Horia Tecău devine, alături de JJ Rojer, numărul 1 în lume, se califică în finala Turneului Campionilor. Finală românească!

Horia Tecău și Jean Julien Rojer sunt noua pereche numărul 1 în clasamentul mondial, după ce i-au învins pe frații Bryan în semifinalele Turneului Campionilor, scor 6-4, 6-4, înlocuindu-i la vârful ierarhiei ATP.

Locul 1 la finalul anului este, firește, dorința oricărui tenisman, doar că în circuitul de dublu, această performanță a fost, practic, scoasă de pe piață în ultima decadă. Puteai, cel mult, să speri că vei prinde culoar pentru un Slam, iar Mastersurile și restul turneelor erau obiective mult mai tangibile. Locul 1 nu era o performanță de care să te poți apropia, în ciuda faptului că au fost, de-a lungul anilor, câteva perechi redutabile. Și asta pentru că frații Bryan, cu ușurință cea mai performantă echipă de dublu din istorie, au avut monopol pe locul 1, pe care nu l-au cedat decât în 2008, în favoarea lui Nestor/Zimonjic.

Anul acesta a însemnat o premieră nefastă pentru frați, cu o idee mai lenți decât îi știam. Rămași fără vreun titlu de Slam și cu rezultate precare și în alte turnee, americanii au devenit dintr-o dată o țintă mișcătoare în clasament. Așa s-a făcut că Londra, în funcție de rezultatul final, păstra în cursă câteva echipe care ar fi putut încheia sezonul pe primul loc.

Apariția pe ultima sută de metri în aceste calcule a perechii Horia Tecău – Jean Julien Rojer i-a luat cumva prin surprindere pe privitorii ocazionali ai tenisului de acasă. Unii au găsit explicație în relevanța clasamentului, care pare un pic greoi de înțeles pentru un urmăritor întâmplător. Dar clasamentul e cât se poate de relevant – este același în care frații Bryan au terminat primii în ultimii nouă ani din zece. Iar meritul? Acesta e incontestabil. Nu e urmă de întâmplare în ascensiunea lui Horia și Jean Julien, deși poate să pară un pic bizar să închei primul o cursă în care n-ai fost niciun moment pe primul loc până înainte de ultimii metri. 

Chiar învinșii lor de azi au fost primii care le-au certificat performanța. Și pe bună dreptate. S-ar zice că nu ești un lider întru totul just dacă închei anul pe primul loc, dar n-ai un Slam. Frații Bryan n-au luat niciun Slam anul acesta, o raritate pentru ei. În schimb, cu primul lor titlu de Grand Slam câștigat la Wimbledon, alături de care au mai adăugat semifinale la Australian Open și la Roland Garros, plus sferturi la US Open, Tecău și Rojer au adunat pe nesimțite puncte și încredere. Au făcut ceea ce promiseseră anul trecut, la capătul unui sezon în care au câștigat multe trofee mici și medii, dar n-au putut replica același succes și pe scenele cele mari.

De data asta, focusul lor a fost întru totul pe turneele importante – dovadă că, afară de titlul de la Wimbledon, nu mai au decât un alt trofeu anul acesta, cel de la Rotterdam. Însă punctele s-au tot adunat, și așa s-a făcut că azi, după ce au ieșit din grupe cu trei victorii din tot atâtea posibile (ocazie pentru mai multe puncte), au ajuns în fața unei situații care justifică sutele de ore petrecute pe terenurile de antrenament. Cu o victorie, ar fi obținut finala, locul 1 și prima victorie contra Bryan-ilor, la a șasea încercare. 

Cu ușurință unul dintre cele mai importante meciuri ale carierei lor, dar asta nu s-a văzut aproape deloc. Asemănător desfășurării meciului câștigat de Florin Mergea și Rohan Bopanna ceva mai devreme, Horia și Jean Julien au controlat în permanență jocul, făcând câte un break în ambele seturi și apoi protejându-l cu multă siguranță. De asemenea similar cu meciul lui Florin, unica situație în care s-a cedat serviciul a fost reparată rapid. Horia, în special, a fost foarte exact în zona fileului și a servit solid ca o stâncă, nedându-le americanilor oportunități pe serviciul său. Pe alocuri, meciul s-a simțit disproporționat. „Credit lor, sunt meritat liderii anului. Au câștigat un Grand Slam anul acesta, foarte posibil să ia și turneul. Au ieșit azi pe teren și au jucat cu multă încredere. De aceea sunt ei cei care țin în brațe acel trofeu”, a concluzionat Bob Bryan. Uneori, complimentele de la adversar sunt cele mai relevante. Mai ales că, explică Bob: „Noi știm cum e acel sentiment pe care îl ai când ridici trofeul. Băieții ăștia îl simt acum. Ne vom întoarce la anul, mai flămânzi și mai puternici, pentru că ne dorim din nou acel sentiment”. 

Deocamdată, e rândul lui Horia și lui Jean Julien să îl simtă. Nu pentru mult timp, însă, pentru că mâine au o finală cu o miză foarte mare. În ceea ce îi va împărți pe fanii de acasă, Horia se va revedea, de pe poziții adverse, cu cel alături de care a făcut primele valuri în tenisul de dublul. Niciodată dispus să renunțe la seriozitatea și dedicarea către un program riguros, Horia a trecut încă de la festivitatea de premiere cu gândul la finală. „E un sentiment grozav, dar trebuie să ne scuturăm rapid de el, pentru că mâine urmează un meci greu”. Nu înainte de a sublinia momentul grozav pentru tenisul românesc: „Este o performanță remarcabilă pentru țara noastră” – a spus Horia în cadrul ceremoniei organizată imediat după finalul meciului, în care el și Rojer au primit trofeul care îi desemnează echipa numărul 1 a lumii la final de an. 

„To have two Romanians in the final – that's pretty cool”, a sumarizat Mike Bryan. Este, da. Oricum ar fi, România încheie ziua de mâine cu un campion la Turneul Campionilor și un lider mondial. Despre Florin am vorbit aici. Pentru Horia, nu e doar o performanță care-i va defini cariera, este și o confirmare că munca, seriozitatea, disciplina, răbdarea, decența, consistența – calități deloc spectaculoase – dau rezultate. Ținând cont de discursul public de acasă, timingul nu putea fi mai bun. Dacă e timpul pentru meritocrație, atunci avem la dispoziție încă o sursă verificată de inspirație. 

Wonderful effort by Rojer/Tecau to clinch the Year End #1 doubles team. Well done boys! pic.twitter.com/uoxYTAqPJX

— Darren Cahill (@darren_cahill) November 21, 2015

You could not find two nicer dudes than Jean-Julien Rojer and Horia Tecau. Congrats to them.

— Courtney Nguyen (@FortyDeuceTwits) November 21, 2015