreun set măcar. O singură dată am fost contactat pentru așa ceva, prin 2011 parcă, la Miami, și am raportat-o imediat.”

Citești presa?

”Foarte rar. Vă citesc pe voi. Și nu zic asta că ești tu aici sau ceva de genul ăsta, dar îmi place ce se scrie acolo. În rest… sunt unele publicații care te susțin doar când joci bine. Iar altele caută ceartă, pur și simplu. Așa că mai bine nu citesc. Dacă vreau să spun ceva, pun pe site ce vreau să spun. Sau dacă vrea cineva să facă un articol cu mine, contribui cu cea mai mare plăcere.”

 

 

 

 

***

Albumul foto „Simona de păstrat” – cele mai bune momente din cariera liderului mondial – este disponibil în ediția a doua, într-un număr limitat! ULTIMA PARTE A STOCULUI

Primul tiraj s-a epuizat, așa că am pregătit un al doilea tipar, care vine cu câteva bonusuri:

– conținut nou;
– 16 pagini în plus. Sunt 160 în total acum;
– o copertă modificată, cu imaginea care a făcut înconjurul lumii după victoria cu Kerber de la Melbourne;
– imagini de la Australian Open, cu ipostazele care definesc traseul eroic al Simonei la Melbourne: accidentarea din turul 1, meciul epic cu Lauren Davis, drama cu Kerber sau finala ireală cu Wozniacki.
– cu toate astea, prețul nu se modifică: rămâne același ca la prima ediție!

Albumul este disponibil ÎN STOC, asta înseamnă că ajunge la voi foarte repede după plasarea comenzii. Ia-ți unul de AICI.

*

În Shop ai reduceri de primăvară, de până la 40 la sută! Primește primăvara cu reducerile din Shop-ul 30-0: până la 40 la sută reducere la produsele selectate! Fără voucher, fără condiții secrete; ce vezi e ce primești. Sunt ultimele reduceri aplicate în magazinul 30-0 pentru o perioadă însemnată; verifică-le și profită de ele acum, aici!

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi