Irina Begu își ține cumpătul mai bine ca noi toți, reușește o victorie mare cu Coco Vandeweghe, 10-8 în decisiv!

Declarațiile Irinei de la Paris, de după meci.

*

După două ore și 54 de minute de joc, scorul din meciul Irinei Begu contra lui Coco Vandeweghe era 6-7, 7-6, 4-4, 30-30. Trecuseră aproape trei ore și noi eram în continuare pe sârmă, agățați cu mic cu mare deasupra abisului incert, neavând pentru echilibru decât un băț de care atârna într-o parte tenisul brutal al lui Vandeweghe și în cealaltă loviturile suple și încăpățânate ale Irinei. În acel moment, am declarat în sinea mea (și apoi și în fața cetățenilor care-și rodeau unghiile pe Twitter) că indiferent cum se va termina meciul, Irina a jucat ca o eroină. Și că nici Coco n-a fost mai prejos.

A fost prima lor întâlnire și după cum a decurs aceasta (cel mai lung meci WTA al anului, trei ore și 38 de minute), meciurile lor nu cred că vor avea nici pe viitor o karmă prea simplă. Vandeweghe este o mașină care pedepsește mingea, servește și lovește absolut nimicitor pe ambele părți și are zero inhibiții când vine vorba de a ataca. Nu știu exact cum a reușit Irina să nu fie aruncată de pe teren de forța loviturilor sale. Dacă Andre Agassi avea dreptate când zicea că tenisul e ca boxul, doar că vânătăile sunt pe dinăuntru, atunci nu vreau să știu cum arată acum o radiografie a sufletelor și corpurilor acestor fete.

Cronologia meciului: Irina a început mai bine, mai așezat și a profitat de lipsa de acuratețe a adversarei, care a făcut destul de multe neforțate. Însă pe măsură ce meciul înainta, americanca își regla din ce în ce mai bine tirul și a reușit să-și recupereze la 5-3 breakul pe care-l pierduse la 1-0. Balanța deja începea să se încline în favoarea ei și tiebreakul care a urmat a confirmat acest lucru: Irina și-a pierdut serviciul la 4-4 și nu mai avea să câștige niciun punct după aceea.

Trecuse deja o oră, o oră de muncă grea și Irina nu avea nimic în dreptul ei pe tabelă. Acesta este cred cel mai greu lucru în tenis și trebuie să-l depășești dacă vrei să ai pretenții cu adevărat la vârf: să nu faci prea mare caz de faptul că ți-ai dat duhul pe teren o oră degeaba. Și culmea, la sfârșitul meciului, acest prim set de o oră avea să fie cel mai scurt dintre toate cele trei jucate!

Bun, deci punct și de la capăt, doar că în setul doi adversara era pe val și asta se vedea nu numai în duritatea cu care lovea, dar și în limbajul corporal agresiv, felul cum se încuraja și cum sărbătorea fiecare punct câștigat.  Irina avea de luptat pe două fronturi, pentru că sunt mereu două meciuri pe un teren de tenis: meciul din timpul punctului și meciul dintre puncte. Iar deocamdată, Vandeweghe le câștiga pe amândouă.       

Setul doi a debutat cu patru breakuri consecutive. La 3-3, Irina a mai avut o șansă de break, dar Coco a scos la liman acel game. Nu a mai putut totuși s-o facă din nou la 5-5. Irina a servit la 6-5 pentru set, dar nu a reușit nici ea să-și facă serviciul. Și ajungeam, după încă o oră și 11 minute, la al doilea tiebreak. Acesta a fost un adevărat break-fest, cu nu mai puțin de șapte puncte câștigate pe serviciul advers. Irina s-a desprins până la 5-1, doar pentru a se vedea aproape prinsă din urmă, înainte de a sprinta spre un scor identic cu al americancei din primul set: 7-4.

Acum era Irina pe creasta valului. Adrian pronostica îndrăzneț un 6-2 sau 6-3 în decisiv, dar Vandeweghe avea alte planuri: scorul s-a târât implacabil pe serviciu până la 4-4, când s-a făcut un schimb rapid de breakuri. Am realizat atunci că nu avem tiebreak în decisiv. În toată nebunia, uitasem. La 6-5 pentru ea, Irina a început asaltul. A urmat un game luuuung și înnebunitor, cu nu mai puțin de cinci egalități, dar fără niciun avantaj. Totuși, se simțea că Irina o pusese pe Coco sub asediu și câștiga încet-încet, dacă nu meciul din timpul punctului, cel puțin pe cel dintre puncte. După un hold confortabil, Irina a reluat asediul la 7-6, și de data asta a reușit să facă rost de un breakpoint/matchpoint, anulat de Coco cu același serviciu super agresiv cu care a bubuit tot în cale azi. Au fost, de fapt, trei puncte direct din serviciu la rând.

Încă trei holduri rapide și la 9-8 începeam să calculez serios cât timp va mai dura lumina, pentru că tensiunea era insuportabilă. Pe teren ca pe teren, dar pe margine, echipele erau în chinurile iadului, iar publicul era împărțit foarte vocal între cele două. Twittosfera trepida și ea, la sfârșitul puterilor după o zi plină de emoții. Iar eu nu puteam să mă gândesc decât că oricare dintre fetele astea două i-ar fi dat lecții lui John McClane. 

Până la urmă, îndemânarea a învins forța: la 8-9 și 30-40, Coco a atacat fileul și Irina a scos dintr-o latură un passing de rever în cros închis pe care americanca nu l-a putut agăța suficient cât să-l treacă de fileu. Irina Camelia Begu, the quiet Romanian, fata căreia îi place să petreacă timp în bucătăria ei de acasă, merge la teatru și nu se uită la televizor, care nu se exteriorizează nici după punctele cele mai brutale, a lăsat racheta să cadă, s-a întors către oamenii care suferiseră cu ea de pe marginea terenului și a scos un strigăt eliberator. Dacă există echivalentul unui mic drop în tenis, ăsta e:

Some match, this one! Irina-Camelia Begu survives an inspired CoCo Vandeweghe 10-8 in the third. #rg18 pic.twitter.com/zWfUIMixwg

— The Tennis Island (@thetennisisland) May 25, 2016

Fantastic match between Begu and Vandeweghe. Sat court side for a while at the end and it was lights-out tennis #RG16

— Nick McCarvel (@NickMcCarvel) May 25, 2016

????????????????What match! Our timeline was exploding! ???? #RG16 https://t.co/Ef7EFmSqGd

— Outside the Ball (@outside_theball) May 25, 2016

@CodrutBaciu aaaaaaaaa!!!!

— Adrian Ţoca (@adriantoca) May 25, 2016