Început fulminant pentru Irina la Australian Open: Begu face marea surpriză, o elimină pe Angelique Kerber!

Au fost două mari surprize în prima zi la AO15 pe tabloul feminin, iar una dintre ele a fost reușită de o jucătoare din România: Irina Begu a scos-o din turneu pe favorita 9, Angelique Kerber, și s-a calificat pentru a doua oară în turul secund la Melbourne. 

Victoria Irinei Begu asupra favoritei 9, Angelique Kerber este încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că meciul nu se termină decât când fluieră arbitrul. Pardon, că balonul e rotund. Ăăă… nu, nu. În fine, în vorbele laconicului filozof Rafa Nadal, este o dovadă că „anything can happen”, şi „we gonna see”. Şi am văzut. Am văzut dis de dimineaţă un meci care mi-a dat palpitaţiuni mai ceva decât tradiționala cafea cu care începe fiecare zi la Australian Open pentru noi, românii.

Am avut mai multe tentative de a spune că „gata, meciul s-a terminat”, când în favoarea uneia, când în favoarea alteia. La 5-1 pentru Irina în primul, am deschis Wordul să mă apuc de scris. Not so fast. La 5-4, înapoi pe serviciu, l-am închis. Apoi, la breakul următor care i-a adus primul set Irinei, l-am deschis din nou. După game-ul mamut din deschiderea setului doi (15 minute faţă de 45 de minute tot setul 1!) în care Irina şi-a pierdut serviciul, am minimizat iar fereastra cu articolul. Setul doi a trecut ca o maşină care derapează şi se învârte fără ca nimeni să poată face ceva. După ce s-a terminat cu un 6-0 sec pentru nemţoaică, mai că-mi venea să deschid iar Wordul şi să scriu o odă amară cum că „răbdarea şi jocul experimentat înving mereu”, bla bla bla. Dar am zis să aştept primul game din decisiv, în care Irina servea din nou. Şi, spre deosebire de setul doi, când Irina a pierdut controlul întregului set pentru că nu şi-a ţinut serviciul la început, în decisiv lucrurile s-au schimbat. Şi am închis definitiv fereastra şi mi-am zis: „Ăsta nu e meci pe care să-l prezici. We gonna see.”

Împotriva unei jucătoare ca Angelique Kerber, care-şi câştigă pâinea alergând şi dând peste fileu mai multe mingi ca adversara, nu ai decât două opţiuni: fie alergi cu ea şi transformi meciul într-un maraton al anduranţei, fie eşti agresivă din start, cu toate riscurile pe care le implică această abordare. Irina nu e Caroline Wozniacki. Fizicul şi loviturile ei o recomandă pentru a doua abordare: agresiune. Însă agresiunea oarbă sau agresiunea supradozată aveau să fie tot timpul pericole care pândesc din umbră, cum pândesc în orice înfruntare cu un couterpuncher clasic ca Angie Kerber.

Numărul masiv de neforţate pe care l-a făcut Irina (pe la jumatatea setului 3 sărise deja de 50) este tributul plătit acestei abordări agresive. Multe şanse de break irosite, multe duble greşeli, multe game-uri trase înainte şi-napoi între avantaj şi egalitate. Într-un cuvânt, multe unghii roase pentru noi, fanii români. Dar Irina n-avea cum să câştige altfel meciul ăsta. Şi meritul cel mai mare al ei este că s-a ţinut de tactica agresivă chiar dacă a greşit, chiar dacă Kerber a anticipat şi a alergat, şi chiar dacă a scăpat din mână complet setul doi.

În setul trei însă, Irina a găsit nişte breşe în jocul nemţoaicei. Barajul agresiv la care o supusese până atunci a devenit mai focusat. Irina a început să preseze pe dreapta lui Kerber, deschizând terenul cu nişte revere în cros care aproape că sfârâiau, aşa de razante erau. Kerber a avut probleme azi cu dreapta şi după câteva asfel de revere în cros, Irina primea mult aşteptata minge moale şi înaltă pe care urca la fileu şi o ataca cu un drive volley câştigător. A fost o schemă pe care a repetat-o cu succes de multe ori în setul trei şi care i-a adus puncte preţioase. Apoi, pe serviciul lui Kerber, a presat şi a atacat orice venea mai slab cu retururi adânci, în picioare, obligând-o pe Angelique să lovească fără să aibă timp să se aşeze bine la minge. Alte mingi scurte, alte oportunităţi de atac. Dar cea mai importantă schimbare în setul trei a fost că Irina n-a mai lovit orbeşte mingea decisivă, ci măsurat, atât cât trebuia ca să încheie punctul. Găsise în sfârşit doza potrivită de agresivitate controlată, suficientă cât să câştige mingi şi să nu greşească atât de des.

I-a luat trei seturi să găsească jocul necesar, şi de cele mai multe ori, asta e un meci de tenis: o căutare. Căutarea soluţiei potrivite, a combinaţiei care deschide seiful. Uneori o găseşti repede, alteori o cauţi până în decisiv, alteori n-o găseşti deloc. Probabil cheia e să nu tragi prea repede concluzii şi să nu deschizi prea repede fişierul Word.

Irina-Camelia Begu a furnizat azi una din surprizele primul Mare Slem al anului. A scos-o pe favorita numărul 9, Angelique Kerber. E doar a doua ei victorie la o jucătoare de top 10, cu precedenta tot într-un Slam, cu Wozniacki la US Open 2012, şi sperăm că vor urma multe altele. În turul următor va juca cu cehoaica Siniakova. Va fi un meci cum nu se poate mai diferit decât cel de azi, probabil pe un teren secundar, fără vâlva şi adrenalina aferentă unui meci cu un cap de serie pe o arenă principală. Irina va trebui să o ia de la capăt şi să găsească un alt cifru câştigător.

Și Ana out

Celălalt rezultat neașteptat a fost eliminarea favoritei 5, Ana Ivanovic, care a pierdut în trei seturi cu Lucie Hradecka, o cehoaică venită din calificări. A fost 1-6, 6-3, 6-2 pentru Hradecka. Ivanovic era pe partea de tablou a Simonei, care a fost, de asemenea, eliberată și de potențiala adversară din turul al treilea, Sabine Lisicki (favorita 28), învinsă tot în trei seturi de Kiki Mladenovic. Dacă Halep va trece de Gajdosova, adversara ei din turul al treilea se va alege dintre Mattek Sands și Mladenovic.

Și tot din sfertul Simonei a mai ieșit și Anastasia Pavlyuchenkova, cap de serie 23, învinsă de Yanine Wickmayer.